Grimus – Salman Rushdie


Recunosc că Grimus este unul dintre romanele lui Salman Rushdie care m-au chinuit cel mai rău alături de Ultimul suspin al maurului şi Shalimar clovnul. Motivul este abundenţa de fantastic care creează un fel de labirint filosofic şi magie uşor neclară şi pierdută în iţe mitologice şi fantasme orientale. Sigur această neclaritate se datorează şi faptului că Salman Rushdie este abia la început acesta fiind primul său roman şi neavând încă experienţa necesară pentru a păstra un fir epic concret şi pentru a construi personaje puternice care să te păstreze în lumea creeată în roman.

Grimus poate fi considerat o poveste în adevăratul sens al cuvântului iar geniul lui Rushdie se vede deja, cu toate că, după cum am spus şi mai sus, abundenţa de cascadorii lingvistice şi poeme în lungi fraze (care apropo, îmi aduc aminte de modalitatea de construcţie a versetelor din Coran) te inhibă şi te conduc, din păcate spre tendinţa de a arunca cartea din mână într-un colţ din care să nu o mai găseşti niciodată. Una peste alta, una alături de cealaltă, una din cealaltă, romanul de debut al lui Rushdie este mult mai bun decât multe alte romane de debut ale altor scriitori (oau cum am reuşit să spun nimic într-o propoziţie atât de lungă!), anunţând succesul şi meandrele realismului magic specific rushdiean.

Grimus este povestea lui Vultur-în-zbor şi a lui Grimus şi a domnului Virgil Jones şi a Trandafirului de piatră şi a muntelui Calf şi a oraşului K. Oamenii din K sunt nemuritori. Pentru că Grimus i-a făcut aşa. Însă aceşti oameni, mulţi dintre ei sunt nerecunoscători şi îşi doresc moartea, moarte pe care o pot primi, şi-o pot face cadou doar prin sinucidere. Grimus nu este grimus iar penajul său bogat ar trebui să-ţi dea de înţeles de ce nu este Grimus ci mai degrabă Simurg, dacă înţelegi ce vreau să spun. Povestea este povestea unor călători între dimensiuni şi despre ţesători şi dregători de dimensiuni care se mai numesc şi grofi, dacă nu ştiai. Nu ştiai? Poate ar fi momentul să afli. Vultur-în-zbor este cel Născut-din-Moarte şi face parte din tribul Axona şi are o soră Prepelicarul (şi au o relaţie extrem de complexă pe care nu o pot reda în aceste pagini din motive ce ţin de incapacitatea autorului acestui articol de a înţelege relaţiile de tip fratern, însă romanul vă stă la dispoziţie) o soră mai bărbată decât el dar care totuşi, cade pradă blestemului pe care-l dă lipsa din interiorul coapselor, şi devine sclavă. Prin dimensiuni, disensiuni, secesiuni, procesiuni, repercusiuni, propehensiuni, Vultur-în-zbor şi a lui dimensiune care l-a lăsat are un cuvânt greu de spus în faţa lui Grimus. Cum aşa? Simplu: pentru că este Vultur-în-zbor şi nu are târămuri şi rădăcini; pentru că este născut din moarte şi moarte este cel născut din moarte; pentru că este însuşi tribul Axona deşi alungat şi dimensiportat şi dezmoştenit, tot are ascuţişul toporului şi talentul mânuirii lui în sânge. Ori de-i sabie sau topor deasupra capetelor lor, mai contează lama atâta timp cât este aducătoare de omor?

Cortina cade! Aplauze! La ieşire, doamnelor şi domnilor vă puteţi procura scenariul piesei expuse mai sus. Vă mulţumim şi vă mai aşteptăm!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s