Black Swan


E clar. N-am gusturi. În loc să văd în Black Swan o exacerbare a eului artistic, o experiență aproape transcedentală, printr-o construcție cineastică de mare finețe și incredibil talent, am văzut un film. Unul nu foarte original, un film bunicel, nu neg, dar doar atât. Cred că sunt doar un proletar. Și pentru că sunt doar un proletar care îndrăznește să compare Black Swan cu un anime care în mod evident nu avea cum să-l influențeze pe Aronosky, nu pot să îmi permit să fac o recenzie. Așa că doar voi puncta câteva lucruri despre film și experiența mea cu el.

–          Mi-a plăcut cum a fost filmat. Mi-a adus pe alocuri aminte de 432. Nici pe departe cu un la fel de puternic efect, dar camera ajuta să se stabilească ideea de dublu, de sine umbră. Nici editarea aproape perfectă nu a stricat.

–          Putea să fie mai forțată introducerea dualității? Poate forțat nu e un cuvânt bun. Pentru că există o coeziune tematică între elementele care introduc ideea asta. Camera care parcă hăituiește protagonista, umbre, reflexii peste tot, vestimentație aproape ostentativ contrastantă, chipul domnișoarei Portman parcă de porțelan și nemachiat, iar cel al domnișoarei Kunis frumos bronzat și machiat, tatujul acesteia din urmă, momentul când Nina își trage un maiou negru pe bluza albă(nu prea înțeleg vestimentația feminină). De fapt, de fiecare dată când apare în scenă Lily, tot ceea ce face spune atât public, cât și către Nina că îi este un dublu, o persona. N-aș simți nevoia să mă plâng, dar filmul este acaparat de simbolistica asta foarte evidentă și nu foarte inventivă.

–          Mi se pare un pic ironic că după un film precum The Wrestler, incredibil de visceral și de frust, chiar după anunțul lui Thomas de la început, de a produce un balet mai brut, mai crud, Black Swan este un film incredibil de factice. Mi se pare că se apropie de un nivel atins numai de unele producții asiatice(Black Swan pentru proletari) în lipsa de element uman, compensat de un stil vizual care ar fi fost de-a dreptul sublim, dacă ar fi fost un pic mai subtil. Acum pare că se chinuie prea mult. De ce, nu știu. Nu or fi avut creatorii încredere în ei înșiși sau în public. Poate vrea să se lipească tematic, puțin metatextual de balet și stilul său.

–           Da, jocul doamnei Portman a fost foarte tare. Gamă largă de expresii, rareori exagerate, aproape mereu nimerite perfect. Reușește să ne arate dizolvarea realității pe care o suferă în izolarea sa, sfâșiată fiind de extremele din viața ei. Să nu mai spunem de dăruirea(mă rog, și un salariu pe măsură, că doar n-o plăti-o domnul Medavoy cu biscuiți) necesară pregătirii, devenind în final, o balerină probabil bunicică. Nu mă pricep la balet. Bănuiesc că domnul Aronofasky cam conta pe lipsa de pricepere în ale aceastei arte a audienței sale.

–          Ceilalți actori fac și ei o treabă bună, dar sunt scriși astfel încât să fie lipsiți de adâncime. Nu au alt rol înafară de a o purta pe Nina prin diferite stări și interacționează aproape exclusiv cu ea. În ciuda unor premise și dezvăluiri interesante sunt prea directe, prea artificiale. Ceea ce e păcat. În loc să se fi axat pe problematică dualităților, a transcedentalității prin artă, a unor trimiteri la Kabbalah(cică), un studiu pe personaje, poate ceva mai vast, ar fi fost mult mai interesant, mult mai complex și poate chiar mai plăcut.

–          Mi s-a părut că tante Nina a atins cam repede climaxul sexual. Cred că ar mai fi mers un pic explorată lipsa ei de sensualitate.

–          Sunt nașpa că transformarea finală și completă în lebădă mi s-a părut amuzantă? Nu atât de amuzantă încât să mă facă să râd, nici chiar să zâmbesc chiar, dar am găsit mai mult calități umoristice în scena respectivă.

–          Mi-a plăcut de Fincher când a descris Black Swan drept un film cu vârcolaci în care personajul principal e femeie, nu se transformă în lup ci în lebădă și e alimentat de ambiție, nu de pasiune.

Black Swan e un film care ar fi putut fi foarte bun, impresionant, dar care încercând prea multe, face mult prea puține. Actorii joacă frumos, dar mulți n-au ce juca, e foarte fain filmat și editat, muzica mi s-a părut surinzător de retrasă, totuși eficientă.

Notă: 7,75

 

Comentariu alternativ.

Anunțuri

7 gânduri despre „Black Swan

  1. Exact dupa ce am vazut Black Swan am citit articolul scris de tine si am ramas cu impresia ca nu am vazut acelasi film pe care l-ai vizionat si tu.
    Dupa mine este cel mai bun film aparut anul trecut desi sunt fan Nolan si fratii Coen.
    Nu stiu unde te-a pierdut filmul si de ce, dar ce face Aronofsky si cum joaca Natalie Portman este pur si simplu extraordinar.
    Din nou nu inteleg de ce ai impresia ca filmul si personajele sunt superficiale pentru ca mie imi par foarte bine conturate si expresive.
    Chiar vroiam sa scriu si eu despe film pentru ca mi-a lasat o impresie extrem de puternica si mi-a rascolit sufletul intr-un mod in care doar Full metal jacket a lui Kubrick si Requiem for a dream tot al lui Aronofsky au mai reusit sa o faca.

    • Știam că o să îți placă.

      Cred că una dintre probleme e că eu văd filmele astea la un foarte scurt timp după ce le-am văzut pe cele ale lui Kubrick, Bergman, Polansky, Tarkosvky sau chiar celelalte filme ale lui Aronofsky(mulți de k și y pe aici). Și nici nu mă uit la foarte multe alte filme. Pentru mine, toate fac parte dintr-un continuu, care începe să-mi aducă mai puțină substanță nouă sau proaspătă.

      Sau am niște gusturi îndreptate foarte mult spre teluric.

  2. Zici: „Ceilalți actori fac și ei o treabă bună, dar sunt scriși astfel încât să fie lipsiți de adâncime.”. Nu e normal, dat fiind că (mai) tot filmul se vede prin lentila de narator unreliable a Ninei? În rest, de-acord cu matale.

  3. Pingback: Black Swan – the darkness within « Razvan Van Firescu

  4. Da, cred ca ai dreptate: si mie mi s-a parut un film frumos, dar facil. In sensul ca dualitatea e prea evidenta (negru-alb, dezinhibat-inhibat, senzual-frigid, apollo-dionysos…) iar finalul oarecum previzibil (imi imaginez ca nimeni nu considera ca manifestarea artistica autentica presupune doar o tehnica impecabila). De asemenea, cam stresanta exagerarea asta a anumitor insusiri (adica, inteleg ca e o adevarata lebada alba, dar, dumnezeule, chiar atat de smiorcaita?) si staticitatea tuturor celorlalte personaje (aproape le-ai putea pune in borcane cu etichetele respective si sa le folosesti ca ingrediente pentru vraji). Da, in concluzie sunt de acord cu tine…mai putin, cred, in privinta momentului transformarii in lebada neagra: in sfarsit o manifestare de forta, chiar si hilara 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s