Filme nominalizate la Oscar 2013 – Filmul anului – 7 – Django Unchained


Django Unchained – Quentin Tarantino

Textul de mai jos este și o răfuială indirectă cu gratuit răutăciosul Manțog care probabil era pe stop când a văzut Django.

Povestea: un sclav este racolat de un vânător de recompense pentru a-l ajuta să-i identifice pe trei frați pe care îi urmărea. Cei doi se împrietenesc și se hotărăsc să o elibereze și pe soția lui Django. O poveste simplă, fără răsturnări de situație spectaculoase, dar interesantă și faină,  o poveste cu pistolari spusă în stilul lui Tarantino, așa cum trebuie.

Regia: Quentin Tarantino este categoric un geniu. Sunt patru tipuri de regizori: cei care nu au habar ce trebuie să facă (Bigelow), cei care învață scoală și aplică cuminți ce au învățat (Affleck), regizorii care au așteptări de la public (Bergman, Tarkovski, Kubrick) și cei care se pricep să fie cu adevărat entertainer-i, care atrag atenția publicului de orice nivel asupra ideilor năstrușnice care le-au trecut prin cap (Burton, Tarantino, Hitchcock). Tarantino nu se dezminte nici de această dată și, cu stilul său extrem de atent la detalii, oferă șansa actorilor și poveștii să fie trăită de cei care văd filmul la cote maxime. Dacă ești fan Tarantino, vei observa că în Django Unchained violența numai este atât de importantă precum în Kill Bill sau Pulp Fiction,  însă dacă acest lucru te va dezamăgi, ești un idiot care se uită la Tarantino doar pentru că e cool să faci asta și nu ai înțeles niciodată nimic din filmele lui. Dacă ai impresia că Tarantino nu mai are coaie doar pentru că de data asta nu taie pe cineva în două ca în Kill Bill, ține în tine depresia și uită-te la Ninja Assassins, filmul ăla e pentru tine. Dacă îți trece prin cap că dialogurile nu sunt la fel de spumoase sau memorabile ca în Pulp Fiction, sfatul meu prietenesc este să te mai uiți încă odată la Django și, dacă nici atunci nu-ți pușcă nimic, atunci reia toate filmele lui sau citește-le scenariile. Dacă nici după aceste exercițiu nu-ți se aprinde niciun beculeț taie-te de pe lista de fani Tarantino și dă un dislike pe facebook la pagina lui Quentin. Oricum ești idiot, cu sau fără insigna de fan Tarantino în piept. Regia este alertă, inteligentă, camerele surprind și cuprind universul Django exact cât trebuie ca să-ți dea senzația de lume eroică, actorii se simt liberi și acest lucru se vede extrem de clar în jocul lor. Efectele speciale sunt faine, delicioase, împuscăturile provoacă gheizere de sânge suficient de melodramatic cât să pară funny și potrivite.

Scenariul: este adevărat că povestea este destul de simplă, nu prea are răsturnări de situație, este destul de previzibilă dar, este clar, pe urmele western-urilor spaghetti. Însă faptul că povestea nu se ridică la nivelul Pulp Fiction-ului sau a Reservoir Dogs-ului nu este un motiv suficient să fie considerată stupidă. Dimpotrivă, poveste este cursivă, are sens, nu te plictisește și nici nu face abuz de situații extraordinar de stupide din care eroul iese nevătămat ca în filmele de duzină, deși este recunoscută slăbiciunea lui Tarantino pentru filmele de categorie B.

Dialoguri: geniale!!! Te trezești râzând și bătându-te cu palmele pe burtă. De mult nu am mai râs cu atâta poftă la un film. Tarantino adună o mulțime de stereotipuri americănești, care încă mai rezistă și în ziua de astăzi în cultura americană, și își bate joc de ele în stil mare. Nu ai cum să nu te spargi de râs la replici precum: D‘Artagnan motherfucker! sau Soft hearted Frency? Alexandre Dumas is black! ori Gentleman, you had my curiosity, now you have my attention. Dacă nu găsești un monolog precum cel din Pulp Fiction ținut de Samuel L. Jackson, asta nu înseamnă că Django este mai slab sau stupid, ci doar că ești rău intenționat și că nu ai nicio treabă cu universul Tarantino.

Personaje: Django – personaj principal standard western-urilor: pistolar înnăscut, deștept și coios. Dr. King Schultz – personajul amuzant, șmecher, mentor și care trebuie să moară la un moment dat ca să se sensibilizeze publicul. Calvin Candie – bad boy-ul care se vrea deștept, e rău până în măduva oaselor, crud și care nu are cum să nu se facă de rahat când se ivește momentul. Personajele sunt faine, distractive, fantastice, te atașezi de ele, indiferent că-i rău sau bun. Ca de obicei, personajele lui Tarantino sunt colorate, speciale și de pus în ramă. Sunt precum eroii lui Dumas, Lesage sau Rabelais: au indecenta tendință să devină universale și reprezentative pentru o epocă datorită trăsăturilor lor exagerate.

Actori: dacă nu l-ai observat pe DiCaprio în film înseamnă că dormeai. Momentul în care se taie la mână după ce-i deconspiră pe cei doi vânători de recompense, nu era prevăzut în scenariu, la fel ca și mânjirea cu sânge a feței nevestei lui Django, însă Tarantino insită ca DiCaprio să continue și acesta o face fenomenal. Waltz dă din nou o lecție de actorie și de disciplină, Burgtheater-ul vienez îi curge gros prin vene, poate că de acolo vine și opinia sa legată de neprofesionalismul lui DiCaprio. Samuel L. Jackson este criminal în rolul moșneagului Stephen și am impresia că scoate maximum din acel personaj secundar. Singurul care nu se ridică la nivelul tuturor celorlalți actori este Jamie Foxx. Se pare că nu poate mai mult.

Soundtrack: bestial! Merită cumpărat. Mai ales ediția specială în care nu apar răpăiturile lui RZA sau cine mai grăiește pe acolo. Morricone apare și el pe coloană, deci…

Impact: șanse mari să devină cult precum  și celelalte filme ale sale. Categoric merită un loc în cinemateca mea. Nu știu câte premii va lua, sunt sigur că va prinde câteva din ele, însă nu-l văd luând Oscar-ul pentru cel mai bun film, nu atâta timp cât în competiție sunt filme precum Argo și Lincoln iar juriul e prezidat de americani.

Concluzie: D‘Artagnan motherfucker!

Nota filmului: 8.5 către 9 – pentru că e dat dracului de deștept și bine făcut, pentru că are muzica faină, pentru că e Tarantino, pentru că joacă Waltz și cu DiCaprio, pentru că 7 Psychopaths m-a dezamăgit și nu mai am de la cine și de unde să am așteptări.

Anunțuri

Un gând despre „Filme nominalizate la Oscar 2013 – Filmul anului – 7 – Django Unchained

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s