10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 9


Anterior în listă.

Omega the Unknown

scrisă de Steve Gerber, Mary Skrenes, ilustrată de Jim Mooney

Omega The Unknown este o fiară destul de ciudată. E o poveste cu supereroi, dar foarte îndepăratată de cea clasică. Avem doi protagoniști, James-Micheal, un băiat ce a trăit aproape izolat doar cu părinții săi, care este aruncat în grija asistenței sociale după un bizar accident de mașină. Este foarte cerebral și distant emoțional, manifestând un comportament aproape autistic. Celălalt, un extraterestru, evident umanoid și unic supraviețuitor al speciei sale, care a ajuns pe Pământ în căutarea inamicilor săi. Poveștile lor se intersectează rareori, dar chiar fără a interacționa, între cei doi există o relație misterioasă ce se conturează încet, în timp ce fiecare este obligat să devină mai uman, să se adapteze mediului în care s-a găsit aruncat.

Tonul poveștii este întunecat, dar moderat, fără extravaganța lui Stan Lee, emfaza și melodrama căzând la niște nivele care o fac să poată fi luată în serios. Răufăcătorii când apar sunt cu adevărat amenințători, iar eroii par mult mai fragili, mai umani. Lumea din Omega The Unknown, deși este aceeași cu cea a lui Spider-Man sau Captain America, este nu numai una cu probleme raportabile, pentru că benzile de la Marvel au atins mereu subiecte sociale, dar și în care aceste probleme sunt tratate cu oarece respect pentru situațiile reale.

Pasul cu care se mișcă acțiunea o face să fie citită mult mai mult ca ceva din 86, nu 76, fiecare număr simțindu-se ca un capitol de roman, cu un scop clar și o structură bine definită, mult mai puțin ca un serial dezorganizat, cum erau majoritatea benzilor atunci. Din păcate finalul nu a fost spus niciodată, banda încetând cu numărul 10. Povestea a fost încheiată mai târziu de către Steve Grant, dar mai bine nu vorbim despre asta. A primit în schimb o reinterpretare modernă în 2007, foarte fidelă în ton seriei originale, care dezvolta multe dintre temele ei și mai aducea încă vreo două, cu artă mai mult din sfera alternativei, chiar având câteva pagini de Panter.

Steve Gerber mi se pare unul dintre numele mult prea des ignorate când se vorbește despre benzile americane, mai ales despre supereroi. Se tratează problema de parcă nu ar fi fost niciun fel de evoluție de la Jack Kirby la Frank Miller și Alan Moore, când de fapt cu toții stau pe umeri de giganți, iar Gerber este unul dintre aceștia. De fapt, aproape toate benzile timpurii ale lui Moore au un pic de Gerber în ele, iar dacă Moore nu ar fi beneficiat de reguli mai laxe și artiști mult mai buni, chiar nu știu care ar fi produs benzile superioare.

Următoarea în listă.

Anunțuri

2 gânduri despre „10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 9

  1. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 10 « Razvan Van Firescu

  2. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 8 « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s