Hither Came Conan! #2


Benzile Conan de la Marvel au apărut aproape înaintea nașterii Epocii de bronz a benzii desenate americane și au fost unele dintre primele benzi violente la care au participat artiști și scenariști consacrați în cele cu supereroi. Lipsiți generații întregi de luxul de a putea include morbidul, lugubrul, amoralulul și sexualul în benzile lor, odată găsindu-se capabili să le folosească au aflat destul de greu o estetică pentru ele. În Conan, în special în Savage Sword care având format de revistă era scutită de CCA și despre care vom vorbi cel mai mult, au avut ocazia să își facă mână, însă s-a pășit în zona asta trăgând câteva aspecte nefericite ale supereroilor. Lipsa de experiență cu subiectele mai adulte ar fi unul.

Mâna liberă la cele ilustrate se vede nu atât în violența deloc grafică pentru ce avem astăzi, însă în portretizarea aspectelor sexuale care au atras numeroase parodii seriei. Aproape toate personajele feminine poartă doar trei triunghiuri din diferite materiale, inclusiv metal, iar cu cât importanța personajului crește, scade suprafața acoperită și așa foarte redusă. De asemenea sunt prinse în cele mai lascive poziții posibile. Lucru care strică firul narativ, mai ales când intră în contradicție cu diegeza(de exemplu, este un episod când o prințesă se dă de gol din cauza vestimentației sale evident regale. Care vestimentație lipsește cu desăvârșire). Nu știu sigur dacă de aici a pornit gluma cu protecția direct proporțională cu cantiatea de piele dezvăluită, dar nu m-aș mira.

Iar în final, unul dintre cele mai importante aspecte importate din benzile cu supereroi este caracterul de fanfict, pentru că prin excelență asta este o bandă cu supereroi. Dacă nu mă înșel, până la urmă multe dintre povestirile cu și despre Conan sunt la fel,  Howard scriind doar 21 dintre ele, restul aparținând unor diferiți scriitori, mai mult sau mai puțin bine intenționați. Iar aproape toate poveștile de aici, mai ales cele din seria de sub CCA, se simt mult mai mult ca niște copii de grade inferioare, însă satisfăcătoare pentru cititori.

La fel ca în seria lui Busiek, benzile lui Thompson, inițial se inspiră din scriiturile lui Howard, adaptând multe dintre ele, dar pe parcurs Roy Thomas ajunge să construiască o lume proprie. O lume numai bună pentru cititori. O lume în care Conan este deja perfect, infailibil, pe ultima pagină fata îi cedează voluntar, iar el se pregătește să o posede animalic. O lume în care orice armură se mulează superb pe corpul barbarului, iar orice armă e iute și aprigă. Singurul lucru care îl separă pe Conan de dominația mondială este lipsa de motivație, el trăind pentru fecioare, mied și luptă. Este o lume în care cititorul adolescentin se poate proiecta perfect în trupul lui Conan, acesta fiind până la urmă zămislit din dorințele lor, pentru dorințele lor. Consumarea actului sexual este doar sugerată, aproape tot timpul gratuită, iar realizările anti-eroului vin fără prea mult efort pregătitor din partea acestuia. Se găsește mereu din întâmplare prins în cine știe ce complot satanic, sau având ocazia să conducă către izbândă nemăsurate armate.

Totuși sunt povești destul de bune, parțial din cauza preluărilor din proza originală, mai ales cele din Savage Sword of Conan scrise de Roy Thomas. Dacă dați cumva peste ele nu ezitați să aruncați un ochi, mai ales dacă credeți că puteți trece peste stereotiile chiloților de blană și a fecioarelor în veșnică nevoie de eliberare.

PS: Tot nu mi-ați spus de niciun webcomic cu barbari. Haideți, tre` să fie unul pe acolo

Anunțuri

2 gânduri despre „Hither Came Conan! #2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s