Monarhia salvează România! De propriul popor?


Astăzi l-am ascultat pe Liviu Mihaiu cum urla efectiv la un interlocutor că este republican pentru simplul fapt că ascultătorul a avut tupeul şi inconştienţa să susţină identitatea politică a României de astăzi. Nu mai are rost să intru în detalii şi să redau circul pe care l-a făcut Liviu Mihaiu în direct la radio pentru că a fost mai mult decât jenant, însă reacţia lui m-a făcut să vreau să scriu acest post despre iubirea subită pentru monarhie care a apărut printre români.

Nu pot să înţeleg această bruscă dragoste de monarhie a românului cu atât mai mult cu cât nu am avut parte decât de un singur rege cu adevărat binevoitor, capabil şi iubitor de ţara românească: Carol I. Ori asta nu o spun eu, ci istoria. Ce nu pot să înţeleg, din nou, este confuzia unui sistem politic care funcţionează cât de cât în regulă cam peste tot în lume cu actorii politici slabi, lipsiţi de moralitate şi viziune politică pe care România i-a avut din 1989 încoace.

Insist pe ideea că nu sistemul politic trebuie condamnat şi schimbat ci mentalitatea de tip medieval al poporului şi al liderilor politici de după ’89. Am impresia că nu se realizează că este nevoie de o schimbare mare, puternică, de ce nu, revoluţionară, atât în rândul populaţiei cât şi în rândul politicienilor. Singurii care pot lua atitudine sunt oamenii, românii care pot vota, care pot face ceva când vine vorba de nerespectarea legii şi a drepturilor lor, când vine vorba de a fi batjocorit de cel care are bani şi influenţă, etc.

Cât timp a fost Iliescu la putere ţara a fost îngenuncheată, distrusă, răvăşită, însă s-a continuat să se meargă pe mâna lui şi a bâtelor ortacilor. PSD-ul a devenit o putere, un fel de mafie care a înfundat şi mai mult ţara în mizerie. A venit acum Băsescu, preşedinte în al cărui mandat am înregistrat o creştere economică masivă însă am avut parte de circ şi ţigăneală, dovedindu-se un preşedinte lipsit de tact şi diplomaţie în momentul în care a trebuit să facă faţă cu criza mondială şi cu jocurile de culise. Şi-a distrus astfel toată credibilitatea sa şi a partidului, lucru cât se poate de normal. Însă una este să îţi pierzi încrederea într-un partid şi într-un preşedinte ca persoană şi alta este să condamni sistemul. Dacă până acolo atunci vina nu este doar a lui Băsescu ci şi a lui Ponta, şi a lui Crin şi a lui Tăriceanu şi a lui Năstase.

Deci monarhia se vrea în România nu numai pentru că Băsescu este un preşedinte ratat cu un partid incompetent ci şi pentru că întreaga clică politică este jalnică. Ori, în cazul unei monarhii constituţionale, după cum mi-au tot dat-o unii comentatori pe facebook, care cred că este soluţia salvatoare să înţeleg că se va schimba şi clasa politică din România?

Nu pot să nu mă gândesc la ascensiunea naziştilor de acum mai bine de jumătate de secol, ascensiune datorată unor politicieni care conduceau o republică extrem de prost şi cu foarte multe neplăceri pentru populaţie. Criza economică din Germania anilor ’20 nu a făcut altceva decât să zdruncine încrederea oamenilor în sistem, deşi vina era a politicienilor şi a domnului Hindenburg care au fost incapabili de a adopta o politică şi o atitudine pro-germană, pro societatea distrusă de lipsa locurilor de muncă şi a inflaţiei galopante. Lipsa de antecedent al unui sistem democratic în Germania precum şi dorul de o viaţă plină de bunăstare (cam aceleaşi doruri pe care le ducem şi noi acum) au fost exploatate de Hitler care a dus poporul german într-un haos imposibil de imaginat. De ce au funcţionat aberaţiile ideologice şi fanteziste ale lui Hitler în detrimentul democraţiei? Pentru că oamenii şi-au pierdut încrederea în conducătorii de atunci, confundându-i cu sistemul, cu democraţia.

Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum. Personal, nu cred că suntem în situaţia în care să ne permitem să fim melancolici, mai ales acum când încă mai suferim de pe urma crizei.

Ce am putut observa, de asemenea, la unele voci care susţin monarhia este credinţa în unele cuvinte ca şi maiestuos comportament. Ori asta nu înseamnă altceva decât că monarhul nu are cum să fie altfel decât maiestuos, bun, decent, moral, etc. adică toate atributele pozitive se adună într-o singură persoană doar pentru că este monarh… Mai are rost să aduc în discuţie regenţi care nu au fost deloc, dar absolut deloc aşa? Oare regele nu este şi el tot OM? Oare un preşedinte, care o fi el şi când, nu poate să aibe atributele pe care le acordă cu atâta lejeritate monarhului vocile pro monarhie? De ce numai regele poate fi bun pe când preşedintele doar rău? Argumentul primordial al monarhiştilor este acela că preşedintele este dator faţă de partidul din care este şi care l-a ajutat să devină preşedinte, transformându-se astfel într-un… nu ştiu, eventual monstru, pentru că îşi pierde toate atributele umane. Din nou, se confundă ideea de preşedinte cu faptul fizic Băsescu. Oare preotul nu ar trebui să fie omul lui dumnezeu şi să fie plin de calităţi? Dacă preotul, preoţii de fapt, că-s mulţi, demonstrează a nu avea toate aceste calităţi date de datină deşi au fost educaţi, au fost învăţaţi, îşi datorează poziţia socială datorită credinţei credincioşilor în puritatea felului lor de-a fi, un monarh de ce ar fi absolvit de umanitate, de greşeli, de răutate, cruzime sau prostie. Doar pentru că se presupune că ar trebui să aibe un maiestuos comportament? Păi, atunci, maiestuosul comportament al lui Carol II unde a fost?

E clar ca populaţia din România are nevoie de un exemplu. Caută un erou. Visează un lider. Cerşeşte un salvator. Însă acest salvator trebuie să existe cu adevărat şi nu inventat!

Din ce în ce mai mult văd că se fac comparaţii cu monarhiile constituţionale ţările vestice, bineînţeles şi oamenii se întreabă cum de se poate ca acolo să le meargă atât de bine. În concluzie dacă avem şi noi monarh o să ne meargă şi nouă bine… în acest caz, respectând linia: Polonia este tot o republică care se pare că îi merge de minune fiind republică, mai ales că este considerată drept cea mai puţin afectată ţară de criză. Nouă de ce nu ne-a ieşit pentru că şi noi tot republică suntem? Germania e republică. Franţa e republică. Italia este republică. America este republică. Ş.a.m.d. Deci, se pare că republica nu este ceva monstruos, ba chiar poate funcţiona destul de coerent şi poate face lumea fericită.

Atunci de unde impresia că la noi este mai bună o monarhie? Pardon, că singura salvare este monarhia?

Pentru că, după cum spun vocile, hahalerele (ca să folosesc un cuvânt pe care l-am auzit de la cineva pro monarhie) politice care sunt la noi în ţară s-ar educa datorită maiestuoasei prezenţe a regelui. Să înţeleg că acolo unde oprobriul public dă greş, moralitatea şi bunul-simţ ratează, acolo unde justiţia nu sperie, acolo unde admonestările venite din partea mai marilor europeni sunt primite cu indiferenţă, acolo regele va avea de câştigat prin simpla prezenţă maiestuoasă? Bun, atunci cum ar avea de câştigat în faţa obrazelor groase ale politicienilor cu şorici gros un preşedinte, va veni întrebarea din partea monarhiştilor. Simplu, răspund eu. Toţi politicienii ştiu că nu pot ajunge la putere fără ajutorul populaţiei, ori, un preşedinte este dorinţa poporului. Dacă preşedintele ales ar avea un caracter puternic, decis, hotărât să reformeze clasa politică cu ajutorul populaţiei, ar putea să o facă, mai ales că restul actorilor politici cu atitudine morală îndoielnică ştiu că poporul o dată învăţat cu un caracter integru vor dori să aleagă pe viitor un preşedinte cât se poate de asemănător cu cel care a fost înaintea sa. Or, astfel, clasa politică se poate transforma, reforma pentru o mai bună conducere. Personal cred că o astfel de reformă este mai uşor de atins şi de înfăptuit dacă este un caracter puternic drept preşedinte şi nu rege.

Bun, dar de înaltă prestanţă poate da dovadă şi regele, corect nu? Păi atunci care este diferenţa între rege şi preşedinte?

Sunt câteva chestiuni pe care nu le putem trece cu vederea. Un preşedite poate fi schimbat, un rege mai greu… Un preşedinte se schimbă după o perioadă de timp, bun sau rău, pe când regele este pe viaţă doar dacă nu intervine o lovitură de stat, ori aşa ceva este de preferat să se evite. Cel din urmă şi cel mai evident avantaj este acela că preşedintele este ales dintr-un număr de oameni pe când regele este pur şi simplu pus la conducerea ţării, indiferent de vârstă, de inteligenţă sau competenţă politică! Ori de ce ar trebui să apară o astfel de situaţie extrem de delicată din punct de vedere politic, situaţie care poate avea repercusiuni economice uneori destul de grave asupra societăţii.

Recent cineva mi-a spus că trebuie să fii nebun să nu vrei monarhie în România după ce vezi cât de bine merge monarhia în ţări precum Olanda, UK, Suedia, etc.

Am fost monarhie sub trei, pardon patru, monarhi în istoria modernă: Carol I (cel care a reuşit să civilizeze România) Ferdinand (sub care s-a născut România Mare şi care a dat dovada de iubire de patrie adoptivă intrând în război împotriva ţării sale natale Germania în primul război mondial. Fără aceasta dovadă de curaj şi abnegaţie poate că România Mare ar fi întârziat să se înfăptuiască), Carol II (a cărui maiestuoasă prezenţă şi comportament s-a făcut simţită prin tot felul de aventuri amoroase precum şi prin lăsarea cârmuirii ţării în mâinile lui Mihai I) şi Mihai I (un biet copil prins în iţele unei perioade extrem de tulbure şi care a avut o responsabilitate imposibil de aprehendat pentru un copil). Mai are rost întrebarea: ce ar fi fost dacă ar fi fost altcineva în locul unui copil speriat la conducerea României?

În fine, ideea principală este aceea că nu am experimentat decât două conduceri regale benefice. Ori, să nu uităm că în vremea comunismului lui Ceauşescu România a înregistrat o creştere economică fascinantă iar imaginea ţării în lume era una extrem de bună. Dacă nu mă înşel, undeva prin anii 1978 industria românească trebuia să fie cotată la bursă cu exorbitanta sumă de 145 de miliarde de dolari.

Ori dacă ar fi să facem o comparaţie uşor forţată cel mai bine i-a mers ţării sub conducere comunistă, în niciun caz monarhistă. Atenţie : nu susţin sub nicio formă regimul tiranic comunist şi nici măcar ideologia comunistă, însă la fel de uşor pot emite pretenţii la schimbarea regimului politic şi comuniştii, făcând apel la aproape acelaşi fel de argumente ca şi monarhiştii, cele mai esenţiale fiind acestea: eliminarea circului politic, creşterea economiei naţionale, transformarea societăţii într-o societate educată, morală, cu bun-simţ, etc. Unde ar greşi? Nu uniformizarea societăţii se doreşte de fapt? Nu se doreşte cultul muncii şi al respectului faţă de instituţii şi apropiaţi? Citez exact ce se crede că va dispărea la umbra blazonului regal: MARLANEALA,TIGANEALA(NU TIGANII),HOTIA,INCULTURA ,LIPSA CULTULUI MUNCII,NEPASAREA PT. SPATIUL PUBLIC ,DESCURCAREALA S.A.M.D.

Trăiesc cu impresia că poporul român încearcă să dea vina pe cineva pentru faptul că este prost şi needucat, că vrea să trăiască bine însă să nu facă nimic, că nu este decât vina politicii şi a regimului că ai lor copii îşi bat profesorii, nu învaţă, sunt prost crescuţi, sunt mârlani, au cefe groase şi sunt cocalari. Atât de mult îi este frică poporului român de responsabilitatea individuală pe care o are într-un regim democratic încât, în loc să încerce să adopte un sistem de valori în virtutea căruia să-şi educe generaţia, preferă o autoritate supremă, dacă se poate un bau-bau şi să ia astfel de pe umerii părinţilor spirituali, fizici, etc. greutatea infernală a învăţăturii respectului, decenţei, dragostei de muncă, de învăţătură, de ţară, de strămoşi, de viitor.

Eu unul nu caut şi nu îmi doresc o autoritate supremă care să mă sperie pentru a mă comporta normal, însă dacă acest popor are nevoie de aşa ceva pentru a supravieţui, atunci aşa să fie. Însă cu tristeţe vă spun, deşi sunt un necunoscut şi simplu cetăţean al acestei ţări, cetăţean care s-ar putea să dispară în neantul istoriei complet necunoscut, individ probabil neimportant în angrenajul acestei societăţi, prefer să mă lepăd de cetăţenia acestui popor incompetent să îşi ia existenţa în propriile mâini.

Anunțuri

3 gânduri despre „Monarhia salvează România! De propriul popor?

  1. Draga Razvan, imi plac cugetarile tale, desi n-au decat iz de teorie politica, dar nah… insa fii mai atent la exprimare, gramatica, si la sensu cuvintelor:
    a aprehenda nu inseamna a pricepe, a intelege

    „ci mentalitatea de tip medieval al poporului şi al liderilor politici
    trebuit să facă faţă cu criza mondială şi cu jocurile de culise.”

    Acordul se face cu mentalitatea, deci a poporului, etc.\

    „regent” nu este sinonim cu rege, regentul guverneaza provizoriu monarhia in locul regelui.

    „Am trebui gazati? Am trebui aratati cu degetul pe strada”

    Verbul „a trebui” e impresonal si se foloseste de preferinta astfel: ar trebui sa fim gazati. (eu ar trebui, tu ar trebui, etc)

    Iar argumentul asta e putin idiot:
    „În fine, ideea principală este aceea că nu am experimentat decât două conduceri regale benefice. Ori, să nu uităm că în vremea comunismului lui Ceauşescu România a înregistrat o creştere economică fascinantă iar imaginea ţării în lume era una extrem de bună. Dacă nu mă înşel, undeva prin anii 1978 industria românească trebuia să fie cotată la bursă cu exorbitanta sumă de 145 de miliarde de dolari?”

    1. cele doar doua monarhii s-au intins pe o perioada de timp mai lunga decat cea a regimului comunist (1866-1927). Romania moderna s-a dezvoltat ca o monarhie, nu ca o republica. Republicile pe care le dai tu exemplu si aici si pe facebook sunt tocmai acele tari care fie n-au avut niciodata monarhie, (SUA), fie au renunat violent in repetate randuri la ea (Franta), fie nu si-au consolidat niciodata pozitia ca monarhie, nici linia dinastica, si au fost mereu la cheremul monarhiilor bine inchegate (Italia si Germania). Asta ca paranteza. Acum,
    2 chestia cu cresterea economica a tarii in perioada comunista precum si cotarea industriei noastre (evident, nu amintesti pe ce principii fusese ea construita si nici cat de productiva avea sa fie in urmatorii zeci de ani, de-aia recomand sa citesti vlad georgescu sau silviu curticeanu, care descriu mai pe larg felul in care a fost gandita industria) e pura demagogie. Si pe deasupra un sofism. Ca si cum daca n-ar fi fost comunism ci monarhie, sau republica democrata (in adevaratul sens al cuvantului, nu democratia populara) de tip capitalist, aceasta crestere nu ar fi avut loc. Cum astfel de calcule/profetii despre trecut nu se pot face, argumentul tau nu e valabil. Si da, as fi preferat ca Romania sa ramana o monarhie, nu sa gazduiasca un regim strain, ce functiona dupa principii complet straine de noi, ce a continuat sa glorifice pe intreaga sa existenta momentul „44”, chiar si cand devenise un „comunism de tip nationalist”. Deocamdata atat…

    • Avand in vedere faptul ca utilizarea corecta a gramaticii limbii romane este o problema pentru mine ma vad pus in neplacuta situatie de a fi incapabil sa iti raspund la comentariu.
      Indiferent cat de juste sau injuste ar fi opiniile mele, incapacitatea de a comunica corect si, astfel, de a ma face inteles datorita carentelor gramaticale grave ma voi opri din scris pe acest blog pana in momentul in care voi reusi sa vorbesc si sa scriu corect.
      Din respect pentru cititori si pentru limba romana, rog orice vizitator care trece pe acest blog sa sesizeze orice greseala gramaticala facuta de mine pentru a o corecta.
      Promit sa imi revizuiesc toate textele publicate pe blog pana acum in spiritul legilor gramaticale ale limbii romane.
      Va multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s