Inception


Înainte să încep recenzia despre Inso…Inception, trebuie fac o mențiune legat de modul cum vizionez filemele. Nu sunt prins în mașinăria cinematografică, nu mă uit la traillere, decât dacă apar prin alte locuri pe care le frecventez, nu citesc recenzii decât după ce văd filmul și am un stil foarte haotic în ceea ce privește filmele la care mă uit. Cu câteva excepții nu mă supun foarte multor filme din mainstream, nu odată cel puțin, tinzând mai degrabă să mă fixez pe câte un regizor.În general aflu despre un film nou de abia atunci când apare la cinematograf. Zic asta pentru că văd multe laude aduse lui Inception ca fiind legate de utilizarea efectelor practice, de folosirea minimală și pur funcțională a CGIului, de o oarecare originalitate în structura și natura poveștii, iar dacă nu originalitate cel puțin o schimbare de paradigmă. Deci dacă filmul lui Nolan atacă atât de puternic problemele astea, nu prea am cum să îmi dau seama.

Despre film în sine acum. Bănuiesc că l-ați văzut deja, sau în cel mai rău caz știți despre este vorba așa că nu o să vă mai obosesc cu povestirea mea greoaie. Este un film mai mult decât competent realizat, plin de actori care joacă excelent. Nolan știe să creeze scene intense și alerte; mise-en-sceneul său deși nu este  deosebit de revoluționar oferă densitate cadrelor, fără să neglijeze niciun plan, transformând filmul într-o experiență plăcută de la cap la coadă. Însă mult mai mult de atât nu îmi pare că este, mai mult de o demonstrare a virtuozității cu care Nolan mănuiște narațiunea cinematografică. Nu este nici pe departe la fel de manipulativ și de artificial precum Avatar, chiar dacă se face în anumite momente vinovat de așa ceva, însă este mai programatic decât mi-ar fi plăcut să fie.

O primă și foarte importantă problemă, ar fi natura visului. Trecând peste faptul că ideea de vis în vis în vis a fost de mult parodiată, probabil înainte de a fi explorată(Cele trei stigmate ale lui Plamer Eldritch este un exemplu superb de vis acaparând realitatea), visul astfel cum este prezentat îmi pare mult prea rigid, prea logic, prea teluric. Nu cer suprarealism, asta ar sfida scopul narațiunii și înțelg acest fapt. De asemenea, am primit deja așa ceva în Paprika și mă îndoiesc că ar putea fi egalată feeria viazuală din acea animație. Întreb însă unde este absurdismul, unde sunt situațiile kafkiene. Unde este teroarea produsă din neant, ori chiar din penibil, sau extazul oferit de lugubru. Unde este haosul din mintea umană? Tot filmul m-a distras asta. Înafara câtorva elemente mai ciudate și a schimbărilor în gravitație nimic nu arată că acesta este un vis.

Altă problemă, care este specifică mai multor filme ale aceluiași regizor, ar fi faptul că personajele explică încontinuu ceea ce noi, specatorii și chiar ei, criticii, ar trebui să analizeze și să interpreteze. În niciun caz analiza făcută de personaje nu este la fel de exhaustivă ca cea din Dark Knight, însă eu chiar începeam să îmi pun întrebări când Cobb și echipa s-au pus pe măcelărit ”proiecțiile”, numai ca după câteva momente să îmi spună că sunt insignifiante, că nu sunt reale, iar aparenta lor ucidere nu are niciun impact asupra minții subiectului. Cumulezi asta cu faptul că multe meditații se leagă de natura destul de dubioasă pe care filmul o atribuie visului și procesului de creație, iar în final rezultă ceva care pe de-o parte este un pic pretențios, iar pe de alta, nu are foarte multă încrede în audiență. Sau, pentru cei mai cinici dintre voi, tocmai faptul că are încredere că spectatorii nu își vor pune întrebări îl face să își permită retoricile acelea, pentru a le demonstra substanța pe care ei sunt prea leneși să o caute.

Însă aș fi putut să trec peste lucrurile astea, într-o încarnare precedentă a filmului chiar am trecut peste ele(deși, nici problemele nu erau atât de grave), dacă ar fi fost purtat de o încărcătură emoțională. Din nefericire, în ciuda jocului minunat al actorilor, al manierismelor unice și subtile, a mimicii atent concepute și ilustrate, personajele în sine, la nivel de scenariu erau goale. Astfel, oricât de mult s-a încercat înflorirea lor, esența le era un vid din care nu putea să crească nimic. Ce știm oare despre respectivele personaje? Ce pasiuni, ce vise, ce animozități, ce vicii, ce virtuți, ce isotrie și fundal au, ce îi motivează înafară de bani, cum au ajuns să se cunoască? Apariția constantă a copiilor este o scurtătură către o caracterizare pentru Cobbs, iar pentru mine, scurtăturile în caracterizare nu merg aproape niciodată. Conversația cu ei și scena din visul lui Cobb ar fi fost suficiente pentru a arăta cât de mult ține la copii lui și pentru a ne comunica, sau mai exact, pentru a ne face să ne dăm seama, de cât de departe ar merge pentru a se reuni cu ei. Marea problemă a Inception este că spune și nu arată.

Și acum ajungem la comparațiile cu Shutter Island. Filmul lui Scorsese nu mi s-a părut un film la fel de bun cum i s-a părut lui Răzvan, însă tratamentul aplicat lui Teddy a fost mult mai îngrijit decât cel al lui Cobb. Cadrul întrerupt de la sfârșitul lui Inception semnifică acceptarea lui Cobb a lumii înconjurătoare, imaginară sau nu, iar acestă cădere în apatie, această posibilă resemnare(și inseminare[sic!] a publicului) nu m-a afectat. Pentru că nu mă interesează Cobb. Nu îl cunosc, iar nicio decizie, niciun act pe care îl face pe parcursul filmului nu îmi schimbă imaginea pe care o aveam despre el, pentru că nu aveam decât una foarte difuză.  Tot ce pot să fac e să mă bucur că e fericit oriunde ar fi; nu îmi pasă destul de el încât să îmi doresc să vadă realitatea. În cazul lui Teddy lucrurile stau altfel. Ambiguitatea de la sfârșitul filmului există pentru ne este greu să luăm o decizie. Să recunoaștem că e de fapt schizofrenic ar însemna să îl omorân în sinea nostră pe acel Teddy pe care l-am cunoscut tot mai intim timp de două ore, în ale cărui vise și traume ne-am scăladat.

În încheiere…vedeți Insomnia. Vizionați și originalul. Nolan nu este a doua venire a lui Kubrick pe Pământ. Să nu se înțeleagă că nu vreau(pentru că sunt stăpânul dorințelor voastre) să vedeți și Inception. Mergeți la el unde mai rulează. E un film bun.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s