Evreii, lumea şi banii – Jacques Attali


Deşi am fost foarte entuziasmat la început de acest studiu al lui Jacques Attali, el a reuşit, din păcate, să mă dezamăgească cumplit.

Am devorat cartea cu o sete de cunoaştere cum rar am mai avut în ultimul timp, însă probabil că am fost şi eu de vină deoarece am avut foarte mari aşteptări de la acest volum, am fost deziluzionat violent şi abrupt…

Nu sunt nici istoric, nici sociolog ci doar un împătimit căruia îi place să studieze evoluţia marilor iluzii ale umanităţii, fie ele religioase, politice sau filosofice. Însă citesc şi încerc să înţeleg ceea ce citesc nefăcând apel la misticism sau obscurantism, preferând, la fel ca mulţi oameni, bineînţeles, să caut să înţeleg lucrurile făcând apel la natura umană. Am un set de întrebări cu care purced la drum, ca să zic aşa, de fiecare dată când mă apuc să-mi dedic timpul unei anumite probleme. Aceste întrebări sunt simple, însă răspunsurile sunt extrem de greu de aflat datorită în primul rând modului exagerat şi adeseori uşor absurd cu care oamenii preferă să-şi înfăşoare gândurile. Foarte mulţi cercetători suferă de “arhitecturarea corolii de minuni a lumii” pe care o cercetează, ori pentru a o face mai atratictivă, ori pentru a nu o simplifica şi a o face astfel prea uşor de înţeles, ori pentru a adăuga acel ingredient care poate provoca polemici aprinse şi, bineînţeles, faimă, etc.

Jacques Attali face în Evreii, lumea şi banii, mai ales către sfârşitul volumului, exact ceea ce eu condamn şi mi se pare de neiertat într-o lucrare care se vrea serioasă şi exactă despre istoria poporului evreiesc. Pe lângă faptul că trece foarte uşor peste anumite fapte istorice referitoare la evrei, lucru care nu ar fi neapărat de condamnat având în vedere ce a dorit de fapt Attali să demontreze într-un final, ceea ce surprinde şi face ca volumul să-şi piardă şi mai mult din forţă şi calitate este capitolul de încheiere în care autorul ridică o odă cu puternice accente mistice şi mult prea demiurgice la adresa poporului ales. Concluzia lui Attali este extrem de periculoasă, însă nu ştiu câtă lume ar putea fi de acord cu mine. Mistificarea şi/sau zeificarea extremă a unui popor poate să aducă două mari deservicii indivizilor respectivi:

–          Reducerea capacităţii intelectuale sau a dorinţei de muncă şi afirmare a acelor indivizi, susţinând că acei oameni, fiind aleşi (?), trebuie să facă ceea ce fac nu numai pentru a supravieţui ci, în primul rând, pentru a îndeplini o profeţie, o absurditate cu atât mai periculoasă cu cât este spusă în secolul XXI, un secol în care lumea intelectuală pretinde că a depăşit momentele penibile ale pateticului văl  întunecat al iraţionalului.

–          Anatemizarea automată a indivizilor. Indiferent de ceea ce cred ei, ce doresc ei, ce visează ei, indivizii unei societăţi care sunt gândiţi şi prezentaţi drept rezultatul unei, hai să-i zicem, conspiraţii demiurgice, al cărui plan este presetarea anumitor indivizi de a fi superiori, nu face altceva decât să atragă ura celorlalţi semeni. Anatema alesului a fost aruncată de-a lungul istoriei multor popoare, voit sau nu, însă această anatemă, odată pusă nu mai poate fi ridicată atâta timp cât nu este văzută şi arătată lumii, or nimeni, niciodată nu vrea ridicarea acesteia (totuşi, suntem o civilizaţie care şi-a aflat rostul în viaţă datorită unei coroane de spini şi unui instrument de tortură), ba dimpotrivă. Anatema alesului dăinuie în conştiinţa colectivă şi este atât de bine ascunsă încât în momentul în care facem apel la un popor anatemizat întotdeauna reuşim să-l înfierăm şi mai mult, atât datorită diferenţei culturale cât, în primul şi în primul rând, modului în care lăsăm raţiunea să zburde veselă pe tărâmul ocultismului şi al misticismului religios. Germanii au avut de suferit de pe urma acestei anateme, ruşii la fel, însă ei se descurcă mult mai bine deoarece par a fi singurul popor anistoric de pe această planetă (nu sunt rasist ci doar un anticomunist convins), indienii americani la fel, britanicii şi francezii aşijderea. Evreii nu vor putea niciodată scăpa de anatema alesului  atâta timp cât Occidentul le va mistifica existenţa…

Evreii, lumea şi banii este un studiu pe care, dacă eşti interesat de istoria poporului evreu, este bine să-l citeşti şi chiar să-l ai în bibliotecă, atât datorită conţinutului cât şi bibliografiei destul de darnice, însă în niciun caz să nu te opreşti doar la acest volum şi în niciun caz să nu crezi că Jacques Attali este noul tată al istoriei acestui popor. Totuşi, nu este decât o carte de 400 de pagini.

P.S. evreii sunt poporul care a câştigat cele mai multe premii Nobel şi are parte de extraordinari reprezentanţi în diferite ramuri ale ştiinţei şi artelor nu pentru că ar fi un popor ales de cineva care sălăşluieşte în nori sau pentru că ei cred asta, ci pentru că sunt nişte oameni dedicaţi, inteligenţi şi foarte muncitori. Lumea aşa cum o ştim li se datorează lor, în mare parte, dar NU numai lor. Să nu uităm că Pământul are o populaţie de 7 miliarde de oameni din care undeva la 15 milioane sunt evrei… Dacă chiar crezi că marile minţi evreieşti nu au gândit pentru umanitate ci doar pentru ei, atunci EI şi numai EI sunt vinovaţi de aproape tot răul din această lume. Ai curajul să faci o astfel de acuzaţie acum când citeşti acest articol cu ajutorul unui calculator care nu ar fi existat dacă nu ar fi fost un evreu?

Nu sunt pro-semit, nici pro-zionist, nici pro-iudaism, nu sunt pentru niciun fel de –ism sau orice altă teorie care susţine superioritatea rasială sau religioasă, însă sunt clar de acord cu Nietzsche şi al lui supraom, supraom care s-a demonstrat că se poate naşte în orice cultură şi oriunde în lume!

Anunțuri

10 gânduri despre „Evreii, lumea şi banii – Jacques Attali

  1. Dear mister X, with a „dark” side and an e-mail adress that’s not working anymore, it’s nice to finally read something written by you. Remember me? Yours trully, I stand corrected.

    • Si America ar fi fost oricum descoperita, insa Columb are laurii.
      Bineinteles ca daca nu era un evreu era altcineva, dar pana la urma a fost un evreu.
      Eu zic sa lasam contrafactualul mediilor academice.
      Cu stima,

  2. Tehnic Amerigo Vespucci a ajuns inaintea lui Columb la fel cum un simplu matelot i-a atras atentia lui Columb ca ar trebui sa acosteze si astfel s-a „descoperit” Lumea Noua.

    Conteaza cine a facut-o cu adevarat sau cine primeste laurii victoriosi?

    P.S. tehnic, mayasii au zis ca lumea se va termina pe 21.12.2012. Faptic inca traim, fuck them, si mai faptic cica undeva la un milion de oameni au crezut in sfarsitul lumii. Cel mai faptic: tot ceea ce conteaza este cine si cum ramane in istorie.

    E un fapt. 🙂

  3. Interesant este ca toti laudatorii acestui neam spun :,,Eu nu sunt evreu,eu nu iubesc evreii „,asta binenteles face parte tot din propaganda lor josnica.Nu mai aveti incredere in articolele ziaristilor despre acest subiect,marea majoritate sun fortati zilnic sa manance c…cat in favoarea jidovilor.

    • Mda, nu sunt evreu si nu iubesc evreii. Imi sunt total indiferenti.
      Imi sunt indiferenti pana in momentul in care ori sunt aruncati in ochi si se autoanatemizeaza sau cand sunt „refacuti martiri” doar pentru ca e cool sa faci asta. Aceeasi problema o am si cand se comenteaza la adresa lor de parca ar fi raul suprem de pe Pamant, mai ales acum dupa ce Marele Urs si Vulturul Plesuv au facut ce au vrut ei cu multe natii…
      Ai inteles ce vreau sa zic amirale Doenitz?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s