10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 10


Ca să îmi fac treaba grea m-am limitat doar la seriile sau miniseriile care fac sau au făcut parte din continuitate, din linia de bază. Adică nu Max, nu Epic, nu Icon, nu Ultimate/Ultimate Comics(dar oricum nu aș fi pus nimic de acolo) și nu benzi pur și simplu publicate de Marvel, cum ar fi Conan sau Akira. Mi-ar fi făcut treaba mult prea ușoară. Trebuie totuși să menționez câteva benzi care s-ar fi găsit aici în lipsa restricțiilor: Criminal, Elektra Assassin, Powers, Marshal Law, PunisherMax de Ennis, Omega The Unknown. Cele prezente sunt majoritatea din anii 2000, decada cu care sunt cel mai familiarizat.

 

Wolverine – Weapon X/Wolverine

scrisă de Jason Aaron și desenată de mai mulți artiști.

Îl urăsc pe Wolverine. Îl urăsc din tot sufletul, iar dacă ura mea ar fi mai mare, mi s-ar scurge prin pori sânge negru ce s-ar așeza în simboluri arcane pe mormanul de benzi corporatiste și i-ar chema pe vechii zei din adâncuri să se înfrupte din colțul acesta de univers, iar când în urma lor nu va mai fi rămas decât dulcea lipsă de Wolverine voi putea din nou să refac lumea. După chipul și asemănarea mea. Cu burtică.

Și probabil de aceea mi-a plăcut surprinzător de mult Wolverine scris de Jason Aaron. În mod normal Wolverine mi se pare un personaj incredibil de artificial. Nu este nimic autentic în poza aia de Clint Eastwood. Este doar un amalgam de caracteristici considerate interesante învelite într-o mochetă. Iar apoi a venit Jason Aaron și a subvertit fiecare clișeu care îmbolnăvea orice poveste prin care se împleticea canadianul bețiv cu gheare și demoni interiori.

Știți cum se tot spune că Wolverine e cea mai de temut mașină de ucis? Iată că nu e. Uneori trebuie să fugă, uneori inamicii sunt mai inteligenți decât el, mai puternici, mai rapizi, mai bine antrenați, uneori trebuie să trișeze și doar norocul chior îl salvează. Știți cum e un singuratic și toate persoanele de care se atașează pățesc ceva tragic? Da…de aia e în aproape toate echipele din lume și în orice oraș se duce are un pat cald asigurat. Iar în cazul în care nu poate fi demontat stereotipul, îl ridiculizează, scăzându-i importanța, în mod bizar amplificând efectul pe care îl are în cadrul poveștilor.

Care povești sunt construite de la personaje în sus. Nimic care să rivalizeze ambiguitatea și complexitatea morală din Scalped, dar ceva, ceva din veridicitatea celor din celelalte benzi ale lui Aaron se păstrează și aici. Iar astfel, oricât de bizară ajunge acțiunea, și atinge niște culmi morrisoniene, mereu afectează pe cineva cu care cititorul a empatizat în prealabil.

A, să nu uit. Wolverine îl înjunghie pe Satana cu o sabie mare! Și după aia se cațară afară din iad.

Următoarea pe listă.

Anunțuri

8 gânduri despre „10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 10

  1. Mai sa stii ca eu cred ca il urasti pe Wolverine ca nu il percepi. Stiu ca e text de telenovelista ce ti-am scris, dar atunci cand cresti cu el (mai ales fata fiind) ajungi sa il simti, sa il cauti.
    Asa bruta cum e, si cu inca un milion de defecte cliseu pe care le are, eu il iubesc pe Wolverine. Si cred ca mi-a ramas din adolescenta senzatia aia de „wolverine smells like fine perfume and tobacco”. Inca sunt atrasa de barbati care miros asa.

    • În mod sigur nu îl percep cum o faci tu. Și chiar mai mult, nu pricep cum de un personaj atât de eterogen, de pestriț, un adevărat kitsch, poate să fie atât de apreciat într-un mod atât de lipsit de ironie. De aia îl urăsc.

    • Wolverine, ca Batman, ca Mickey-Mouse, ca Dagon și Cthulhu, ca Sonia, Krull și Conan, este un produs. Wolverine chiar mai mult decât ceilalți, dat fiind faptul că a luat naștere în plin climat comercial. Spre deosebire de ei, el nu a luat naștere din niciun fel de nevoie a unui autor de a exemplifica o filosofie, mai rudimentară sau elaborată, de a face vreo afirmație cu privire la mediul în care lucrează sau pur și simplu de a refula anumite trăiri. Wolverine a luat naștere pentru că avea Marvel nevoie de cineva în stare să se împotrivească lui Hulk. Mare parte din trăsăturile și istoria lui a apărut în timp, ca urmare a diferitelor atitudini ale scriitorilor și artiștilor prin mâinile cărora a trecut, în special Claremont, Cockroom, Byrne, un pic Miller, iar ceva mai încolo Barry Windsor-Smith. Oricum, din start Claremont a făcut un terci din el, iar restul s-a petrecut după metoda ”arunci destul rahat într-un un perete, ceva trebuie să se lipească”.

      Niciuna dintre poveștile lui mai vechi nu-mi pare demnă de luat în seamnă, în niciun caz mulțumită lui, nici măcar miniseria din 82 desenată de Miller. Iar eu sunt în stare să consum aproape orice a produs Miller. Nu prea văd cum poți spune că s-a vrut a fi ceva anume, înafara unui bun ce trebuie comercializat.

  2. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 9 « Razvan Van Firescu

  3. Pingback: 10 benzi de la Marvel care nu sug epic – 8 « Razvan Van Firescu

  4. Deci nu sunt prina care il uraste pe Wolverine! Sa stii ca si eu il detestam, mai ales ca serialul animat l-am vazut prima oara cand eram destul de tanara si X-Men era putin cam complex pentru mine. Apoi am vazut mai multe episoade si am inceput sa descopar putin din personalitatea sa. Totusi, m-a enervat ca atunci cand s-au facut filmele, mare parte din acctiune tot in jurul sau se invartea. Am ajuns sa il apreciez odata cu filmul Wolverine, totusi… Stiu ca e degradant sa vorbesc doar de filme si animatii, insa nu am dat de benzile desenate, sa le pot citi (ma refer la X-men, totusi nu ma vad citind Wolverine inca)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s