Batman a murit, trăiască Batman! partea a patra


Partea a treia.

Într-un fel, Miller și Varley sapă un teren nou pentru benzile desenate. Ceva între benzile de artă obsedate de simplitate, de naturalețe și benzile comerciale, concepute pentru spectacol, pentru consum, pentru a impresiona prin barocul execuției lor și aprope deloc prin calitățile empatice.

Banda asta este ceea ce rezultă atunci când oferi unor oameni care știu să producă o operă de calitate și au demonstrat-o în nenumărate ori de-a lungul carierei lor, luxul de a produce ceva ce încălcă regulile, de a crea ceva posibil slab. Nu este o divorțare de stilurile utilizate anterior, poate pentru Varley, dar este lipsa elementelor care făceau benzile să fie totuși comparabile cu altele.

Este o diferență majoră dintre o poveste prostă spusă de cineva care nu știe să spună povești și una spusă de cineva care e capabil să facă așa ceva. Povestea lui Miller nu e atât de slabă încât e bună, care este singura calitate pe care ar putea-o căpăta prima, ci e pur și simplu diferită. Pentru că Miller știe ce reguli poate să încalce, sau mai degrabă simte pentru că nu mi l-am imaginat niciodată c-ar fi un scriitor programatic, ce reguli poate să îndoaie și care ar trebui totuși să fie respectate. În The Dark Knight Strikes Back, Miller crează o matriță nouă și e normal să fie greu de digerat, pentru că nu există multe lucruri la care să se facă o raportare. Poate Marshal Law și Elektra Assassin, prima fiind mai mult decât tributară lui Dark Knight Returns și Watchemn, iar cea din urmă scrisă tot de Miller și desenată de prietenul său Sienkiewicz. Dar niciuna nu mi se pare că trece în cartooning sau că ar transcende ideea de satiră, precum face banda de față.

Acum însă când avem DeadpoolMAX, Godland și Batman: Odissey, poate chiar All Star Batman and Robin the Boy Wonder începe să se prefigureze un nou mod de a face benzi cu supereroi. O celebrare a idiosincrității lor printr-un limbaj al benzii desenate mult mai liric și lipsit de nostalgie sau venerație. Ceea ce mi se pare ironic pentru că DKSB este una dintre primele benzi de la DC care au marcat întoarcerea la Era de Argint, cu doi ani înainte ca Geoff Johns să își înceapă domnia.

Nu cred că este o bandă pe care să o pot recomanda, chiar dacă am lăudat-o. Apoi, nu știu dacă aș putea recomanda vreuna dintre benzile despre care am vorbit până acum. Însă este o bandă importantă, pentru industrie, mediu și pentru Miller. Stilistic este chiar mai importantă decât mare parte din Sin City, pentru care cred că e mai cunoscut, cel puțin în Europa. Pe mine m-a distrat.

Anunțuri

Un gând despre „Batman a murit, trăiască Batman! partea a patra

  1. Pingback: Batman a murit, trăiască Batman! partea a treia « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s