10 Benzi de la Marvel care nu sug epic – 1


Anterior în listă.

(New) X-Men #117-154

Scenarist : Grant Morrison

Artiști: mulți printre careFrank Quitley, Chris Bachalo și John Paul Leon


Când a venit Grant Morrison la cârma lui X-Men, titlu principal în linia de bază de la Marvel, banda se găsea într-o stare deplorabilă. Ani de continuitate telenovelistică, fetișizări absurde ale unor personaje, au lăsat benzile cu mutanți într-un loc de-a dreptul toxic. Și nu pot spune nici că mă omor după titlurile astea când se aflau la apogeu, sub Claremont și Byrne. Dar atunci când i-au fost înmânate cheile către personaje, Morrison nu le-a distrus, nu le-a reciclat, deși ar fi avut voie, așa cum a făcut Milligan. În schimb, a luat absolut tot, efectiv tot ce au însemnat ele și le-a revitalizat într-un mod mai mult decât miraculos.

Pentru că ideea de a te folosi de un grup de oameni cu puteri pe care nu le-au cerut, spre a face diferite afirmații cu caracter social, nu e o idee proastă. Când Lee și Kirby i-au inventat pe Cyclops și Marvel Girl și Magento, au făcut-o pentru a reprezenta cealaltă extremă a spectrului oamenilor ”speciali”. Pentru a oferi un analog nu numai atleților și geniilor, dar și celor care nu au beneficiat de același tratament din partea sorții. Iar Morrison nu a pornit de premiza asta pentru a spune melodrame grețoase despre șoldurile mult prea ondulate ale unei telepate asiatice, ci pentru a clădi un manifest despre revoluție și schimbare și locul tinerilor în toate acestea.

New X-Men este o bandă bizară, despre cum urâtul poate să transceadă spre sublim, despre cum frica și bigotismul și tradiții învechite ne împiedică să vedem acest lucru numai pentru a întregi un ciclu macabru, tocmai pentru că suntem mult prea fixați în prezent. Toate temele clasice ale lui Morrison sunt acolo. Salvarea prin artă, revoltă, monoism, locul ciudatului în societate, însă apar vlăstarii influențelor noi, apare narațiunea hipercinetică care face emoțiile să se acumuleze până la un impact de-a dreptul visceral. Influențele lui Moore și Burroughs și Dick se îmbină cu cele provenite din arta populară și din arta performance, iar împreună cu dorința sa de a mântui metaforic un grup întreg de personaje, ca prin ele să curețe cititorii, dau naștere uneia dintre cele mai faine benzi cu supereroi din toate timpurile.

Singurul lucru care o ține în spate, care o împiedică să fie o bandă perfectă, este lipsa unui artist constant și chiar mai mult, a faptului că aproape jumătate din numere au fost desenate de niște oameni fără prea mult talent. Pe de altă parte, sunt destule numere desenate de Quitely și de John Paul Leon, numai pentru a căror pagini aș citi orice bandă.

Asta-i tot. Iar urmează încă o lună fără vreun articol din partea mea.

Anunțuri

6 gânduri despre „10 Benzi de la Marvel care nu sug epic – 1

  1. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 2 « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s