Influence Map


O să mă urăsc mâine dimineață pentru asta, dar la momentul de față am chef să fac ceva autoindulgent pentru a celebra împlinirea a 18 ani:

Și să o explic(și cu ocazia asta învățați în ce ordine se citesc panourile într-o bandă desenată dacă nu știți):

1) Arghezi e unul dintre puținii poeți pe care simt că îl înțeleg nativ și în același timp în ale cărui texte îmi place să mă afund. Locul său parvine mai mult ca o consecință a altor influențe despre care vorbim imediat, însă mi-a șlefuit percepția asupra gusturilor și opiniilor pe care cele ce urmează mi le-au creat sau m-au ajutat să le creez. Estetica urâtului, jocul…de-a necredința(care la mine ce-i drept e de-a credința), cu limbajul(de care nu prea sunt capabil să îl fac însă îl apreciez), cu însăși natura sa și a lumii.

2) Sin City, filmul. Estetica urâtului, mi-a spus că există așa ceva precum benzi desenate și că nu toate sunt cu supereroi; mi-a zis despre noir și narațiune neliniară. A fost primul film destul de idiot care să mă facă să apreciez lucrurile alea la momentul când l-am vizionat.

3) Seria Dune. Dune e mai mult decât orice, o colecție de eseuri, cu un pic de aplicații (teoretic) practice. Eseuri de bun simț și istețe despre natura religiei, a politicii și a sexualității, adică într-un cuvânt, despre modurile cum sunt controlați oamenii în mare.

4)Giger. Estetica urâtului, niște tehnici artistice și ilustrațiile sale sau inspirate de arta sa apar peste tot prin locuri care au avut un efect sau altul asupra mea(a făcut niște ilustrații pentru un Dune care să fie regizat de Jodorovski, care acum sunt pe coperțile de la Nemira, de exemplu). Am un articol mai extins despre el. Nu știu sigur cât de bun e. E posibil să fi spus tâmpenii pe atunci. Mai mari decât cele pe care le debitez acum.

5) Pe vremea când Level publica scrisori la sfârșitul revistei, am apărut și eu de vreo două ori pe acolo. Dacă nu erau ei, probabil că nu aș simțit nevoia să scriu.

6)Stanley Kubrick. Pe lângă faptul că a făcut două din cele trei filme de război care îmi plac, m-a introdus câtorva literaturi, fiecare deschizătoare de ochi în felul ei și are niște filme al naibii de bune? Cred că m-a făcut să realizez importanța camerei într-un film.

7) Half-Life Episode One. Nu atât jocul în sine, care e foarte tare, ci mai mult comentariile ”regizorului” care se deblochează la terminarea jocului. Am început să văd jocurile complet altfel, am realizat efortul intelectual depus de atât de mulți oameni, de la artiști, la coderi, limbajul prin care un joc comunică cu jucătorul și am devenit mult mai critic în ceea ce privește activitatea asta. Ca motiv nu prea m-am mai jucat așa de mult de atunci.

8 ) Phillip K. Dick, mare îți este icoana ce ți-am ridicat-0. Scriitura lui nu e…deosebit de bună, însă este sinceră și mă atinge. După ce l-am citit am încetat să mai gust SFurile. Există excepții desigur (alea scrise bine), însă ideea de literatură SF așa cum o vedeam înainte începea să mi se pară tot mai mult că pierde aspecte importante ale vieții din vedere. Lui chiar i-a ieșit să scrie despre viitor pentru a înțelege prezentul și asta pentru că nu încerca să demonstreze nimic, spre deosebire de alții din aceeași perioadă, chiar după. Lumile lui sunt haotice, pericolele nu sunt fizice ci se găsesc în atacuri la adresa esenței umane, iar personajele îi sunt mediocrii, oameni care nu pot face altceva decât să se lase manipulați. Plus că mă sperie rău de tot. Am mai multe articole despre el.

9) Am citit Procesul domnului Franz Kafka mi-a plăcut la nebunie și nu am înțeles nimic. Încercând să îl înțeleg, pentru a afla de ce mi-a plăcut, am luat cunoștință cu aproape orice altceva. Și astfel am înțeles că arta nu e așa de simplă, că o explicație a unei opere nu e la un click distanță sau într-o carte de comentarii ci în ceea ce poți să faci tu din ea, la cum îți poți modifica ființa interioară pentru a lăsa loc artei.

10) Cthulhu. N-am citit decât câteva povestiri de Lovecraft, atât am găsit în format fizic și atât suport să citesc pe monitor, însă am jucat jocuri, văzut filme și citit benzi inspirate de poveștile sale. Și au fost minunate. E singurul fel de horror care îmi place. E un horror care îți amintește că ești neputincios și incapabil și care face din tine cel mai mare dușman al tău. E ceva ce se autoalimentează și care crește până când o să mă facă să produc eu însumi ceva cu tentă de Lovecraft pentru a molipsi pe alții.

11) Orbitor. În mare, cam același lucru ca Dune numai că (mult) mai bine scrisă, mai personală, mai importantă din punct de vedere al viziunii istorice și, n-aș zice mai adâncă, dar mai eterică în conceptele despre care vorbește.  Deci…nu chiar același lucru ca Dune. Dacă tot suntem aici, ce e (sau era, că acum nu îmi pare la fel de în vogă, dar ce-i drept am încetat și eu să aduc vorba de el) cu opinia atât de negativă față de scriitura lui Cărtărescu? A scris niște articole cam politice la o vreme ceea ce pot înțelege de ce a supărat niște oameni, conceptual Orbitor e cam același lucru cu Levantul(doar că e în proză și poveștile sunt complet diferite), dar așa vede omul postmodernismul. Revenind. M-a introdus în postmodernism, implicit mi-a explicat că literatura se împarte în niște perioade și curente și după ce am citit Aripa stângă, scriitura mea, pe vremea când încă mai aveam curajul să scriu beletristică, a luat-o în sus un pic, într-o încercare(evident nereușită, totuși inconștientă) de-ai emula stilul. Cred că și acum mai am niște reminescențe pentru că îmi place să folosesc metafore obscure la superlativ și fraze lungi(desigur, ale mele sunt incoerente).

12)David Lynch. M-a făcut să înțeleg importanța și semnătura regizorului. Plus starea de vis/coșmar și estetica urâtului.

13) Tarkovski, în special Stalker. Am văzut Stalker și mi s-a părut deosebit de frumos și îmi place să cred că o parte din frumusețea lui a trecut în mine. Am un articol, în parte, despre el.

14) Am stat și m-am întrebat un pic dacă să îl includ pe Dostoievski la influențe, pentru că deși îmi place foarte mult, la vremea când am ajuns să îl pot aprecia cât de cât, deja multe dintre influențele mele s-au sedimentat. Însă Crimă și Pedeapsă am citit înainte să fi luat contact cu multe dintre cele de mai sus și chiar dacă atunci nu am apreciat-o cu adevărat, a plantat în mine o sămânță de apreciere pentru spiritualitate și pentru credință. Iar dacă se elimină din lista de mai sus toate elementele care își trag mare parte din încărcătură din relația cu Ideea, cu divinitatea, pe care o crează între cititor și operă, cred că ar fi arătat complet diferit.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Influence Map

  1. Pingback: Blog: Influence map | WEBCOMICS.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s