Învingătorul nu este niciodată singur – Procesul de la Nurnberg şi efectul său după 60 de ani


Chiar zilele trecute am recitit Procesul de la Nurnberg de Joe Heydecker şi Johannes Leeb. Prima dată am citit cartea în liceu pe când făceam scurte studii la istorie pentru concursurile de referate şi comunicare (una dintre puţinele surse de bani la care puteam avea acces) şi încă mai am vie în cap imaginea pe care mi-a lăsat-o lucrarea, oroarea pe care am simţit-o atunci fiind multiplicată de amintiri şi relatări din lagărele naziste. Pe atunci însă încă nu ştiam ororile şi atrocităţile provocate de comunism, singura carte la care puteam avea acces şi denunţa crimele comunismului fiind Arhipeleagul Gulag al lui Soljeniţîn, însă cumva, nici în ziua de azi nu ştiu de ce şi cum s-a întâmplat asta, în ciuda denunţului scriitorului mintea mea de copil refuza să creadă că lagărele comuniste sau regimul totalitar comunist putea fi la fel de rău şi demonic precum cel nazist.

Nimeni, nici un profesor din anii 90 nu a denunţat sau nu a încercat să denunţe comunismul cu aceeaşi forţă şi hotărâre cu care denunţau şi amendau nazismul. Am crescut cu impresia că regimul politic comunism a fost net superior nazismului şi că cele relatate de Soljeniţîn nu sunt altceva decât evenimente disparate şi , într-o oarecare măsură fantasme, nicidecum ceva concret şi alarmant. Am crezut asta mult timp, mai exact până când am început să am acces la din ce în ce mai multe informaţii, când am început să aflu şi să citesc despre influenţa puternică pe care o exercita Cominternul, PCUS-ul şi KGB-ul în afara graniţelor marelui imperiu sovietic precum şi de interesele Occidentului în a muşamaliza teroarea din cadrul ţărilor care se aflau sub ocupaţia ideologiei comuniste.

După aproximativ zece ani şi într-un context de discuţii aprinse cauzate de unele declaraţii ale lui Ion Cristoiu precum şi prin prisma unor alte lecturi şi uşoare studii, Procesul de la Nurnberg mi s-a prezentat complet diferit. Deşi nu sunt un fan al domnului Sever Voinescu şi de multe ori îmi pare că este de pe o altă planetă când îl văd ce poate să spună la televizor sau la Dilema, recunosc că acest text vede lumina monitorului datorită unei idei lansate în articolul său Et, nu versus… din Dilema veche numărul 362 (20-26 ianuarie 2011). Nu este un articol profund sau revelator, nici ceva nemapomenit sau revoluţionar, însă textuleţul reflectă pasivitatea unei generaţii de a pune obiectiv în balanţă două curente totalitare care au distrus cultura unui continent şi care au produs omucideri în masă în numele unor credinţe politice. Da, cred şi sunt foarte de acord că trebuie să privim în urmă la cele două curente devastatoare nu ca şi vs. adică: nazism vs. comunism, Gulag vs. Auschwitz, Stalin vs. Hitler ci dimpotrivă: nazism şi comunism, Gulag şi Auschwitz, Stalin şi Hitler.

Să nu uităm că cei doi au mers până la un moment dat mână în mână şi că doar setea de putere i-au întors pe cei doi demenţi unul împotriva celuilalt precum şi paranoia constantă în care trăiau. Să nu uităm de asemenea că procurorii sovietici vroiau să condamne la moarte un om, Rudolf Hess, devenit un inofensiv nebun, pentru că ar fi complotat împotriva Rusiei zburând în Anglia şi propunând o înţelegere între nemţi şi englezi pentru a pune în lanţ marele urs sovietic (un vis şi un plan stupid, însă extrem de real şi periculos pentru minţile paranoice ale dulăilor stalinişti care se pare că şi-au interiorizat nu numai învăţăturile tătucului ci şi bolile psihice ale acestuia). Or această paranoie de care au dat dovadă procurorii învingători de la Nurnberg a fost un prim semn de rău augur pentru ceea ce a urmat în următorii 50 de ani. Singurii care au insistat pentru anihilarea totală a acuzaţilor din boxa de la Nurnberg au fost sovieticii, culmea fiind că acuzatorii francezi au fost extrem de indulgenţi (Donnedieu de Vabres) precum şi cei anglo-americani. Dacă sovieticii au fost extrem de drastici cu naziştii, asta îmi pare mie că nu se datora neapărat faptului că acuzaţii au întreprins crime împotriva umanităţii, ci pentru că sovieticii au o uşoară aplecare spre asasinat şi omucidere precum şi o romantică înclinaţie spre paranoia, înclinaţie pe care cu succes au reuşit să o transmită şi altor dictatori comunişti de diferite naţii.

De ce am adus în discuţie acest aspect şi de ce plec tocmai de la hăt procesul de la Nurnberg când vorbesc despre problema şi-ului şi nu a vs.-ului între nazism şi comunism? Pentru că de la înfrângerea nazismului a început demonizarea (pe bună dreptate de altfel) politicii hitleriste şi tăcerea şi acceptarea monstrului comunist ce a urmat după 1945. Atitudinea sovieticilor (atitudine flamboaiant şi alert descrisă de Suvorov, ca să nu dau decât un exemplu) este una de genul “nevinovatul dă primul cu piatra”, tactică foarte bine pusă în aplicaţie şi extrem de uşor de crezut mai ales că armata roşie avea să se autointituleze drept armata salvării şi a eliberării Europei de sub bocancul nazist. Acest tip de discurs prefăcut şi abil transmis către mase va reuşi să prindă timp de 50 de ani pe bătrânul continent şi nu numai.

Nu mai târziu de anul 1949 a fost un proces extrem de interesant, dat uitării de foarte mulţi oameni, un proces intentat de Viktor Kravcenko (Am ales libertatea) revistei comuniste din Franţa Les Lettres françaises. Procesul este subiectul unei cărţi scrise de Nina Berberova apărută la editura Humanitas, Afacerea Kravcenko, carte retrasă din păcate zilele trecute din librării datorită lipsei de interes manifestate de publicul românesc. În acest volumaş Nina Berberova redă procesul construind istoria evenimentelor extrem de tragice din punct de vedere moral. Kravcenko este printre primii denunţători (dacă nu chiar primul cu adevărat consistent) ai sistemului concentraţionar din URSS, adică la 24 de ani înainte de publicarea Arhipelagului Gulag. Scandalul iscat atunci nu a produs nicio reacţie semnficativă până la moartea lui Stalin şi nici mai apoi în ceea ce priveşte poziţia Occidentului faţă de politica violentă dusă de regimul comunist. Occidentul s-a aliniat din nou, la fel cum a făcut-o şi faţă de regimul nazist şi fascist, politicii de let it be, neacţionând în niciun mod pertinent faţă de atrocităţile comise de comunişti în ţările pe care le aveau sub ocupaţie (cât şi pe propriile lor teritorii), procesul de la Nurnberg dovedindu-se de fapt a fi un foc de paie alimentat şi susţinut de o retorică lipsită de conţinut şi incapabilă de a acţiona în ciuda măreţelor planuri de a apăra şi susţine drepturile omului. Dincolo de pericolul unui război nuclear care aţâţa minţile paranoice ale marilor lideri de atunci, populaţia civilă a suferit din nou o degradare morală şi umană, aşa zisul proces diplomatic pretrecându-se în defavoarea respectării drepturilor omului (drepturi cu caracter minimal de altfel: dreptul la libertatea cuvântului şi a expresiei, dreptul la securitate, la identitate şi proprietate, etc.) .Occidentul a preferat acest laissez-faire timp de mai bine de jumătate secol şi tocmai acest je m’en fiche de tip occidental trebuie condamnat, respins şi anulat de generaţia căreia îi aparţin.

Ca şi tânăr de 27 de ani care trăiesc într-o ţară care nu a reuşit încă să depăsească ciuma comunistă pentru că încă sunt politicieni foşti comunişti, pentru că încă sunt oameni care duc dorul regimului comunist, pentru că încă sunt oameni până în patruzeci de ani care cad în tentaţia utilizării discursului de tip comunist, pentru că se pare că încă se mai educă tineri în spiritul pumnului băgat în gură în momentul în care nu îţi convine ceva, pentru că marii capitalişti de astăzi încă aplică metode de coerciţie specifice unui regim vrut apus, consider că este momentul să se ia atitudine vis-à-vis de această aşa zisă opoziţie nazism-comunism şi puse la un loc deoarece amândouă regimuri sunt un flagel care a adus mari deservicii culturii şi umanităţii mondiale şi în special europene.

Nu cred că memoria de alaltăieri sau cea de ieri este mai puţin pregnantă în rândul generaţiei de astăzi, după cum spune domnul Sever Voinescu, în primul rând pentru că există tineri care se interesează, studiază, critică constructiv şi duc denunţul regimurilor secolului trecut la următorul nivel, nivel la care cei din generaţia dumnealui nu a ajuns încă. Dacă nu a întâlnit încă tineri de genul celor de mai sus îmi pare nespus de rău pentru dumnealui, îmi pare nespus de rău pentru că înseamnă că nu prea apleacă şi nu prea este interesat de vocea şi spusele tinerilor capabili şi interesa(n)ţi din ţara asta, pe de-o parte, şi pe de cealaltă, îmi pare nespus de rău pentru că dacă există o generaţie care duce dorul fascismului ori tânjeşte după comunism, asta nu poate însemna decât un eşec masiv al omului politici contemporan precum şi faptul că maşinăria propagandistică nazistă-comunistă încă funcţionează extrem de bine şi reuşeşte neplăcut de bine să câştige adepţi.

Sunt 11 ani de la revoluţia din România şi cam tot atâţia de la prăbuşirea regimului comunist în aproape toată lumea. De datoria noastră, a tinerilor de până în 30 de ani, mai ales a tinerilor care trăiesc în ţările astea nenorocite care încă nu au reuşit să se rupă de moştenirea schizofrenică şi incapabilă de construcţie şi evoluţie pe care ne-a lăsat-o comunismul şi se zbat în ochiurile strânse ale plasei care este tranziţia către o democraţie care nici măcar nu se întrevede, atât de strânse sunt ochiurile năvodului construit de  regimul post-comunist blocat în gândire şi complet lipsit de atitudine şi respect faţă de no(ă)rod, de datoria noastră este să punem pe tapet şi să denunţăm toate crimele şi fărădelegile cauzate de înaintaşi noştrii, fie că mai sunt încă în viaţă sau decedaţi.

De datoria noastră este să-i supunem judecăţii şi să încercăm epurarea indivizilor în mintea cărora încă mai există sedimentele unui regim autoritar, sedimentele unui regim în care un singur om gândea pentru restul poporului.

Este de datoria tinerilor să pătrundă în aparatul politic bolnav de demagogie şi care abundă de discursuri scârţâitoare şi sforăitoare, discursuri care pe zi ce trece acuză din ce în ce mai crud şi lipsit de discernământ capacitatea noii generaţii de a prezenta o poziţie critică şi o atitudine revoluţionară.

Ar trebui să fim prima generaţie care să poată să înveţe efectiv din greşeli deşi în acelaşi timp suntem prima generaţie care termină o facultate şi un masterat şi ajungem vânzători la casele de marcat de la Billa şi Kaufland acesta fiind viitorul cel mai puţin sumbru pentru majoritatea dintre noi! Halal tineret, halal educaţie, halal viitor îşi şoptesc probabil în barbă parveniţii îmbuibaţi posesori de dese bărbi şi pufăitori de negre ţigarete.

Suntem prima generaţie care este trecută prin furcile caudine ale unui sistem politic incapabil să se adapteze cerinţelor lumii contemporane pentru că este prea blocat în trecut, prea roşu pentru a vedea albastrul cerului liber, prea închis în dogmele înguste ale trecutului pentru a putea crede în tinerii pe care-i are şi prea fricos să le acorde şansa unei educaţii alese pentru că astfel dintr-un tâmpit care salivează la căcaturile de la televizor poate deveni un individ cu idei care poate să spună NU! când înţelege că ţara lui se duce dracului din cauza unor politicieni idioţi care încă mai aşteaptă ordinul suprem care să-i spună: Fă aia!, altfel el fiind incapabil să ia o decizie.

Oare cu ce este mai prejos Stalin faţă de Hitler? Cu ce este mai prejos Ceauşescu faţă de Tito faţă de Stalin faţă de Pol Pot faţă de Mao Zedong? Cu ce sunt mai prejos Năstase, Iliescu, Putin, Bush faţă de Hitler şi Mussolini? Cuvântul democraţie? Barbară confuzie şi barbară bătaie de joc faţă de noile generaţii…

Care este rolul procesului de la Nurnberg în toată această discuţie? De acolo trebuie plecat când se vrea schimbarea efectivă la faţă a omului politic contemporan român în special. Anatema trebuie ridicată de pe umerii noii generaţii şi trebuie lăsată să vorbească, trebuie ascultată, trebuie instruită critic pentru că doar noi deţinem instrumentele necesare pentru denunţarea unilaterală şi totală a ambelor regimuri totalitare care au distrus umanitatea timp de un secol. Cu ce poate ajuta noua generaţie un politician îndoctrinat precum Victor Ponta care este suficient de debil încât să apară la televizor şi să urle că deţine informaţii (urlet suficient în vremuri de criză încât să arunce în război civil o ţară. Ăsta este exemplu de politician diplomat şi competent şi reprezentant al noii generaţii? Un individ care este în stare să arunce ţara în derivă doar pentru că i s-a năzărit lui un complot? Ţara asta urmează a fi condusă de un individ care în dulcele stil clasic al tătucului Stalin este un maniac paranoic? Oare chiar atât de mult ne urăsc părinţii de ne nasc în ţara asta sifilitică?) conform căreia armata este înarmată cu muniţie de război şi are ordine să tragă în populaţie? Cu ce poate ajuta noua generaţie politicianul care nu este în stare să lege cu sens două cuvinte în limba română? Cu ce poate ajuta noua generaţie politicianul care deţine nu ştiu câte trusturi de presă şi ţine în mână precum Goebbels puterea de forma opinia publică după bunul său plac? Cu ce poate ajuta noua generaţie politicianul care habar nu are despre ce înseamnă efectiv actul politic singurul lucru la care se pricepe fiind traficul de influenţă?

Ce nu s-a pus în practică atunci la acel proces, trebuie pus în practică acum! Ce nu s-a respectat atunci, trebuie readus atenţiei publice şi respectat acum!

Singura diferenţă dintre comunism şi nazism este aceea că comunismul a rezistat timp de 50 de ani susţinut şi pupat pe amândoi obrajii de Occident! Nu contează că se numeşte Stalin sau Hitler barajul pus evoluţiei economice şi culturale Europei de Est (în special)! Contează că la unsprezece ani de la aşa zisa cădere a comunismului, România cel puţin, încă este o ţară incapabilă de evoluţie, incapabilă de asigurare a unui viitor decent noilor generaţii şi în loc să încerce educarea lor preferă să arunce anateme! Contează că timp de 50 de ani mult prea multe ţări au fost în incapacitate de a se dezvolta cultural şi economic. Contează că timp de 50 de ani un regim violent totalitarist şi-a pus jugul pe umerii unor popoare nevinovate. Contează că un vechi continent încă îşi linge rănile supurânde, răni pe care încă le datorează modului îngust de a gândi specific comunist, răni care nu se vor vindeca degrabă, răni care încă mai persistă şi îşi scuipă scârbosul puroi prin porii celor tineri.

Da, învingătorul nu este niciodată singur! Nici Rusia, nici America nu au fost singure şi nici nu sunt singure când vine vorba de a-şi susţine influenţele în anumite zone şi a supune noile generaţii după bunul lor plac! Democraţia contemporană este extrem de şubredă mai ales că încă mai foloseşte drept bau-bau regimurile totalitariste pe care le-a susţinut, de fapt, de-a lungul timpului şi, şi mai grav, că insistă în a nu întreprinde nimic spre a impune respectarea drepturilor omului atunci când este cazul.

Da, repet, învingătorul nu este niciodată singur, însă este extrem de sigur !

Nu ştiu cine a ieşit de fapt învingător din al doilea război mondial (cu excepţia S.U.A., bineînţeles) însă ştiu sigur că mare conflagraţie din anii patruzeci a învins umanitatea aşa de eficient încât până şi tinerii din ziua de azi sunt tot un fel Hitler-Jugend, însă cu o altă imagine.

Concluzie: există şi va exista versus atâta timp cât vor mai exista vechi iubitori de slovă şi ideologie nazistă şi comunistă şi sunt încă în poziţia de a lua decizii şi a educa tineri în spiritul în care ei au fost educaţi şi atâta timp cât aceştia vor exista, noile generaţii vor avea de suferit de pe urma acestei aşa zise tranziţii (tranziţie către următorul stat totalitarist, sau cum?).

P.S. Nu uita tinere că statul te vrea! Te vrea prost…

Anunțuri

5 gânduri despre „Învingătorul nu este niciodată singur – Procesul de la Nurnberg şi efectul său după 60 de ani

  1. Pingback: Tweets that mention Învingătorul nu este niciodată singur – Procesul de la Nurnberg şi efectul său după 60 de ani « Razvan Van Firescu -- Topsy.com

  2. Eu nu as compara lideri nazisti sau comunisti cu conducatorii de azi. E putin cam mult, pentru ca nu putem sti daca ei ar fi inclinati sa faca ce au facut aia si stim ca nu pot face datorita unor constrangeri externe (ne-am bagat in NATO si UE, nu mai e ca-n filme).
    Cat despre generatia din care facem noi parte si mie mi-e jena de ea. Mi-e cu atat mai sila pentru ca nu prea poti alege. Cand vad o multime de tineri ca se transforma in PSD jugend mi-e greata. Ei nu fac asta dintr-un elan ideologic. O fac din cauze pur pecuniare, ca orice retard care se respecta. E ban acolo, ma bag si eu. Poate prind un post caldut. In Romania nu avem partide care isi respecta orientarea. Incearca PDL-ul, cat de cat, dar nu sufiecient. Din moment ce sunt fortati de context sa ia masuri stangiste. De restul nici nu mai vorbesc. De unde dracu sa stie tineretul cum sta treaba cu dictaturile cand ii vezi pe unii purtand tricou cu Che si considerand ca Hitler a facut bine cu tiganii?
    Generatia din care facem parte e la fel de tembela ca tinerii (si chiar intelectualii) francezi care pana au aflat cum sta treaba prin Rusia o admirau si visau comunismul in Franta.
    Tot ce ne ramane de facut e sa ne conturam ca exceptii. Deja incepe sa-mi fie sila de generatia mea. De fapt nu stiu daca exista vreo generatie de care sa fiu mandru :)))

    • 1. Doar pentru ca nu mai exista acele organe de represiune violenta asta nu inseamna ca sunt diferiti. Daca ar putea sa apeleze din nou la acel tip de organizatii ar face-o fara sa stea pe ganduri si sunt sigur ca ar trece peste absolut orice constrangere din partea UE sau NATO. Eu insist sa ii compar pe liderii din ziua de azi cu cei de ieri pentru ca au aceeasi lipsa de respect fata de popor precum predecesorii lor. Propaganda de tip vechi nu a disparut, dimpotriva, s-a dezvoltat in cadrul democratiei, pastrand insa impulsivitatea si lipsa de continut. Singura diferenta este aceea ca acuma nu mai exista un ministru desemnat spre a spala creiere, acum avem Patrici, Vanturi si Voiculesti care formeaza si formateaza opinia publica, tampind-o si recicland-o in functie de interesele lor de partid.

      2. Nu sunt deloc de acord ca suntem o generatie ratata desi ni se striga asta, ni se spune asta mereu, constant de descurajant. Ce este mai trist este ca incepe si noi sa credem asta… Nu se poate sa fim toti mega luminati, sa fim toti rationali. Iti dai seama ca atunci nu ar mai exista indivizi alde Badea, Ciutacu, Gadea, Puric, etc. Daca nu ar fi o mare masa care sa-i asculte si sa raga cand ii vede atunci ar disparea. Desi imi displac profund genul asta de indivizi ei sunt extrem de utili pentru ca te invata ce sa nu faci si cum sa nu fi. Stiu ca sunt multi ca noi pentru ca am avut sansa sa intalnesc foarte multi tineri inteligenti si interesanti de-a lungul timpului cat am fost librar. Foarte multa lume insista pe cliseul ca tinerii nu mai citesc, ca sunt tampiti, ca nu mai invata, ca nu stiu altceva decat droguri si bani, etc. ori chiar crezi tu ca a existat vreodata o generatie care sa fi avut parte de o majoritate intelectuala??? Intotdeauna au fost prosti si retardati, cum le spui tu, intotdeauna au fost si vor fi fazani si cefe late si fachiri si perversi de pe Targu Ocna, doar ca acum ai impresia ca sunt mult mai multi pentru ca apar mereu la televizor si in presa, pentru ca te bombardeaza cu prostia lor, pentru ca ti se repeta la nesfarsit atat de catre marii intelectuali cat si de politicieni ca esti prost, media te sufoca cu tampenii scarbos de idioate, etc. Noi nu suntem exceptii, noi (si multi altii ca noi care sunt sigur ca fac mai mult decat facem noi) suntem existentele necesare pentru orice natiune grotesca si pierduta in superficialitate, existente care cel mai probabil vor parasi tara scarbiti de ceea ce este in jur si pentru ca nu ne place sa ne folosim coatele lovind coaste ci tocindu-le de banci si mese si capetele le folosim nu pentru a le proiecta in gura cuiva ci pentru a utiliza gura pentru a comunica ceva. Noi suntem debusolatii de serviciu care incearca sa vanda busole la colt de strada.

      3. Notiunea de identitate nu are nici un sens in Romania. Identitate este doar un cuvant, fara nicio implicatie efectiva. Suntem orice vrei matale nene, spune doar cine vrem sa fim, da’ sa stii ca te costa. Si cand spun asta ma refer atat la partide politice cat si intelectuali sau oameni simpli. De unde Idealism daca nu exista Identitate?

      4. Chiar nu esti mandru de generatia lui Hagi? Generatia de aur? ’86? ’94?
      😀

      5. Visul francez de adoptare a comunismului nu a incetat nici dupa afacerea Kravcenko. Partidul comunist francez a disparut in 2002… Faptul ca Franta a avut o pasiune pentru comunism o spune pe sleau Marc Lazar.

  3. Nah. Ignoranta = muie. Cunoasterea (pentru a manipula)=putere.
    Despre fotbalisti nu am ce sa-ti spun. Doar ca e grav daca-mi pun problema sa ma mandresc cu sportivi. Mai bine cu Deceneu si Burebista.

    Poate nu ai vazut generatia de intelectuali formata in universitati. Cine ajung doctoranzi si masteranzi. Sau cum ajung. Cei care au ceva de spus si de facut au taiat-o de mult. Ii numeri pe degete pe aia care au ramas.
    Cei care ar trebui sa faca o generatie aici nu sunt in Romania. Ups.

    Ce am observat eu in ziua de azi: tinerii nu au strop de gandire critica. Au doar atitudini neintemeiate. Iar cei care s-ar specializa in asa ceva invata sa faca doar buline si linioare (banuiesc ca stii la cine ma refer).

    Nu e suficient sa citesti pe rupte si sa iti insusesti pareri din stanga si dreapta. Sunt multi polimati pe la noi si frankensteini intelectuali. Cati crezi ca sunt ca tine, care dupa ce au citit despre nazism si comunism, au ajuns sa ii dezguste fenomenul? Majoritatea au nostalgii, dintr-o viata anterioara parca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s