Shigurui – Part 1


Când m-am apucat să vorbesc un pic și despre manga, mi-era un frică, dar și speram lăuntric, să nu fiu atacat de fanii benzilor recenzate pentru eventualele imense idioțenii debitate din ignoranță. Cică am făcut o treabă bună cu Berserk, aparent Akira e prea veche să mai pese cuiva de ea, dar hai să vedem ce ne facem cu un alt favorit al multora.

Anul este 1629, iar acțiunea are loc în provincia Shizouka, condusă de fratele shogunului. Ca toți aristocrații, domnul Tokugawa Tadanaga este scrântit rău de tot, iar poziția de autoritate în care se găsește fără niciun merit personal, îi permite să comită atrocități și excese precum masacrarea a mai mult de o mie de maimuțe pe un munte sacru(băinuiesc că locul conta mai mult decât actul în sine) sau disecarea unei femei însărcinate. Narațiunea omniscientă, pe care n-am întâlnit-o foarte des în manga, ne spune că acestea sunt totuși doar relatări anecdotice fără vreo valoare istorică, așa că dacă este să emitem judecăți asupra moralității conducătorului, trebuie să ne limităm la însemnările din jurnalul consilierului său personal.

Acolo se consemnează cum Tadanaga a vrut, și chiar a reușit, să țină un concurs de scrimă, dar în care armele folosite să fie adevărate, pentru a-și sătura setea de sânge. Iar în prima rundă se întâlnește un spadasim infirm de un braț cu unul orb, însă din tensiunea ce ia naștere în public, dar și pe terenul de luptă, se simte nu numai că cei doi sunt mai periculoși decât par, dar și că împart o istorie, nu tocmai plăcută. Lupta începe și ne întoarcem în trecut să vedem cum s-a ajuns în acest punct. E cam prea încadrată povestea asta.

Cu ani înaintea confruntării, aflăm că Gennosuke Fujiki, samuraiul fără de mână, este un prodigios student al dojoului lui Kogan, un mare și sinistru maestru al săbiei și chiar posibil urmaș al acestuia. Într-o zi, un tânăr androginal, pentru că nu poate fi o producție japoneză lipsită de un tânăr androginal, dă buzna în dojo, cere să se întâlneacă cu maestrul. Îl înfrânge pe Fujiki, dar nu și pe superiorul său, iar recunoscând superioritatea stilului de luptă și de antrenament practicat acolo, se alătură…cumva. Evident, băiatul ăsta e Seigen Irako, viitorul spadasin orb. Chiar dacă pentru ceva vreme nu se vor mai întâlni în luptă, între cei doi se va înfirip„a o rivalitate pentru secretele profesorului, dar și pentru mâna fetei lui.

De aici se întâmplă niște chestii, niște trestii, niște violuri și măceluri, niște mameloane tăiate și ingerate în timpul unui ritual preparatoriu, chestii din astea mature, serioase și realiste.

Continuarea, aici.

Anunțuri

Un gând despre „Shigurui – Part 1

  1. Pingback: Shigurui – Partea a doua « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s