Filme nominalizate la Oscar 2013 – Filmul anului – 6 – Mizerabilii


Les Miserables – Tom Hooper

Mizerabilii = Mizerabil

Povestea: Mizerabilii – Victor Hugo. Dacă nu știi ce înseamnă ce am scris mai înainte, navighează te rog mai departe, eventual pe un site de genul, e clar ce e în mintea ta, nu știu de ce cauți recenzii la filme pe internet când scopul și rostul tău în viață este perpetuarea speciei.

Regia: de apreciat senzația de teatru pe care se dorește să se transmită. Și atât. Per total, un fiasco total: actorii par a fi deconcertați, speriați, mai atenți la indicații care vin de la sufleuri cocoțați pe scări decât la transmitere de emoții. Tom Hooper încearcă ceva, dar e clar că nu știe ce face și nici ce încearcă să demonstreze de fapt și iese un talmeș-balmeș obositor și plictisitor. Dacă vrei exemplu de cum să pui pe peliculă o piesă de teatru, uită-te la Carnage. Da, se poate, însă trebuie să ai cu ce, frățioare. Hooper nu-i Polanski…

Scenariul: stupid. Un zăpăcit, pe numele de Manțog zicea că poate că acest film ar face oamenii care-l vor viziona să citească cartea. O stupizenie de idee, scrisă doar ca să umple un spațiu gol într-un scenariu. Filmul are prea puțin de-a face cu adevărata poveste din carte. Și gata, cine a citit cartea știe despre ce dracului vorbesc.

Dialoguri: la la la la la la trilulululu trilalala rilu rilu la la la. Dialoguri? Pe undeva or fi, eu unul nu le-am putut urmări. Nu știu dacă din cauza actorilor ale căror grimase chinuitoare mă duceau cu gândul la implacabilitatea unei vome care urcă violent din stomac înspre gât sau pentru că muzicalitatea versurilor nu se făcea simțită. Dialoguri or fi, însă eu unul, nu le-am auzit. De ce își pierd oamenii vremea cu musicaluri în loc să meargă la Operă totuși? Sunt atâtea arii fascinante și nemuritoare care merită ascultate, chiar nu înțeleg masochismul unora de a asculta gâlgâiturile lui Hackman sau Crowe.

Personaje: Mizerabilii – Victor Hugo. No comment further.

Actori: oricât aș fi eu de fan Russel Crowe sau Wolverine (Gene Hackman) sau Anne Hathaway (care chiar reușește ceva aici spre deosebire de restul) sau Sacha Baron Cohen (care e penibil), Helena Bonham Carter (pe care nu am înțeles-o) și Amanda Seyfried (care-i blondă… și atât), prefer să dau uitării aceste film. Singura care a reușit să facă ceva în această panarmă de film este Anne Hathaway care a fost salvată de voce și talent. Un actor bun trebuie să știe când să refuze un rol, chiar dacă regizorul a câștigat nu demult un Oscar.

Soundtrack: cică tot filmul este un soundtrack. Cine l-a auzit, să și-l cumpere.

Impact: nimicitor asupra pop-culturiștilor pentru care spectacolul de operă este doar zgomot și care nu au habar de cartea lui Victor Hugo. Filmul este de bon-ton și prinde la snobi.

Concluzie: nu-mi vine să cred că spun asta, dar filmul ăsta este mai groaznic decât Zero Dark Thirty. Sfatul meu prietenesc este, dacă ai de ales între astea două filme, du-te la Zero, măcar acolo te plictisești dar înveți ceva istorie contemporană dacă ești din ăia care citesc doar Gazeta și Pro Sport. Mania americanilor legată de muzicaluri cred că este singurul lucru care poate explica nominalizarea acestei stupidități la Oscar. Nota filmului: 4 – trei puncte le-a scos Anne Hathaway, unul este din oficiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s