Încă nu destul de apreciați – Frazer Irving


Data trecută am zis chestia asta:

Cred că de la Jim Steranko nu a fost niciun artist lucrând relativ constant în benzile de gen care să se ocupe de toatalitatea procesului grafic (mai face și elemente de lettering).
Când am trimis textul, mi-am adus aminte de domnul Frazer Irving:
Image
Culoarea în general e un instrument artistic destul de ignorat de banda americană. Până la revoluția digitală procesul aplicării ei era laborios, având foarte mulți pași, ajungându-se la etapa separării realizată printr-un un atelier plin cu domnișoare sechestrate într-o atmosferă toxică. Adaugi paleta limitată de culori, hârtia proastă, timpul limitat de execuție plus alte câteva limitări și se înțelege de ce rareori au fost ambiții la capitolul ăsta. Iar fără instrumentele digitale puține dintre lucrurile realizate pe pagină de acest artist ar fi posibile.
Image
Unii aleg să se folosească de Photoshop pentru a fura fețele celebrităților, pentru a-și copia panourile și a munci mai puțin, pentru a valora excesiv într-un contur până la ceva de greață, ori pentru a adăuga efecte și reflexii încărcând imaginea doar pentru că pot. Irving alege să utilizeze calculatorul pentru a da naștere unora dintre cele mai de coșmar scene pe care le-am putea găsi vreodată într-o bandă cu supereroi care nu-și transcende flagrant genul. Iar coloritul e doar unul dintre mijloacele prin care ajunge să bânuie nopțile cititorilor.
Image
Mă concentrez asupra cromaticii pentru că e cel mai evident aspect care-l diferențiază de colegii săi și este primul lucru cu care-și începe desenele. Însă nici în privința figurilor nu e mai puțin original, fiind lipsite de nobilitatea aproape platonică ce se încearcă atât de des să fie întipărită, având mai mici sau mari exagerări caricaturale, uneori chiar farse de design. Iar în ceea ce privește efectiv narațiunea are un sac plin de trucuri făcute atât mai subtile căci sunt îngropate sub spectacolul imediat.
Image
Nu se sfiește de grile, de perspective normale, însă atunci când acțiunea o cere pornește cu toți cilindrii, rupând cu o coerență de speriat convențiile. De la simbolistică subtilă, către mici trucuri eisneriene, la pagini care ar face concurență celor ale lui J. H. Williams III, la scene parcă smulse din filmele expresionismului german, Irving le poate pe toate și în ciuda esteticii atât de evidente, niciodată nu mi s-a părut monoton, fiecare bandă ilustrată de el simțindu-se diferit, ceea ce nu pot spune despre mulți artiști care au un stil atât de puternic.
Image
Sper totuși ca Xombi să fie apogeul jocului cu posibilitățile digitale de redare și texturare pentru că acolo începe nu numai să piardă din vedere și celelalte elemente ale narațiunii grafice pe care le stăpânește de minune, dar și tinde uneori să creeze imagini mai mult artificiale decât intense. Mereu i-a lipsit o anumită grație, însă acest lucru făcea parte din semnătura sa fără să deranjeze. Vedem la anul în Shade.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s