Ultimul suspin al Maurului – Salman Rushdie


Aproape fiecare recenzie sau prezentare a acestei cărţi vorbeşte despre furie, zgomot, naraţiune demonică, etc. datorită, în primul rând, naturii supranaturale a personajului principal Moraes Zogoiby a.k.a. Maurul, cel cu o mănâ imensă şi cu o putere nemaipomenită în braţ. Însă romanul nu este numai zgomotul şi furia cu care Maurul poate izbi uşa şi zdruncina fălcile ce-i ies în cale, ci mai degrabă furia şi neputinţa unui proscris atât de către societate cât şi de natură. Maurul este eternul învins de legile înconjurătoare, aproape întotdeauna nedrepte faţă de cei diferiţi şi incapabili de adaptare tocmai datorită acestor legi, individul care mereu iubeşte din umbră şi întotdeauna este păcălit de amor într-un mod tipic vodevilic (sic!), personaj de comedie tragică cu o mamă, eterna mamă, sufocant de iubitoare, atât de iubitoare încât ajunge să uite pe cine şi de ce iubeşte. Maurul este imaginea tristeţii la fel cum mama sa, Aurora Zogoiby, este imaginea femeii artiste fatale căsătorite, dorită de toată lumea, însă înfricoşător de autoritară, inteligentă şi posesivă.

Romanul este, de parcă ar fi vreo supriză când vine vorba de Rushdie, foarte bine scris, plin de povestiri adiacente, supraetajat cu un uşor iz de miraculos şi suprarealism, poate şi datorită faptului că mama Maurului este pictoriţă, iar unul dintre cele mai interesante personaje din cărţile lui Rushdie, Vasco Miranda, aduce extrem de mult cu Salvador Dali.

Adevăratul atu al acestui roman sunt personajele, pentru prima dată, risc a spune, după Ruşinea când tot greul cărţii este dus de personaje şi nu de talentul de jucător pe terenul cuvintelor al lui Salman Rushdie.

Deşi nu este unul dintre romanele mele preferate recomand cu căldură acest titlu tocmai datorită felului în care a reuşit Rushdie să se dezbare de stilul său clasic în care pune amprentă pe povestire şi giumbuşlucuri textuale şi să construiască personaje puternice, extrem de bine conturate psihologic, cam ca şi în Pământul de sub tălpile ei, dându-le frâu liber în limita textului emoţiilor (reale şi nu supra-realiste sau magice precum în Seducatoarea din Florenţa sau Versetele satanice) celor ce îşi joacă viaţa în acest zgomotos şi furios roman.

Anunțuri

3 gânduri despre „Ultimul suspin al Maurului – Salman Rushdie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s