Curcubeul gravitatiei – Thomas Pynchon – 9-14


Am terminat cu toate romanele lui Salman Rushdie publicate in limba romana si prima carte care mi-a cazut in mana dupa Orient, Occident a fost Curcubeul gravitatiei a lui Thomas Pynchon. Pentru ca consider ca nu sunt un foarte bun recenzent si pentru ca ma consider doar un cititor cu ceva cartulii in spate si biblioteca am sa va fac partasi pe toti cei care imi calca pe blog la trairile pe care le am pe masura ce patrund intre copertile unei carti. Si incep, ce ironie, cu nebunia lui Thomas Pynchon Curcubeul gravitatiei. Vreau sa subliniez faptul ca am sa termin seria Rushdie si ca ma gandesc la un articol Magie si blasfemie in opera lui Salman Rushdie, dar pana atunci am de gand sa fac experimentul acesta pentru a-mi intelege, a intelege, a va intelege, a empatiza, a simpatiza, a falsa, a valsa, a uri,  a placea, a individualiza, a sfarima, a cataliza sentimentele pe care lectura unui roman le presupune unui cititor. Asadar, Curcubeul gravitatiei este impartit intr-un fel de semicapitole si asa voi lucra si eu. Fiecare semicapitol va avea parte de un articol pe blogul meu si acesta va fi felul meu sincer in care percep fiecare pagina din cartile pe care le citesc de acum inainte.

Curcubeul gravitatiei – Thomas Pynchon

Secventa 1 – pag. 9-14

debut fulminant. imi place. un oras ce da senzatia de post-apocalipsa. pasaje lungi, apasatoare, placute, stranii. scris complex, amestecat, putin rupt, dar inchegat in totalitatea redarii imaginii de fond. un fel de comics cu imaginii neclare cu dialoguri inexistente dar metafore ce trec dincolo de simplitatea cuvintelor. vine o bomba. cineva o asteapta. cineva ca cpt. Geoffrey „Piratul” Prentice si Teddy Bloat care e pe cale sa se prabuseasca de undeva de la patru metri inaltime de la etajul menestrilor insa o sticla de sampanie intepenita in buzunarul pantalonilor se pare ca il mentine suspendat intr-o deschizatura cauzata de un individ care s-a imbatat si a spart doi stalpi de abanos. buna dimineata. Piratul vede o lumina. s-a nascut o stea. o racheta care este lansata de nemti. Piratul creste banane. intr-o sera deasupra cladirii. o racheta sigura pentru ca pleaca pe verticala or avioanele nu pot lansa asa ceva. Brennschluss. Piratul creste banane. racheta va lovi. se pare. ar trebui. numara secundele, orele, zilele in care mai sti ca vei fi in viata. (Mottoul de la inceputul cartii nu pare sa aibe vreun sens pentru pirat). Piratul nu tine minte ora, porii ii inteapa fata si se duce sa culeaga banane. cand racheta o sa loveasca, daca te loveste exact in cap si te uiti in sus, inainte sa loveasca poti sa simti gustul conic de metal sau durerea formei conice de metal cu cateva milisecunde inainte de a te transforma in… in… in…

9-14: Imi place. Stilul alambicat si iluzoriu (nu am nici cea mai vaga idee despre ce si cum se va intampla in viitor, iar orasul imi pare rupt din imaginatiile bogate ale lui Gaiman si Mieville… sa continui cu altii iubitori de post-apocalipsa?). Personaje incerte si actiuni suprarealiste. Sunt captivat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s