Top 10 povești cu Batman – locul 2


2 –Detective Comics #800-808, #811-814(City of Crime)

de David Lapham și Ramon Bachs

Banda asta reușește ceea ce niciuna nu a mai reușit până acum. Să împace imaginea de Batman așa cum a creat-o Miller, cu aspectele mai umane și un pic gotice ale anilor 70. Nu este perfectă, dar nici mult nu mai are. Cam mult scris pus în pagină în căsuțe care arată aiurea, arta cam țeapănă, colorată nu foarte bine… Însă într-un fel, contribuie la tematica imperfecțiunii și invadării. Este o bandă care prezintă crimă în toate formele ei, în care Batman se pierde uneori, se lasă sedus și seduce, este rănit și manipulat, însă până la sfârșit câștigă, chiar dacă victoria este atât de amară. Este de abia a doua poveste de până acum în care apare Robin…nu știu de ce, îmi place Robin la nebunie, doar că unii scriitori nu prea știu ce să facă cu el. Lapham știe. Este o oază de energie și de culoare într-o lume sobră și obosită, iar scurtele interacțiuni dintre el și Batman, dar mai ales perioadele când sunt separați, scot în evidență tot ce e mai bun din relația lor.

Nu găsești aici momente lungi de reflexie, de cugetări, de analiză. Nu au ce căuta aici. Este o bandă despre un nene care se îmbracă într-un liliac FFS! Și totuși, în absența momentelor astea, aflăm lucruri despre personaje, le cunoaștem trăirile și sunt mult mai veridice tocmai pentru ne sunt sugerate nu explicitate. Lapham știe să se joace cu atmosfera, cu antagoniștii și cu problemele lor mentale, sădește obsesii în mințile personajelor și totul este bizar, neplăcut și atât de visceral. Este o demistifiere permanentă în banda asta, o coborâre la nivel de stradă, la dramele mici și umane, la tragediile”comune”, însă dacă ne amintim, dintr-o asemenea tragedie a luat naștere Batman.

Totuși cel mai mult, cred că îmi place modul cum este prezentat Batman. Pentru primele șase pagini din primul număr, nu îl vedem. Îi găsim umbrele, batrangul, silueta în vreun colț de panou oprind crime mici aparent fără efort, iar apoi asta:

În general în luptă nu se mișcă prea mult. Este calculat și precis, nicio mișcare nu îi este lipsită de eficiență. Prezența lui este impunătoare, masivă și înfiorătoare, însă fără a avea proporțiile mult distorsionate sau umbriri exagerate. Stă în întuneric, dar nu îi este frică să iasă. Nu e teatral, nu se concentrează să păstreze o aparență. Ceea ce îi conferă un realism care lipsește benzilor de la DC. În mod suprinzător, City of Crime este aproape preferata mea dintre benzile cu Batman, făcând aproape totul cum trebuie și în același timp venind cu lucruri originale.

Trebuie oare să vă zic ce e pe locul 1?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s