Inception – Reloaded


Am aşteptat filmul cu nerăbdare şi m-am repezit la cinema în momentul în care a apărut şi pe ecranele noastre cu aceleaşi emoţii cu care un adolescent duce la o îngheţată pe prima lui iubire. De ce atâta romantism? Pentru că îmi place Nolan şi DiCaprio şi Ellen Page.

Astea fiind spuse, m-am cufundat în fotoliul din cinematograf şi am lăsat visele să pună stăpânire pe mine.

Filmul mi s-a părut foarte bine făcut, bine conturat, bine închegat, cu dialoguri atent finisate şi ruperi de ritm foarte atent puse în scenă, ca să nu mai spun că nici măcar nu am realizat când s-a scurs timpul şi că mi-a părut extrem de rău că s-a terminat.

Dar să o luăm încet. În primul rând jocul actorilor: bun, către foarte bun (oricum nu mi s-au părut nişte personaje care să stoarcă tot talentul din ei, mai puţin Cobb şi Ariadne care au fost două personaje destul de complexe şi bine conturate de DiCaprio şi Ellen Page) cu o surpriză (cel puţin pentru mine a fost una destul de mare) Joseph Gordon-Levitt pe care eu mi-l aminteam drept un puştan care joacă doar în filme cu adolescenţi cretini şi care m-a surprins extrem de plăcut (joc serios, înţeles personajul şi locul lui în povestire, rezultat extrem de credibil). Personal mi-a plăcut foarte mult şi personajul jucat de Tom Hardy, Eames, însă aici nu au existat surprize deoarece ştiam ce îi poate pielea domnului Hardy, m-a bucurat felul personajului de-a fi şi umorul inteligent care-l caracterizează. Cillian Murphy este la fel (este un actor destul de bunicel doar că eu pur şi simplu nu pot să trec de faţa lui şi am impresia că uneori nu exprimă absolut nimic), când credibil, când incredibil, când de nevăzut. Per total = actori buni, replici bune, o echipă bună care face ca toată povestea şi talentul lui Nolan să merite să fie revizionat şi cumpărat pe DVD.

Regia: este Nolan, ce dracu’! Nu cred că este noul Kubrick (enginereed – oare chiar sunt indivizi care cred asta?) dar genial tot este. Impresia cu care rămân după filmele lui Nolan este că, camera nu este altceva decât o extensie biologică a lui şi reuşeşte să capteze cumva, imagini esenţiale care îţi rămân cumva întipărite pe retină pentru totdeauna. Un singur lucru am să reproşez regiei: la faza când se luptă Arthur în visul în care nu mai este gravitaţie sunt mult prea multe faze în care camera nu surprinde altceva decât o încrengătură de mâini şi picioare. În rest, jos pălăria! Nolan nu se joacă doar cu feţele şi emoţiile personajelor aşa cum o făcea (că tot o fost vorba de el mai sus) Kubrick sau cum încă o face Scorsese, Nolan se joacă cu tot universul din film, profită de absolut tot mediul înconjurător pentru a da o senzaţie de înghiţire în planul său cinematografic. Deşi sunt prezente clişee regizoriceşti (dar oare se poate fără ele?) Nolan parcă le adaugă ceva şi le face într-un fel (sărace mi-s vorbele) care te fac să spui: parcă am mai văzut aşa o fază într-un film, da’ nu aşa fain.

Filmul în sine. Mie mi-a plăcut foarte mult filmul şi pot să spun că povestea este scrisă destul de binişor, alertă, cu momente pline de suspans care te fac să uiţi de timp. Mi-a plăcut foarte mult ideea de vis în vis în vis şi mai ales mi-a plăcut ideea unui arhitect care să creeze concret (ha!) lumea din capul celui ce este supus tratamentului. Mi-a plăcut foarte mult şi ideea plantării unei idei în capul cuiva şi cum au făcut-o mi s-a părut foarte tharrrre frate! O singură chestie m-a deranjat la film şi anume: atunci când tânărul Arthur visa în maşină şi hotelul în care se întâmpla toată acţiunea a rămas fără gravitaţie atunci de ce cel care a visat următorul şi plutea în aer nu s-a resimţit şi la el lipsa gravitaţiei? Dacă are cineva un răspuns vă rog să mă lămuriţi şi pe mine.

A doua întrebare este: ERA REALITATE SAU VIS ULTIMA FAZA DIN FILM CAND ISI VEDE COBB COPIII? Eu cred că era realitate pentru că titirezul dă semne că se prăbuşeşte exact înainte de generic, plus că Cobb, având în vedere că nu-şi putea stăpâni amintirile ar fi produs tot felul de daune de-a lungul acţiunii filmului cum a fost acel tren în plin oras, ori, acela a fost singurul incident ireal de-a lungul aventurii. Plus că nevasta sa a fost ucisă, astfel Cobb câştingându-şi libertatea, ca să nu mai spun că se întoarce după Saito, ori asta nu ar fi fost posibil dacă Cobb ar fi creat întreg universul visat.

A treia şi cea mai importantă: de ce a spus Cobb că a îmbătrânit şi când i-a călcat trenul ca să-i trezească pe el şi pe nevasta lui din lumea creată de ei erau tineri deşi au fost arătaţi bătrâni?

Booon! În afară de aceste mici observaţii de cinefil înrăit şi mult prea atent la detalii alte critici nu am şi filmul mi s-a părut mai mult decât decent, mult către bun, mai puţin către excelent. Nu prea am cu ce să-l compar pentru că nu îmi vine în minte niciun film care să fie la fel plin de acţiune şi suspans în egală măsură (m-am ţinut de la mers la baie mai bine de jumătate de film, deeeeci, am fost destul de prins), deci, mă abţin de la alte comentarii.

Îl recomand cu plăcere şi încredere, de văzut măcar o dată la cinema şi de mai multe ori acasă la DVD player. Eu unul sigur am să-l cumpăr.

Îl notez cu 8.

Anunțuri

7 gânduri despre „Inception – Reloaded

    • Eu am ajuns la concluzia ca nu este deloc vis. Sunt destule forumuri care discuta „problema” si am renuntat aici sa o fac din nou.
      Repet: totul este real, MAI ALES datorita totemurilor si a Inception-ului.

  1. Am vazut si eu ieri filmul si mi-a placut foarte mult, incepe sa-mi placa si mie tot mai mult acest Nolan dupa filmele cu Batman si Inception, o sa ma ui ce filme a mai facut. Acesta a fost de asemenea si primul meu film cu Dicaprio dupa…. Titanic lol. Nu stiu de ce nu prea inghit fata acestui actor, dar aici a fost ok.

    Sunt de acord in mare parte cu ce ai zis tu aici, o sa zic doar ce cred in plus.
    Multe chestii din film mi-au adus aminte de Matrix, chestii ce se petrec in mintea ta, oameni ce experimenteaza aceleasi senzatii in mintea lor impreuna legati de un fel de cabluri, realitati ce pot fi modificate, proiectiile mintale ce erau o amestecatura intre agenti si alte persoane din acea lume virtuala etc.
    Si eu tot mi-am pus intrebarea ta, si am ajuns la concluzia ca filmul pur si simplu are unele chestii fara o explicatie concreta, e un film cu o poveste imaginara in cele din urma, dar ce am incercat sa-mi explic a fost asta 1 – ca exectele nu se pot simti peste 2 niveluri, fiindca pur si simplu ar fi imposibil sa visezi o lume credibila la urmatoarele niveluri. Adica, aia din masina puteau transmite efectul lor doar celor din hotel, legile afectate din hotel deci nu erau proprii acelui vis ci a celui precedent deci de consecinta nu afectau visul succesiv, doar ceea ce s-ar fi intamplat normal in hotel ar fi afectat urmatorul vis, cred eu… plus la asta, ce se intampla in masina era prea brutal zicem fata de simpla absenta de gravitatie pe care omul in vis nu prea are cum s-o simta, omul simte gravitatia, cand cade, cand e batut, cand i se intampla ceva ce ar putea sa-l trezeasca din somn, absenta de gravitatie nu mi se pare ceva de acest gen.

    Ce nu-mi explic eu e faza cu cablurile si CUM anume oamenii pot intra in visurile altora, asta mi se pare imposibil de explicat in primul rand. Apoi, nu-mi explic de ce o simpla amintire a lui Cobb era dotata de inteligenta si vointa si tot restul, era doar un vis totusi, nu putea fi decat o proiectie, in cele din urma, chiar cand visezi pe cineva cunoscut, folosesti o amintire despre el, si tot o proiectie e, sau poate nu am inteles eu ceva referitor la sotia lui Mal(sau cum naiba o cheama) La faza cu batranii, eu cred ca el pur si simplu a dorit sa arate la urma ca intr-adevar ei au stat atat de mult pana sa imbatraneasca, dar intr-un vis si mai ales in amintirea unui vis cred ca e usor sa treci de la tinerete sa batranete, e un vis ce naiba, totul poate fi usor modificat mai ales cand iti aduci aminte de acel vis.

    Ce mi-a mai placut mult a fost si muzica acestui film, foarte buna, potrivita ce dadea atmosfera necesara actiunii. Eu cand am iesit din sala eram un pic ametit si pentru un moment m-am gandit la „ce ar fi daca totul e un vis XD” ar fi fost bine cu siguranta. Oricum, nu cred ca la urma era un vis, sau cel putin, nu-mi prea vine sa cred. Vom vedea, in caz ca va fi vreo continuare. 🙂

    • Mi se pare buna explicatia cu legata de gravitatie si tind sa o accept.
      Tocmai asta era problema la Cobb, faptul ca in vise el aducea lucruri din realitate, o realitate trecuta, adica amintiri, ceea ce facea ca toata munca arhitectului care era bazata doar pe o constructie imaginara sa isi piarda din putere si concretete (cata concretete poate sa aibe un vis, bineinteles). Cobb era periculos pentru ca isi putea pierde controlul din cauza acelor amintiri care preluau fraiele viselor si astfel Cobb devenea un fel de marioneta la indemana propriilor sale amintiri, nemaifiind capabil sa faca diferenta intre lumea visului creata de arhitect si lumea amintirilor sale. Isi pierdea concentrarea, ca sa zic asa.
      Cat despre DiCaprio pe mine m-a convins ca este mai mult decat un dragutel tampitel inca de la The gangs of New York, film pe care il recomand de asemenea, alaturi de Blood Diamond si Shutter Island.
      Eu tot tind sa cred ca era totul un vis, desi copiii lui stau la faza de la final, exact in aceeasi pozitie in care isi aducea el aminte de ei. Insa nenorocitul ala de titirez prea da impresia ca se prabuseste. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s