Operele ales ale lui T.S. Spivet – Reif Larsen


Acum zece minute am terminat cartea lui Reif Larsen iar corzile care reacţionează de obicei la cărţile bune,interesante, bine scrise, vibrează temeinic. Sinapsele scurtcircuitează admirativ.

Reif Larsen a construit un puşti extrem de inteligent pentru vârsta sa de doispreceze ani  cu o capacitate de analiză şi observaţie superb de simplă şi, in acelasi timp, complexă (în funcţie de situaţie, bineînţeles). T.S. Spivet este un mic cartograf, genial, care câştigă premiul Baird al celor de la Smithsonian cu largul concurs al unui prieten şi al mamei sale şi este invitat să-şi ridice premiul din Washington, de la sediul muzeului. Cu această ocazie, tânărul Spivet pleacă într-o călătorie temerară de-a latul Americii cu trenul, singur-singurel. Călătoria este fascinantă, dar nu numai datorită evenimentelor care se întâmplă, ci, în primul rând datorită descoperirilor pe care le face puştiul despre sine şi familia sa. Ajungerea sa în Washington şi cunoaşterea celor de acolo, a profesorului Ibsen în special, îi oferă şansa de a se maturiza şi de a învăţa ce înseamnă minciuna, ipocrizia, goliciunea care se cască în sufletul celui care aleargă după succes şi faimă precum şi redescoperirea importanţei familiei. Calatoria lui T.S. Spivet şi întâmplările care l-au încercat până la sfârşit dau senzaţia de un drum iniţiatic, o aventură menită a-l învăţa pe tânărul plin de întrebări şi căutător de adevăruri cu ce se mânăncă meniul acesta extrem de variat cu feluri de mâncare adeseori neplăcute care este viaţa.

Personajul bine construit, ferm, concis, cu mici scăpări pe ici-colo în limbaj, însă analiza pe care o face diferitelor lucruri chiar lasă impresia că vorbeşte un copil. Mici observaţii foarte amuzante fac adeseori deliciul cărţii. Unele care sunt făcute la adresa adulţilor m-au făcut să mă simt sărac şi uşor idiot, mai ales pentru că sunt adevărate. Inocenţa pierdută o dată cu transformarea în adult nu cauzează durere decât în momentul în care conştientizezi pierderea sa. Această carte m-a durut.

Deşi mi s-a părut uşor forţat pe alocuri, unele evenimente fiind cam prea extraordinare (de aici şi concluzia pe care am tras-o cum că autorului îi repugnă la maxim oraşul Chicago), cu câteva personaje care ar fi putut să aibe parte de o creionare mai puternică şi cu un început puţin mai alert (primele o sută şi ceva de pagini chiar nu oferă niciun indiciu asupra jumătăţii finale a cărţii care este superbă), per total romanul merită citit, merită avut, merită discutat şi recomandat. Trebuie să spun că primele pagini te prind, te atrag însă la un moment dat s-ar putea să îţi vină să laşi cartea de-o parte. Nu o fă pentru că pierzi o carte chiar bună. Tehnoredactare în general ok. Prezentare grafică: foarte bună. Preţul: printre puţinele cărţi care reflectă cu adevărat calitatea fizică şi scriitoricească, adicătelea cartea îşi face toţi banii.

Mai trebuie să le mulţumesc celor de la Editura Vellant care au fost foarte drăguţi cu mine şi cu Elena şi ne-au făcut cadou această carte pe care ne-o doream foarte foarte mult, deşi nu am meritat-o întru totul. Mulţumim încă o dată. 🙂

Îmi place să cred că în fiecare din noi este un T.S. Spivet şi că fiecare cartografiem în felul nostru lucrurile care ni se par importante, lucrurile pe care nu le înţelegem, locurile din care vrem să facem parte. Dacă călătoria către premiul tău încă nu a început sau eşti deja pe drum, ia-l alături de tine pe tânărul T.S. Spivet. Se poate dovedi un tovarăş de drum foarte plăcut şi de nădejde.

Trei citate faine:

Privindu-i ochii, am înţeles deodată felul în care adulţii pot să se agaţe  pentru perioade îndelungate de timp de o stare, mult după ce evenimentul s-a sfârşit, mult după ce au fost trimise cărţi poştale şi toată lumea a depăşit faza. Adulţii erau colecţionari de emoţii învechite, nefolositoare.

 

Cum devine copilul adult?

Proba nr. 9: erai bănuitor în privinţa copiilor şi a motivaţiilor lor.

 

Mi-e jenă s-o recunosc, dar cu toate că eram destul de sigur că aproape tot ce spunea era foarte rasist şi greşit, îmi cam plăcea Ricky. (…) Nu ascultam ce spune, mă interesa doar atmosfera de siguranţă oferită de cabină. Era un lucru rău? Oare ce se întâmplă când cuvintele sunt rele, dar sentimentul de dincolo de ele este bun?

 

Cartea poate fi găsită pe rafturile librăriilor Librarium (Cartea de nisip – Timisoara, Book Corner – Cluj, Avant-Garde – Iaşi) si pe situl editurii Vellant.

Lectură plăcută.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s