Din mintea mea, nu mă scoate nimenea


Sunt un frustrat, iar ca orice creatură din specia mea am prostul obicei de a merge pe pagini străine unde să atac punctele de vedere ale proprietarilor. În general încerc să mențin un ton cordial, chiar dacă pare crispat, și să prezint un raționament solid, chiar dacă nu se merită în cadrul respectiv. Sunt totuși unele momente când devin un avocat al diavolului, sau pur și simplu ajung să mă tâmpesc din cauza partenerului de ”discuție”, cum ar fi cazul profesorului de fizică creaționist pe care l-am menționat în intrarea precedentă. Dar nu despre astea vreau să vorbesc. De fapt nu vreau să vorbesc despre nimic. În primul rând vreau să întreb ceva, iar după o scurtă digresiune ajungem și la întrebare.

Destul de des, supărător de des, chiar, îmi pică ochii pe spusele unor oameni ce emit judecăți de valoare care în principiu constau din înșiruirea unor epitete blazate și hiperbole care și-au pierdut de mult din expresivitate, fără vreo umbră de argumentare sau vreo încercare de a motiva cele spuse. Iar dacă afirm contrariul sau cer lămuriri sau fac corectări, invariabil mi se pune în față subiectivismul percepțiilor. Un dat din umeri, un ”fiecare cu părerea lui”, un ”nu-mi schimbi tu opinia” și asta e tot.

Ceea ce pe mine mă nedumerește. Care este scopul deținerii, sau activării pe un blog, dacă nu pentru a comunica. Nici dacă aș avea cu cine să discut înafara mediului acestuia despre subiectele care mă interesează, tot l-aș prefera pentru că îmi pot construi mai bine afirmațiile, moment în care îmi revizuiesc opiniile, dar și am acces la o gamă mult mai variată puncte de vedere, din medii mult mai largi decât cel în care mă învârt.

Ceea ce ne aduce în final la întrebare, are vreun sens expunerea într-un spațiu public dacă este complet gratuită? Dacă nu ești dispus să îți revizuiești viziunea asupra lumii sau chiar asupra unor obiecte de cultură, de ce să o mai faci cunoscută? Nu ești critic, dar fără să vrei formezi o opinie în cazul în care cititorul nu este familiarizat cu subiectul, imprimându-i concluzia ta pur subiectivă despre care nici nu te obosești să afli cum de ai ajuns la ea.

Anunțuri

9 gânduri despre „Din mintea mea, nu mă scoate nimenea

  1. Io zic că da, are sens. Doar că pentru alt scop decît al tău. Tu vrei să pornești discuții, să vezi ce păreri au alții, etc., alții vor să găsească concetățeni care să fie de acord cu ei, cu care să se bată pe burtă și să zică „Bina, bă”.

      • Asta nu pot să-ți spun, întreabă-i pe ei. Da’ bănui că, din punctul lor de vedere, nu, nu e. Nu e mai plictisitor să pierzi vremea încercînd să înțelegi, zic și eu, un anumit domeniu cît să-ți poți susține părerile?

  2. Eu cred ca si tonul face muzica. Tu cum ti-ai schimba parerea si ai porni discutii fine (sa le zicem) in contradictoriu daca ai primi contra-argumente de genul: „Esti prost! N-ai dreptate!” sau eternul „Eu nu sunt de acord pentru ca mie nu imi place”.

    Nu simti ca atata subiectivism iti face mintea sa sangereze?

  3. Nu vorbeam de tine :). Imi exprimam o parere in legatura cu cei care lezeaza in general cu argumente nefondate sau inexistente.

    Cred ca scopul comentariului meu a fost sa iti sustin punctul de vedere,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s