Idiot cu acte-n regula si cu dumnezeu la centura


Îmi verificam şi eu blogul şi când dau la noutăţi văd un text:

http://crestintotal.ro/2012/12/18/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/#comment-26317

Mă pun, îl citesc, curios fiind bineînţeles să văd ce minune s-a decis dumnezeu să facă în faţa păcătoşilor de rând ai secolului XXI, mai ales că de mult timp nu s-a mai arătat turmei sale.

Deci, dumnezeu, în lipsă de altceva, se decidă să facă să meargă o maşină care nu era echipată corespunzător cu motor, pac minunea, pac o întreagă grupă de privitori îşi declară iubirea şi credinţa în magicianul care răspunde la numele de dumnezeu.

Mai jos, avem şi sursa acestei fascinante “mărturii”

http://cristianlaurentiu.wordpress.com/2012/12/17/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/

Ok, deci, în primul rând: ce înseamnă mărturie?

MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec.Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.

Aha. Să înţeleg că oamenii ăstia nu prea înţeleg ce înseamnă efectiv cuvintele pe care le folosesc dar sunt ferm convinşi că pot comunica între ei utilizând un limbaj (era să zic fără dumnezeu, dar e clar că este prezent pe acolo pe undeva)  care se pare că nu are nicio legătură cu modul standard de comunicare, uniform acceptat. Interpretarea anapoda a cuvintelor de obicei creează confuzii şi cauzează mari probleme de comunicare, însă ei par să nu aibe astfel de situaţii problematice, înţelegându-se, sau dând impresia cel puţin că se înţeleg în acest haos interpretativ. Se doreşte inventarea unui nou limbaj despre care nu s-a auzit încă, limbaj în care cuvintele au orice sens vrea vorbitorul?

În al doilea rând: avem un Ptolemeu modern în persoana lui Cristian Laurenţiu care deţine “focul” cuvintelor şi nu îi este frică să-l dea muritorilor de rând în textul de mai jos, “flăcările” şi “durerile” facerii de texte îl chinuie atât de tare încât dacă dumnezeu ar fi avut cât de cât habar de gramatică l-ar trăzni pe loc. Din fericire, semianalfabetul nostru temerar scapă cumva de pedeapsa divină, perfect corectă şi îndreptăţită risc eu, şi sloboade în eter următorul text, text pe care vă rog să-l citiţi cu milostenie şi din care să trageţi învăţăminte cuvioase:

Cum să sărbătorești Crăciunul fără să-L scoți din sărite pe Dumnezeu. 

(Exerciţiu de imaginaţie: cum arată dumnezeu scos din sărite?)

Nu știu dacă a fost editat vreun manual despre modul în care ar trebui să se celebreze marile evenimente ale creștinismului, dar niciodată nu e tărziu:) Vreau să vă spun de la bun început căDumnezeu nu participă la toate sărbătorile de pe Pâmânt, nici măcar la cele care sunt închinate Lui, dacă aceastea nu sunt conform standardelor divine. Dumnezeu a vrut atât de bine să se înțeleagă acest lucru încât a spus-o clar evreilor prin profetul Isaia(Isaia 1:10-15), iar când gluma s-a îngroșat nu s-a sfiit să strice chiar o sărbătoare(Daniel 5). Dumnezeu este interesat de sărbători, chiar El a inițiat cele mai importante sărbători ale poporului Israel, dar nu a uitat să specifice și modul în care trebuie să fie celebrate(Lev 23). Bag de seamă că Dumnezeu știa că oamenii au probleme la capitolul ”how to”.  Biserica de azi, ca și Israel de odinioară, trebuie să se distingă de lume și prin modul în care sărbătorește Crăciunul. Iată câteva principii simple care ne-ar putea fi de ajutor:

1. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare dedicată lui Dumnezeu. Crăciunul nu trebuie să fie o sărbătoare în care ne învârtim în jurul cadourilor, bradului și mâncărurilor, ci, în primul rând,  trebuie să fie un moment în care ne apropiem prin închinare de Dumnezeu.

2. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare sfântă. Dacă sărbătorile popoarelor păgâne erau momente de dezmâț(orgie), semânand mai mult a praznice satanice, această sărbătoare trebuie să fie celebrată în sfințenie. Păcatul este interzis! Nu te îmbăta, nu te îmbuiba și nu curvii!

3. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a proclamării. Îngerul care s-a arătat păstorilor a proclamat venirea în lume a mântuirii(Luca 2:9-11). Crăciunul este momentul în care ar trebui să faci și tu același lucrul. În timp ce alții îți strigă necurățiile, noi nu ar trebui să evităm sâ spunem despre Isus.

4. Sărbătorește Crăciunul ca pe o sărbătoare a dărniciei. De Crăciun Dumnezeu a dat pe Fiul Său omenirii, îngerii si-au dăruit cântările, magii și-au dat darurile. Crăciunul este momentul în care ar trebui să ne dăm lui Dumnezeu și oamenilor. Sărbătoarea Crăciunului ar trebui să fie un sărbătoare a dărniciei, a altruismului, și nu a egoismului.

(Dacă crezi că prietenilor tăi feisbuciști le-ar fi de ajutor acest articol nu evita să dai SHARE)

 

În al treilea rând: ai tot dreptul din lume să fii creştin dar cretin cu porniri maniacale de leadership este interzis de bunul simţ şi chiar de lege, dacă nu mă înşel, de la nazism încoace.

E clar, de acest Crăciun îmi doresc o sinceră mărturie din partea lui dumnezeu care să arate că nu degeaba a dat omului raţiune şi capacitatea de a se exprima coerent.

Mai jos, într-un alt mirobolant text, Prometeul nostru modern îl confundă pe Ceauşescu cu Irod şi filmele, Pepsi, bananele şi meciurile de fotbal cu dumnezeu, iar uciderea acestuia cu un oarecare Matei, România cu Egiptul şi pe Iliescu cu un oarecare Matei care la data la care a scris evanghelia respectivă avea extrem de clară impregnată în cap ideea de instituţie.

 

Ce ai fumat maistore de ai un asemenea trip?
Ah, da, si vezi ca “citatul” matale e complet de-an neasfintelea:

19 After Herod died, an angel of the Lord appeared in a dream to Joseph in Egypt 20 and said, “Get up, take the child and his mother and go to the land of Israel, for those who were trying to take the child’s life are dead.”

Pricepi? Fii si tu un idiot care sa dea impresia ca este un idiot mai scolit asa.

Sfat prietenesc.

Este extrem de interesant cazul acestui tânăr bănuit a fi uşor psihopat, interesant nu doar din motive medicale cât sociale. Merită studiat blogul dumnealui pentru a învăţa că a fi creştin este extrem de util pe termen lung, adică pe termen de vieţuire cel puţin biologică, căci fericit cel ce se simte fără de prihană în drumul său pe cuvântul domnului (Să vă chiş în freză! Îl ştii pe dumnezeu? E fratele meu fraiere! 🙂 ).

 

Concluzie: e clar ca oamenii cu frica de dumnezeu nu au deloc frică şi/sau ruşine de bunul simţ sau faţă de semenii lor care nu ezită în a folosi “darul” raţiunii.

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Idiot cu acte-n regula si cu dumnezeu la centura

    • Da’ de unde. E serioasa treaba. Nu e prietenul Laurentiu Cristian „la trei metri de cer”?
      Plus ca multe „dovezi” exista si functioneaza in favoare „teoriilor” sale, nu-ti pare?
      🙂

  1. @Alin: Ptolemeu cel cu sistemul geocentric.

    Prometeul modern a.k.a. Frankenstein e altceva.

    Amandoua „jocuri” fac sens daca citesti cu atentie, desi nu recomand, asa zisele idei ale baietasului cu blogul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s