Încă nu destul de apreciați – David Liss


Aproape că mi-e frică să mai urc ceva pentru că în mod ciudat crește rata de vizualizări. Poate crede wordpressul că plec.

Cultura populară așa cum îi sugerează și numele, produce, sau mai corect spus în cadrul ei se produc, opere care au un mai puternic caracter comunal decât cele create în spiritul artei pure/înalte/serioase/ziicumvreioricumeoteoriedestuldeanacronică. Oferind mai mult spectacol decât analiză, mai mult pentru a fi împărtășite decât interiorizate, lucrările acestea sunt consumate, rapid decontexualizate, scoase de pe soclul original, apoi integrate în viața de zi cu zi în moduri unice de către fiecare cetățean. Apoi, din cauza producției și consumului ”en masse”(îmi place cum sună), dar și a timpului relativ scurt care se scurge între două produse artistice de la același creator sau echipă creativă cultura populară este cel mai ușor de digerat în prezent, cât timp încă este caldă, chiar și cele mai bune exemple, unele care aproape că-și depășesc statutul, pierzându-și din savoare cu trecerea anilor. Banda desenată nu e o excepție, ba chiar după muzică o consider cea mai ilustrativă formă de artă pentru aceste trăsături.
Ca atare, în ciuda listelor lungi de recomandări pe care le putem găsi, aș vrea să enumăr, și vă invit să mă ajutați, artiști care acum crează cea mai bună muncă a carierei lor, benzi care sunt proaspete acum. Nu fură nimeni Watchmen sau Dark Knight Returns sau Sandman de pe rafturi.

(de asemenea din ce am observat, înafara unor clasici pereni, mai vechi sau mai noi, listele de recomandări depind deseori de ceea ce a fost citit în perioada formativă a celor care au întocmit-o. Dacă rareori va apărea ceva la fel de bun precum All Star Superman sau Ronin sau Enigma; Planetary, Ex Machina etc. chiar dacă bune, nu sunt de neînlocuit în bibliotecă, ba chiar e posibil să-și fi pierdut din luciul inițial)

Zic să începem cu un exemplu mai ușurel și poate nu chiar incitant. David Liss.

Omul ăsta și-a început cariera la Marvel cu stângul, scriind în Black Panther o poveste destul de plictisitoare, poate pentru că și-a băgat și editorialul puternic coada, care nu părea să facă nimic cu arta oferită de unul dintre cei mai buni artiști care lucrează în domeniu. Însă a redresat-o destul de repede, noua poveste fiind mult mai puternică pe ambele părți a procesului creativ, iar interludiul dintre ele a demonstrat că banda se merită urmărită nu numai pentru spectacolul culorilor lui Francavilla. De asemenea a mai scris o miniserie de cinci numere Mystery Men (Într-un fel, o reîncercare reușită de a reface The Twelve), care a avut un nivel al calității destul de ridicat.

Este un pic cam grafoman, dialogul îi este construit destul de anacronic, parcă fiind scos dintr-o bandă din anii 70, însă nu neapărat într-un mod neplăcut. S-a prins cum să trateze probleme politice într-o bandă cu supereroi (adică cât mai evident și mai ridicol cu putință), iar de asemenea are un simț bunicel al pasului, al ritmului și al tonului.

Saltul calitativ de la număr la număr e motivul pentru care îl aduc în atenție, n-a făcut încă nimic care să spulbere minți, însă este posibil să se apropie.

Anunțuri

Un gând despre „Încă nu destul de apreciați – David Liss

  1. Pingback: Încă nu destul de apreciați – Francesco Franvilla « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s