Batman a murit, trăiască Batman! – partea a doua


Prima parte.

Să nu își facă cineva iluzii că povestea din DKR ar trebui continuată sau că asta intenționează Miller să facă. Reapar câteva personaje, situația generală parcă aduce oarecum, Batman parcă e tot bătrân, însă doar contextul general, doar câteva aspecte care să-i justifice numele și existența mai sunt acolo. În schimb ceea ce se aduce din trecut este atitudinea, care neancorată într-o poveste acaparează bandă, o distorsionează o transformă într-o orgie de culoare și cuvânt și comentariu social. E ofensivă și vulgară și spune atât de multe lucruri încât pare să nu zică nimic.

Sex divin

 

Este o bandă despre cultura populară, mass-media, supereroi și în final, dar mai mult decât orice, este o bandă despre ea însăși. Este o bandă despre cum poți transforma urâtul în frumos, despre cum trebuiesc abandonate vechile drumuri, despre revoltă și terorism. Cea din urmă până la un punct, pentru că i-a fost greu să celebreze așa ceva după atacurile din unsprezece septembrie.

Banda începe cu aliații lui Batman inițiindui-i planul ce părea să fie pregătit la finalul lui DKR. Ni se prezintă lumea și cum au evoluat Statele Unite într-o dictatură polițienească orweliană, cum supereroii fie și-au trădat idealurile și susțin o asemenea conducere, ori cum au fost înlănțuiți. Secvențele ce arătau reportaje sau convorbiri televizate umplu acum pagini întregi de caricaturi și țipete schizoidale, de reacții false, de urât, de artificialitate. Și totuși, șaizeci de pagini Batman nu a apărut decât ca o siluetă, fără să facă nimic activ. Prezența lui se simte, totuși, este invocat și evocat. Superman acceptă enorm supliciu doar pentru a putea vorbi cu el. Dar atunci când în sfârșit apare, Batman nu mai are cuvinte.

Povestea, chiar dacă nu foarte subtilă, este una demnă de luat în seamă. Are energie, are violență și umor. Are acte de eroism și sacrificii. Are personaje destul de clar tușate chiar dacă nu foarte complexe sau rotunde. Pasul este mai mult decât reușit, ultimele panouri din primul număr fac inima să se zbată. În schimb, are și ceva scăpări, motivațiile persoanjelor nu sunt foarte bine definite, iar rezolvarile la care se ajunge, nu sunt mereu cele mai fericite. Sunt câteva personaje care ar fi putut fi realizate mai bine și nu ar fi stricat deloc benzii fiind destul de evident că apar din limitările lui Miller.

Pentru cineva care desenează niște mâini atât de ciudate, Miller desenează o grămadă.

 

Luthor nu este foarte depărtat de Kingpinul multor ani trecuți, atât în comportament cât și aspect. Iar deși se pot găsi asemănări între cele două personaje, sunt și diferențe importante care îl strică. Wonder Woman există doar pentru a-l revitaliza prin sex pe Superman. Scena e realizată totuși destul de fain. Patru imagini întinse pe câte o pagină de distrugere erotică și climax geologic. Batman e fetișizat și adulat până peste măsură. Niciun personaj nu este la fel de inteligent ca el, la fel de convingător, la fel de integru și cu la fel de mult curaj. Ținându-se totuși cont că aici este un revoluționar hiperbolizat, are sens. Dar situația asta crează o lipsă de dramă, pe care care încearcă să o suplinească prin proza foarte rigidă și printr-un antagonist surprinzător.

Batman simbol al revoluției

 

Cât despre restul în schimb, Miller ia supereroii și răufăcătorii universului DC iar apoi îi proiectează în prezent. Dar nu doar atât. Îi transfigurează și înglobează în propriul sine, astfel că atunci când în sfârșit eliberează povestea pe pagină, Miller ilustrează bucăți din el însuși. Nu punând părerile sale în gura personajelor; nu numai, nu toate, nu chiar atât de evident cum ar lăsa alții să pară. Ia personajele astea hipercunoscute ca apoi să emuleze sfera culturală și socială, plasând discuțiile care au loc zi de zi, pe sute de canale și baruri și colțuri de stradă, în gurile hidoaselor sale caricaturi. E o încercare de a găsi o logică, un sens în haosul unei societăți în care opinia publică și sondajele sunt mai importante decât o realitate imediată.

Iar când totul s-a sfârșit, când eroi au murit, răufăcători au fost pedepsiți, orașe și amintiri au fost distruse, când lumea zace în niște ruine afumate, se simte că a avut loc o purificare. Finalul amărui și care vine din neant e de fapt satisfăcător.

Partea a treia.

Anunțuri

2 gânduri despre „Batman a murit, trăiască Batman! – partea a doua

  1. Pingback: Batman e mort, trăiască Batman – partea I « Razvan Van Firescu

  2. Pingback: Batman a murit, trăiască Batman! partea a treia « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s