Hellboy


Cronologic, probabil că eseul acesta ar trebui citit înaintea celui despre Sin City, dar așa a fost să le scriu. Îmi cer scuze. Dacă în banda despre care am vorbit data trecută primează stilul asupra substanței, haideți să ne uităm la una care are o stilistică la fel de distinctă și de revoluționară, dar care nu acaparează povestea.

După cum am semnalat într-un articol mai vechi, în anii ’80 piața benzilor independente a devenit mult mai atrăgătoare, mai ales pentru creatorii proeminenți care și-au produs deja o bază de fani dispuși să îi urmeze indiferent de compania care îi publică. În 1986, Mike Richardson, proprietarul  unui lanț de magazine specializate în benzi desenate, a înființat Dark Horse Comics într-un moment de brilianță antreprenorială. Compania a intrat pe piață cu două titluri, cel mai important fiind Dark Horse Presents, o antologie de benzi-alb negru, multe dintre ele căpătând mai devreme sau mai târziu publicații proprii. O astfel de bandă a fost Concrete, care din pruncie s-a găsit asaltată de premii și de un oarece succes comercial. Treptat, profilul companiei a crescut prin achiziționarea drepturilor pentru diferite francize, cum ar fi Aliens sau Predator și publicarea unor benzi după acestea, însă adevărata proeminență a atins-o pentru lumea benzilor desenate când creatori precum Frank Miller, Mike Mignola, John Byrne, Dave Gibbons s-au alăturat companiei producând benzi de calitate și dezvoltându-se către zone spre care nu ar fi putut spera să acceadă la oricare dintre cei doi titani de la acea vreme(iar cum stilul lor nu e deloc potrivit pentru alternativă, așa că până atunci nu prea aveau ce face).

Dintre toate benzile care au sedimentat cu adevărat Dark Horse în industrie, cele mai importante consider că au fost Hellboy de Mignola și Sin City de Frank Miller, despre care am discutat deja.

Primele benzi în care a apărut Hellboy, o poveste scurtă cu scop de promovare și patru numere ce vor forma colecția Seed of Destruction au fost ”scrise” de către John Byrne, acesta mărturisind că s-a ocupat mai mult de-ai potrivi frazele lui Mignola. Adevărul este că deși Mike s-a făcut responsabil de câteva benzi foarte bune atât la Marvel cât și la DC, nu era un artist la fel de cunoscut ca al său coleg, mai ales că probabil alienase deja câțiva cititori prin stilul său un pic mai neobișnuit. Însă după ce prima poveste a avut succes și oamenii au înțeles că Hellboy e awesome, pentru următorii ani, Mignola a preluat complet frâiele proiectului, producând atât scenariul cât și arta.

I smell Cthulhu!

Aventurile lui Hellboy sunt amalgamări de literatură, istorie, de superstiție, tradiții și mituri; mituri foarte păgâne și exotice, nu întotdeauna bine înțelese, dar oferă un pic de atenție și celor românești, tratându-le cu mai mult respect decât li se oferă în general din partea americanilor și chiar decât din partea noastră. Poveștile sunt de cele mai multe ori gândite pentru mister, suspans și în special spectacol, analiza fiind aproape total absentă, cel puțin până când a încetat Mignola să o deseneze, de fapt când a încetat să deseneze interioare în general, concentrându-se pe coperți și scenarii. Atunci banda devine mai complexă, parte din cauză că lumea pe care a îmbogățit-o încontinuu prin diferite publicații a căpătat un contur suficient de pronunțat încât să lase să se întrevadă consecințe mai adânci în acțiunile personajelor, dar se și poate că Mike să fi ajuns să se simtă mai în largul său în fața mașinii de scris, cadențele replicilor căzând mai natural, motivațiile și relațiile dintre personaje simțindu-se mai reale și având un mai mare impact asupra cititorului. Nu este o dezvoltare spectaculoasă, dar sensibilă și care transformă benzile în experiențe veritabile.

După cum am spus, aproape toate poveștile explorează interpretări și adaptări ale diferitelor mituri, mai arhaice sau mai moderne, însă tema comună aproape tuturor benzilor este conflictul dintre vechi și nou, dintre antic, mistic, sălbaticul ritualic al idolatriei și raționalul tehnlogic. Conflict care interiorizat apare în personaje sub forma luptei dintre liberul arbitru și predestinare. Aproape toate personajele pozitive sunt prinse la granița dintre două lumi și se zbat împotriva propriilor naturi. În schimb, de cealaltă parte a baricadei, antagoniștii se lasă posedați de irațional, transformându-se în avataruri ale distrugerii, grăbindu-se să pogoare asupra muritorilor o apocalipsă pe care o găsesc inevitabilă.

Evident acest conflict interior apare cel mai puternic în cazul personajului principal, Hellboy. La finele celui de-al doilea război mondial, profitând de nebunia și disperarea Führerului, Rasputin, călugărul reînviat își crează o divizie de cercetare în ale artelor oculte, iar ca încununare a experimentelor efectuate îl invocă pe roșiaticul nostru protagonist din ceea ce nu este Iadul în sensul strict al cuvântului, dar nici foarte departe. Din fericire acesta ajunge în mâinile unei echipe al cărei scop nu este foarte diferit, aparținând însă Aliaților. Cum ne-a învâțat cinematograful american, Aliații erau băieți mult mai finuți decât naziștii și nu plănuiau în niciun caz sfârșitul lumii; faptul că S.U.A. a fost singura țară care să fi atacat o alta cu arme atomice arată doar cât de departe sunt dispuși să meargă pentru menținerea păcii.

Hi! Hi!

Cum spuneam, Aliații au adoptat micuțul demon, căci pe atunci era doar un copil, al cărui mână este cheia către zilele din urmă, l-au botezat Hellboy(încă nu era atât de populară corectitudinea politică prin anii 40, acum probabil că i-ar fi spus persoană diminutivală cu atribute specifice iconografiei creștine a demonilor), i-au oferit statut de om onorific și l-au procopsit cu un tată adoptiv care va deveni mentorul său și capul Biroului pentru Investigații și Apărare Paranormală. Îl va educa pe Hellboy în arta vânatului de stafii și alte lighioane eterice și  îi va oferi o vastă cultură ocultă ce îi va servi în aventurile sale. De la început ne întâlnim cu un Hellboy copt, fin cunoscător al tainelor lumii, cu suficientă experiență în cadrul B.R.P.D. și cel mai important, conștient că nu va putea avea niciodată pe deplin existența unui om normal, împăcat însă cu acest fap și degustând, uneori lipsit de moderație,  din plăcerile pe care i le oferă societatea umană. Prețuiește compania prientenilor săi și mai ales pe cea a tatălui adoptiv. Toate acestea conferă vieții sale un echilibru pasiv, lipsit fiind de nevoia de a căuta răspunsuri cu privire la rolul existenței sale. Însă odată cu moartea nu foarte accidentală a profesorului și reapariția lui Rasputin, acest echilibru se destramă, iar Hellboy este forțat să își pună întrebări și să ia decizii.

Homunculus Smash!

Atât de multe cuvinte și nimic despre arta lui Mignola? Să îmi fie rușine. Mai mult decât povestea și protagonistul atipic, factorul principal care a contribuit la succesul și dezvoltarea benzii, apoi a francizei, a fost aspectul foarte original pe care a reușit Mike să i-l ofere. Umbrele puternice, personajele în același timp expresive, solide, dar stilizate, anticipează artiști precum Sean Phillips, iar corpurile simple, compuse din combinații ciudate de linii curbe și frânte, pe frații Gabriel Ba și Fabio Moon. Întreaga atmosferă pe care o imprimă poveștilor aduce cu cinematograful expresionist german, oferind în personaje, dar mai ales în decor, detalii intrigante, lăsând restul imaginației pe care o alimentează cu grijă. În ciuda subiectelor pe care le abordează, nu pășește aproape niciodată în suprarealism sau absurdism, iar omogenitatea și fizicalitatea pe care reușește să o confere ilustrațiilor sale este uimitoare, mai ales ținând cont de creaturile cu iz lovecraftian și mașinăriile steampunk ce interacționează cu stafii și legende ce nu vor să moară. Arta sa, mai mult chiar decât poveștile, reprezintă o celebrare a misterului, a imaginației în stare brută, a mitului ce nu a devenit religie sau literatură.

Kirby dots make everything better!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s