10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 4


Anterior în listă.

Immortal Iron Fist #1-16

Scenariști: Ed Brubaker și Matt Fraction

Artiști: David Aja și alții

Două cuvinte: David Aja! David Aja ar trebui să deseneze toate benzile cu supereroi. Modul cum stăpânește umbrele, figurile, expresiile personajelor, amplasarea panourilor în pagina și ideea de secvență într-o bandă desenată tinde spre perfecțiune. Omul reușește în același timp și acțiune și emoție și atmosferă, iar acțiunea sa este comparativă cu a lui Miller, emoția cu a lui Robertson și atmosfera cu a lui Mignola, toate sub constrângerile unui stil realist. E ca a doua venire pe lume a lui Howard Chaykin, una care nu este devastată de coloritul modern.

Pe lângă asta, faptul că Brubaker și Fraction construiesc o lume întreagă, din câteva frânturi de idei răsfirate prin universul Marvel, populată cu personaje interesante, cu diverse culturi, istorii întregi atât de bizare, dar în mod surprinzător familiare și cu oarece relevanță istorică, aproape că pălește în comparație, dar în orice caz nu trebuie ignorat.

De asemenea nu trebuie ignorată nici cât de primitoare este seria în ciuda adâncimii la care sapă în istoria benzilor de la Marvel și numărului personajelor deja existente implicate în acțiune. Brubaker face aici mult mai concis și mai natural ceea ce a făcut în Captain America când a transformat banda aia, cel puțin pentru vreo douzeci de numere, într-o lectură care să merite(Captain America FFS! Tipul cu steagul Statelor Unite pe piept și aripioare pe cap!). De aceea, chiar și fără niciun contact în prealabil cu personajele sau cu universul pe care îl populează, nu se simte niciun fel de dezorientare, ba din contra, sentimentul că se asistă la doar o secvență dintr-un întreg mult mai mare, crește în intensitate și face ca lectura să fie chiar mai imersivă, probabil mulțumită colegului de scenariu.

Căci Fraction vine cu imaginația sa de speriat, cu energia care face ca banda să nu fie niciodată monotonă, niciodată să îndeplinească clișeele, să fie mereu alertă, dar niciodată lipsită de sensibilitate. Fraction vine cu replicile alea de un umor raportabil și sincer și incredibil de puternic, dar știe să lovească prin melancolie și ură și dispreț astfel încât Iron Fist capătă un fel de umanitate, capătă tragi-comicul de bandă desenată care reușește să nu dea în melodramă, fiind un ton care asaltează cititorul când este realizat cum trebuie.

Și încă ceva, prima poveste îmi aduce foarte mult aminte de Daredevilul lui Miller. Aceeași combinație de arte marțiale și pulp și noir, cu o abordare similară a paginii, poate ceva mai mult spre umor și optimism. Cum să nu fiu vândut către așa ceva?

 

Următoarea în listă.

Anunțuri

2 gânduri despre „10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 4

  1. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 5 « Razvan Van Firescu

  2. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 3 « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s