Filme nominalizate la Oscar – Flight


Zbor către iad – Robert Zemekis

Povestea: Un pilot foarte experimentat, Whip Whitaker (Denzel Washington) salvează un avion de la o prăbușire dezastruoasă și, inclusiv, zeci de pasageri. Însă defecțiunile tehnice ale avionului care au cauzat prăbușirea acestuia nu sunt singurele probleme care apar în urma cercetărilor.

Regia: Specifică stilului regizoral american însă cu atente redări a sentimentelor personajelor. Camera este mișcată cu atenție, nu pierde nimic și creează senzația de spectator, dar fără intruziune, in viețile intime ale personajelor. Cadrele prea hollywood-ene, precum cele în care camera se mișcă în jurul personajului sau dă prim plan în momentele tensionante sunt, din păcate, previzibile și seci. Chiar dacă Zemekis a reușit să mă facă să tremur și să mă gândesc la cât de safe este un zbor cu avionul datorită modului în care filmează și selectează imaginile pe care le-a tras, sunt prea multe secvențe care nu impresionează și nu te fac să tremuri, chiar dacă a regizat Forrest Gump-ul.

Scenariul: fără îndoială bun. Este construit exact cum trebuie ca un film să te țină prins de scaun până la sfârșit, să te facă să empatizezi cu personajele și să-ți dorești ca unele evenimente  să se petreacă (sau nu). Acțiunea decurge logic, fără rupturi în povestire, fiecare personaj are parte de atenție maximă la momentul în care apare, fiind creionate cum trebuie și având parte și de acțiune și de dialog și de aranjament în scenă.

Dialoguri: bune către foarte bune. Mici excepții ici-colo, nu se putea să nu se rostească niște clișee sau platitudini totuși, pentru că este un film american (Harling Mays: See y’all on the dark side of the Moon; Hugh Lang: I’m trying to save your life! Whip: What life?), însă per total e bun. Sunt mult prea multe replici deștepte sau amuzante pentru ca aceste câteva clișee să-l strice (Whip: I don’t suck dick to get high! Avington Carr: Makes me wanna sniff some lines and go fly a jet! Harling Mays: You’re a hero, man! You will never pay for a drink for as long as you live.)

Personaje: după cum spuneam și mai sus, toate personajele au parte de o atenție deosebită atât din partea scenaristului cât și a regizorului, fapt care-l face pe Denzel Washington un actor de primă mână. Niciun personaj nu este lăsat deoparte, nici măcar copilul lui Whip care are două sau trei apariții episodice nu este lăsat fără o puternică amprentă a personalității sale. E clar, scenaristul a tratat fiecare personaj drept un individ care are ceva de spus și o face foarte bine. Nu știu cum de i-a ieșit atât de bine acest scenariu pentru că până acum, John Gatings a scris numai tâmpenii (vezi Real Stell).

Actori: Până ce să-l văd pe Joaquin Phoenix în The Master, Denzel a fost câștigătorul merituos al Oscar-ului. Interpretările sunt toate bune, cu un mare plus pentru Kelly Reilly, John Goodman (bineînțeles) și Don Cheadle. Toți joacă foarte bine, de parcă s-ar fi vorbit să dea maximum în acest film.

Soundtrack: ok. Acolo unde trebuie, însă nu extraordinar. Eu unul nu l-aș cumpăra.

Impact: merită să rămână în istoria filmelor care tratează problemele alcoolicilor precum și o plasare în videotecă. Nu stiu dacă a rupt box-office-urile, însă sper din suflet să se vândă măcar pe DVD-uri și Blu-Ray-uri. Oscar-uri nu a luat, însă acest lucru, parcă mai mult îi crește cota decât să i-o scadă.

Concluzie: filmul merită cumpărat și păstrat în videotecă. Este prea frumos și perfect ansamblul creat ca să nu fie revăzut. Nota 8-8.5

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s