This is Halloween! This is Michael Myers!


De când mă ştiu mă dau în vânt după filme horror. Nu am să uit niciodată Evil Dead sau Pet semetery, Dracula lui Coppola sau Shining. An de an strâng cât de multe horror pot şi mă uit la ele cu o plăcere bolnavă. Nu prea am ratat horrore de ceva timp şi poate de aia anul ăsta mi se pare cel mai slab şi sărac în filme de groază. Ăsta este şi motivul pentru care mă întorc la filmele clasice, filmele care au făcut istoria genului. Parcă nici posterele nu mai sunt aşa cum erau înainte, nu? (Vezi Horror Poster Art – Edited by Tony Nourmand and Graham Marsh – Aurum Press 2004).

Aşa că: Let the gore begin!

Michael Myers

Unul dintre personajele mele favorite din toate timpurile este Michael Myers, criminalul purtător de mască şi mare iubitor a sărbătorii americane Halloween. Individ precoce pentru că şi-a omorât sora la doar şase ani pe când puicuţa tocmai ce se bucura de o intromisiune oferită de iubitul ei. Tipul nu mi se pare chiar aşa bolnav precum vrea să pară. Adică, wtf dude, i-a dat o lecţie surorii mai mari care la o vârstă destul de frageduţă a încălcat învăţăturile biblice care spun clar că nu ai voie să faci sex fără a fi căsători, plus că o făceau chiar în casa părinţilor! That’s sick man! Booon! Deci Michael Myers e un fel de preacher mai ciudat aşa şi mai kinky pentru că masca aia are ceva destul de porno în ea (spun asta pentru că adeseori gagicile îngheaţă şi bărbaţii se termină, he, he), chestie care îl ajută să-şi ducă vendeta forever and ever again. E super bărbat, niciodată nu termină, de înviat, de murit, de resuscitat, doar că are o mică problemă de coordonare: niciodată nu se mişcă suficient de repede când este cazul (când urmăreşte pe cineva sau când trebuie să se ferească de o lovitură telefonată) dar întotdeauna reuşeşte să dispară atunci când cineva îl gineşte cu coada ochiului sau e gata-gata să urle: Michael Myers!

Într-un final vreau să ştiţi că Michael Myers e unul dintre cei mai tari bad guys pe care i-am văzut eu vreodată şi deşi uneori regizorii şi scenariştii cretini îl mai fac de cacao Michael, vreau să ştii We will always love you man! Go get them!

Halloween (1978)

Primul film în care apare Michael Myers şi capodopera indiscutabilă a seriei. Personajul lui John Carpenter îşi începe epopeea cu uciderea surorii care este executată în timpul unei partide de sex. Puştiul e închis însă după 17 ani evadează şi dă curs, evident de Halloween, adică de aceeaşi sărbătoare în care a ucis-o pe iubita sa surioară, vocilor din capul său, doar că de data aceasta are o mască mult-mult mai faină şi e mult-mult mai forţos.

Filmul e făcut foarte bine, cu mici excepţii, excepţii pe care le treci cu vederea pentru că finalul face toţi banii. Coloana sonoră este genială, este suficient de creepy încât să te facă să te duci la baie, iar momentele în care MM apare, scurt şi sinistru, sunt menite să-ţi facă pielea de găină instantaneu. Jamie Lee Curtis joacă destul de ok, iar faza din dulap când intră MM peste ea este, sau ar trebui să fie la fel de istorică precum faza de la duş din Psycho. Doctorul Loomis este singurul personaj care stă alături de MM în franciza Halloween aproape la fel de mult precum MM. Chestia faină este că de-a lungul seriei ai impresia că şi doctorul dezvoltă o obsesie, un fel de sindrom Moby Dick, iar pe măsură ce trece timpul Loomis îşi pierde controlul şi identitatea transformându-se într-un alter ego al lui Myers.

Dar să nu anticipăm. Deci: filmul este făcut în mare parte ok. Coloană sonoră excelentă, story line foarte bun, regia cu mici scăpări dar în rest magnifică, filmul per total superb. Îi dau nota 9 cu felicitări şi cu scuzele de rigoare pentru că nu am putut să trec peste faza evadării lui Myers plus alte câteva mici scăpări.

P.S. Laurie Strode, aia mică şi cuminte, e soră-sa.

Halloween II (1981)

Michael Myers is back! Deşi a preluat pe piept nu mai puţin de şase gloanţe de la Laurie Strode (Jamie Lee Curtis) băiatul încă este bine sănătos şi continuă să vâneze în cartierul din oraşul Haddonfield. MM are o misiune de îndeplinit şi anume: să o ucidă pe Laurie pe care i s-a pus pata destul de urât, iar în drumul său către spitalul unde este internată lasă o mulţime de cadavre. De remarcat că este primul titlu în care MM devine destul de sângeros şi asta este arătat şi privitorului. Doctorul Loomis continuă urmărirea lui MM iar obsesia sa de care vorbeam mai sus prinde contur. Fază ce nu trebuie ratată în film este cea de la final când MM este împuşcat în ochi şi doctorul Loomis dă drumul la gaz şi se aruncă în aer împreună cu MM ca doi prieteni buni ce sunt.

Filmul este destul de bun. Deşi nu mai este acelaşi feelling de aşteptare precum este în primul, apariţiile lui Myers tot provoacă tresăriri şi panică, iar crimele sunt puţin mai bloody & gore. A doua parte este puţin mai alertă şi filmată mai cu atenţie, unele cadre sunt făcute foarte bine şi îţi dau impresia de veridicitate. Pentru prima dată într-un film de groază întunericul arată mai mult şi mai bine lucrurile şi acţiunea decât de obicei (vezi Halloween Resurrection). Deşi are un plus la capitolul regie şi puţin de tot la scenariu (by the way Rosenthal: nu am să te iert niciodată pentru Resurrection! Deşi tot Carpenter a scris scenariul împreună cu Debra Hill se vede mâna dezastruoasă a lui Rosenthal care este setat pe comercial şi vulgaritate.) faptul că Halloween II se întâmplă mult mai rapid şi este mult mai multă acţiune decât în primul taie din senzaţia de frică pură pe care reuşea să o construiască Carpenter de-a lungul a aproape o oră după care să dea drumul monstrului într-un apogeu orgasmic de înspăimântător.

Am să îi dau nota 7 deşi poate că merita mai mult, şi ar fi meritat mai mult dacă Rosenthal ar fi respectat personajele şi franciza lui Carpenter.

Halloween III : Season of the witch (1982)

BRRRR!!! O porcărie de film! Nu tu Michael Myers, nu tu personaje din franciză, nu tu nimic!

O povestioară tâmpită şi cretină despre o piatră furată de la Stonehenge şi ceva ciborgi ucigaşi care vomită verde şi nişte măşti care scot din capul copiilor când aud o anumită melodie şerpi şi gândaci şi gâze.

Un căcat de film cu care nu merită să vă pierdeţi timpul. L-am pierdut eu şi pentru voi.

Nota 2.

Halloween IV: The Return of Michael Myers (1988)

Franciza începe să decadă. După marele căcat ce s-a numit Season of the witch Michael Myers se întoarce pentru a mulţumi fanii. Dar degeaba. Ars şi opărit, MM reuşeşte să scape din ambulanţa care îl transporta şi începe să urmărească familia Carruthers şi pe nepoat sa Jamie. Sincer, habar nu am cum a aflat Myers de nepoata sa (poate mi-a scăpat mie faza) dar nepoata lui sigur ştie de MM pentru că are tot felul de viziuni cu el. Filmul abundă de imaginea lui Myers până la saturaţie astfel încât apariţiile sale reale nu mai au niciun farmec şi nu mai provoacă nicio tresărire. Poveste nu este scrisă extrem de prost, doar că am impresia că este un fel de tribut Freddy Krueger în loc de un revival Michael Myers. Filmul este salvat de doctorul Loomis care îşi joacă rolul excelent şi de fetiţa Jamie (frumoasa şi atunci şi acum Danielle Harris) care are un rol extrem de dificil de care se achită cu brio. Nu m-am putut abţine să nu o compar cu Linda Blair care a jucat rolul lui Regan din Exorcistul după Blatty din 1973. O interpretare de excepţie care pune în umbră maleficul MM şi scenele sângeroase de care abundă pelicula.

Filmul este extrem de tâmpit dar pe cine miră dacă avem în vedere că avem parte de un regizor bunicel dar care are parte de un scenariu super cretin pe care doar geniul lui Alan B. McElroy îl mai salvează. Finalul e idiot de-a dreptul şi începe cu intrarea lui Myers în casa unde se află Jamie şi se termină cu “moartea sa”. Deşi începe promiţător finalizarea este extrem, extrem de infantilă şi tâmpită. Sunt prea multe faze care nu se leagă şi sunt trase de păr (camionagii care lasă baltă urmărirea şi exterminarea lui Myers pentru poliţişti ca să nu mai spun de faza în care MM se urcă în camionetă şi curăţă patru truckeri fără ca nici măcar unul să se uite în spate deşi fac un scandal cât o turmă de elefanţi în călduri), plus că MM deja pare a fi un fel de superhero şi un alias de Freddy, după cum am mai spus.

Singura imagine şocantă şi care merită amintită din film este cea dinaintea genericului de final cu micuţa Jamie care o înjunghie pe mama sa adoptivă. Masca şi costumul de clovn al lui Jamie precum şi cuţitul din mână sunt priceless şi demne de trecut într-o Hall of Fame ale celor mai tare secvenţe din filme horror.

Filmul primeşte nota 6 doar datorită doctorului Loomis şi al micuţei Jamie.

Halloween V: The revenge of Michael Myers (1989)

Dacă pentru noi 1989 a însemnat schimbarea unui regim totalitar pentru franciza Halloween anul 1989 a însemnat reîntoarcerea lui Carpenter ca şi character writter. Franciza parcă începe să prindă din nou viteză, povestea fiind puţin mai complexă decât de obicei. Pentru prima dată ni se arată cum scapă Michael Myers şi asta îl face din nou uman şi înfricoşător, cu atât mai mult cu cât se prăbuşeşte în comă în faţa unui bătrân pe care vrea să îl omoare, bătrân ce îşi găseşte răsplata un an mai târziu în cuţitul lui Myers după ce se trezeşte. Copiliţa Jamie este internată într-un spital de copii bolnavi mintal şi nu mai vorbeşte de atunci. Are atacuri de panică în urma cărora doctorul Loomis care are grijă de ea îşi dă seama că stabileşte o legătură telepatică cu MM. Personajul Loomis atinge apogeul în această parte a francizei. Extrem de dur şi aproape iraţional, o bruschează pe Jamie şi dă ordine precum un nebun celor din jur, îmboldindu-i spre al vâna pe Myers. Este ultima dată când doctorul Loomis este un personaj de reţinut. În afară de Jamie şi Loomis şi bineînţeles Myers care de data aceasta pare extem de uman şi curajos şi dă dovadă de o plăcere sadică de a se juca cu oamenii înainte de a-i ucide, restul personajelor sunt retardate mintal, fără excepţie. Îmi aduc aminte că pe măsură ce Myers curăţa cretinii de-i ieşeau în cale chiar mă distram că ar fi făcut o treabă excelentă pentru Hitler şi planul lui de a stârpi retarzii şi inapoiaţii mintal (no offense, nazi defence). Deşi doctorul Loomis şi Jamie par a fi cu un pas în faţa lui Myers, MM reuşeşte de fiecare dată să îşi schimbe planul de joc şi să-l transforme pe Loomis într-un bătrânel senil care se încrede într-un copil cu minţile rătăcite.

Personajele Loomis, Jamie şi Michael Myers sunt construite excelent şi acolo unde apar ele filmul prinde putere şi greutate. Din păcate este tras în jos de cretinismul şi debilitatea celorlalte personaje care parcă te apropie de Myers şi chiar empatizezi cu el şi îţi pare bine că sfârşesc în cuţitul lui.

Filmul este foarte fain. Mi-a plăcut deşi mi-a părut foarte rău că nu s-a dezvoltat mai mult pe final când s-a făcut o scurtă incursiune în viaţa lui Myers.

The revenge of Michael Myers primeşte nota 7 către 8 de la mine. Mai mult 7 decât 8 pentru că se pregăteşte deja continuarea, continuare care este extrem de jalnică. 7 este justificat şi de (ştiu că este obsesiv, dar m-au înnebunit şi pe mine de cap timp de o oră jumate!) personajele idioate din film. Filmul merită văzut şi separat. Nu are foarte multe faze sângeroase dar este suficient de scary şi fără sânge şi maţe.

P.S. Pentru prima dată Michael Myers omoară pe cineva şi acela moare fericit. Ha, ha, ha! Watch and cry!!!

Halloween VI: The curse of Michael Myers (1995)

Monstruos! Abominabil! Înfiorător! Dezgustător! Incredibil de macabru şi terifiant de prost făcut!

Cel mai prost (până acum) film al francizei! Cică Myers este răpit împreună cu Jamie de niscai druizi care vor să stăpânească şi să ducă mai departe spiritul lui Myers. Jamie este posedată de MM şi dă naştere copilului lui Myers. Ah, man, c’mon!!! Nu m-a prins deloc schimbarea asta masonică a filmului iar scenariul ăsta cu influenţe magice după Carpenter s-a chinuit să-l facă pe MM uman şi astfel extrem de înfiorător mi se pare extrem de trist şi de căcat! Revine Man in Black din H5 şi Tommy Doyle din H1, pruncul cu care făcea babysitting Jamie Lee Curtis. Personajul Loomis este o copie palidă a celui din H-urile trecute şi nu mai salvează nimic. Regizorul Chapelle face treabă bunicică jucându-se cu camera destul de apreciabil în unele momente cheie dar Carpenter şi Debra fac căcatul praf cu personajele iar Daniel Farrands distruge în 88 de minute tot ce a însemnat Michael Myers pentru istoria filmului de gen. Ruşine băi Tooth Fairy lover!

Deşi mai există şi o versiune Producer’s Cut care cică e mai ok, asta pe care am văzut-o eu şi care e cel mai uşor de găsit este jalnică.

Filmul primeşte nota 2 din cauza druizilor, aspectului masonic, povestirii inepte şi a tâmpitului de Daniel Farr(t)a(ss)nds. Pentru prima dată: Michael Myers you defintely deserve to Rest In Peace!

Halloween H20: 20 Years Later (1998)

Michael Myers it’s back! It’s alive! Michael Myers este din nou Michael Myers! Ieeeeeeei!!!!

H20 este primul Halloween după ceva timp care se ridică foarte aproape de calitatea francizei şi de primul film al seriei. Nu numai datorită lui Jamie Lee Curtis, nu numai datorită lui Carpenter care chiar are cu cine lucra de data aceasta (Matt Greenberg) şi al lui Steve Miner ( Friday the 13th 2 si 3 vă spune ceva? 😀 ) ci în primul rând pentru că toţi aceşti oameni se adună pentru a arăta respectul cuvenit lui Michael Myers şi a ceea ce înseamnă el pentru istoria filmografiei horror.

Totul este făcut şi scris ca la carte. Michael Myers este cel făcut şi dorit de Carpenter, uman (cât de uman poate fi un criminal în serie), fără crime gratuite şi gore just for fun (deşi are unele scăpări, dar ce film mai era ăsta în ’98 când toată lumea era înnebunită după sânge şi maţe), la fel de indestructibil şi de inteligent, la fel de setat spre a pune punct vieţii lui Laurie Sprode şi este în stare să facă tot posibilul pentru a duce la bun sfârşit această sarcină. Vă rog să mă credeţi că nu am cuvinte să mai laud acest film, film care chiar m-a surprins extrem de plăcut atât în ideea continuităţii francizei şi a personajului Michael Myers cât şi prin tonul tragic şi sumbru pe care trebuie să îl aibe un film de groază. Ah, dar să nu uit: LL Cool J este terifiant de jalnic! Din fericire apare foarte puţin. faceAh, dar să nu uit: LL Cool J este terifiant de jalnic! Din fericire apare foarte puţin. Faceţi abstracţie de el aşa cum am făcut şi eu pentru că filmul chiar merită şi nu are nicio vină pentru că fr’un individ de la Hollywood s-a gândit să bage un negru răpăitor în film (ştiu că sună rasist, dar poate să îmi explice cineva ce vină )

Bătălia de final este antologică şi mi-a trecut prin cap o comparaţie năstruşnică recunosc dar mă risc şi v-o spun: o compar cu bătălia finală din Terminator 2. Na, că am zis-o. Filmul este construit foarte bine, in crescendo, pas cu pas, într-un ritm aproape sexual cu un climax care te lasă fără suflare şi aproape inconştient.

Îi dau filmului nota 8 şi îl recomand şi vă recomand vouă fanilor horror dacă nu l-aţi văzut să-l vedeţi pentru că se apropie (nu mă risc să spun că este din respect pentru bătrânul din ‘78) de ceea ce înseamnă o capodoperă a genului.

Halloween Ressurrection (2002)

If white man can’t jump, than definitely black rappers can’t play in a Halloween movie.

Filmul ăsta e de căcat. Din cauza lui Rosenthal, din cauza lui Busta Rhymes, din cauza lui Sean Hood şi Larry Brand şi din cauza lui Carpenter care nu a avut suficiente coaie în faţa lui MTV.

Busta Rhymes fute tot filmul şi pun pariu că 80 % din replici îi aparţin şi nu sunt prevăzute în scenariu. Numai căcaturi spune şi numai beşini de ghetto îi ies din gură. A distrus toată franciza alături de restu’ găştii cu brio şi cu jerbe de flori.

Cum dracu sa iti treaca prin cap sa spui: Trick or Treat mother fucker (!?!) dupa ce i-ai futut un bocanc in chiept unuia dintre cel mai greu de ucis indivizi ever?!

Jalnic, patetic, ruşinos, stupid, îngrozitor, am încercat să văd filmul de 3 ori şi abia-abia am reuşit să-l văd până la capăt.

Nu este un film din seria Halloween, este un film în care cică apare Michael Myers, dar eu nu l-am văzut nici o secundă, însă ştiu sigur că apare Busta Rhymes care este un pizdos şi un giga şmecher care dă de pământ cu toată lumea pentru că are rasta în cap şi vorbeşte gros.

Un film tiranic, politic şi infect. Nu ştiu de cine a fost comandat şi cui trebuia să-i facă reclamă dar cuiva sigur i-a ieşit pasienţa într-un final. Păcat, mare păcat.

Nota 1.

Halloween (2007)

E clar că Rob Zombie este un mare fan al lui Michael Myers şi că vrea să povestească şi să scoată la iveală toate evenimentele din viaţa lui care l-a împins să facă toate acele crime abominabile. Nu am cum să neg că nu mi-a plăcut ideea lui Zombie de a scormoni în trecutul lui Myers şi de a căuta şi diseca amănuntele lugubre din copilăria sa pentru a oferi o motivaţie râurilor de sânge de mai târziu. Aş minţi dacă aş spune că nu m-a atras filmul şi că nu mi-a plăcut deloc. Chiar daă nu se apropie deloc de original şi tot filmul aduce a film de duzină marca Zombie, recunosc vinovata plăcere de a mă uita pe gaura cheii în sufletul de copil al lui Michael Myers. Problema este că acel Michael Myers al lui Zombie nu este deloc Michael Myers al lui Carpenter cu excepţia măştii. Personajele sunt creionate dar nu şi tuşate final şi rămâi cu impresia că filmul nu este terminat, nici povestea, nici scenariul nefiind finalizate, tot ce vezi fiind doar o versiune beta a Halloweenului ce trebuie să iasă pe piaţă. Toate personajele sunt obsedate sexual şi e clar că revoluţia sexuală doomiistă este prezentă până-n prăslele într-un eveniment din anii ’70. Este foarte adevărat că şi pe atunci erau oamenii la fel de obsedaţi ca şi acum de sex, doar că puştimea şi nu numai, din filmul lui Zombie sunt complet sexificaţi iar dialogurile sunt pline de înjurături, adesea gratuite, care îmi aduc aminte de romanele de din primii ani ai noului mileniu din România, unde toată lumea înjura doar că să arate că ştie cum stă treaba cu pula şi cu pizda.

Ce am observat din acest film este că Zombie încearcă de fapt să aducă un tribut lui Michael Myers, numai lui Michael Myers şi în nici un caz lui Carpenter sau altor personaje memorabile din franciză, tot filmul inserând evenimente menite a-i acorda circumstanţe atenuante lui Myers şi crimelor sale. Myers este transformat într-un fel de salvator, un fel de curăţător spiritual şi vindecător moral cu ajutorul unui cuţit de bucătărie şi a unui braţ supranantural de puternic. Myers este înconjurat de nedreptate, obsesii sexuale, depravare şi imoralitate, singura sa scăpare fiind uciderea celor ce îi distrug şansele la o viaţă normală. Habar nu am de ce încearcă Zombie să apropie publicul de suferinţele lui Michael Myers pentru că nimeni niciodată nu s-a îndepărtat vreodată de el, doar că, dacă s-au ataşat de el, a fost tocmai datorită faptului că s-au simţit atraşi de abnegaţia cu care îşi urmărea prada şi călca tot ce îi apărea în cale în picioare.

Acest Halloween nu înseamnă nimic pentru franciză, un film de suspans, înfricoşător şi sumbru, fiind transformat într-un film de categorie B ce se vrea un thriller psihologic cu inserţii de scream & run şi sânge şi maţe obsesiv vărsate pe şi înspre cameră.

Nota 5 pentru că pe deoparte îl înţeleg pe Zombie şi ce încearcă el să facă însă, deşi trăim o epocă postmodernă nu poţi să răstorni totul doar pentru că nu înţelegi suspansul şi tensiunea provocată de poveste şi mai apoi de personaj. Plus că personajele Laurie Strode şi doctorul Loomis sunt două copii extrem de palide a ceea ce au fost de fapt, iar asta nu mai am cum să iert. Iar bomboana de pe tort este Terminatorul din Michael Myers (faza de la budă este menită să te crăcăneze de râs sau să te facă să-l cauţi pe Zombie şi să-l faci fâşiuţe-fâşiuţe ca pe a bad american product ce e, pupă-l mama pe el de nărod).

Halloween II (2009)

Nu am înţeles nimic din filmul ăsta. Şi pot să o spun extrem de sincer că mă aşteptam ca Zombie să dreagă busuiocul după tâmpenia pe care a făcut-o cu primul Halloween. De data aceasta am rămas cu impresia că Zombie simte că a cam distrus ideea de suspans şi tensiune pe care o găseam în franciză şi vrea să o recâştige şi să facă şi el un film terifiant şi tensionat. Încearcă, însă o face extrem de pueril şi în stil de videoclip rock. Myers nu mai apare obsesiv, este foarte adevărat, însă când apare umple totul de sânge. Nu mai poartă tot timpul masca şi arată ca un fuckin’ hippie şi vine nu se ştie de unde, trecând voiniceşte prin lanuri de grâu şi de secară. Laurie Strode a luat-o razna şi (zi unii) e satanistă. Află că este sora lui Michael Myers şi se îmbată de ciudă, după care se pare că începe să omoare. Dar nimic nu e sigur. MM are tot felul de viziuni cu maică-sa şi cu el copil fiind. Viziunile sunt parcă desprinse din The Nobodies al lui Manson şi Until it sleeps- Metallica. Adică what? Citeam nu ştiu pe unde că Zombie se joacă cu simbolurile şi că dă o grămadă de indicii despre satanismul lui Laurie şi filmele de junkie ale lui Myers, dar WHO GIVES A FUCK ABOUT IT???????? De când franciza Halloween este dicţionar de simboluri şi sursă de inspiraţie pentru viitoarele videoclipuri Cradle of Filth şi Dimmu Borgir?!? Mai are rost să spun că doctorul Loomis este un bătrân semi-senil înnebunit după bani şi care scrie cărţi de scandal şi se comportă ca un obsedat sexual (mda, obsedaţii sexuali sunt un fel de lait-motiv pentru Zombie) cu un limbaj extrem de obscen şi un comportament extrem de vulgar.

În concluzie: dacă eşti fan Rob Zombie, cumpără-ţi acest ultim videoclip pentru că ieşi câştigat, are vreo două ore. Dacă eşti fan franciza Halloween şi mai ales filme de suspans şi filme horror de calitate, nu da bani să-l vezi nici la cinema, nici pe DVD pentru că ai să încurajezi filmele de tip scream & run, inserţiile de rock-videos şi hack & slash şi kill the naked bitches şi obsesiile legate de simbolistică care sunt băgate de-a-n pulea, doar să face şi ele ceva că are copii acasă.

Nota 2 pentru că muzica din Halloween lipseşte cu desăvârşire, filmul nu are nici un sens, personajele sunt ca scoase de la un abator pentru tranşat personaje de film, regia jenantă, prea multe ţipete, prea multe ţâţe arătate degeaba şi prea mult Rob Zombie!

Cam asta este istoria francizei Halloween văzută de şi prin ochii mei. Sfârşitul francizei cu filmele lui Rob Zombie nu m-a făcut decât să-mi placă şi mai mult primele filme ale seriei şi în acelaşi timp să-i respect şi mai mult pe Carpenter şi Debra Hill. S-a dovedit încă o dată că sunt doi scenarişti fără de care filmografia de gen ar fi fost mult mai săracă. După atâtea suişuri şi coborâşuri, morţi şi învieri, remake-uri de cacao şi interpretări imbecile şi de neuitat, vă spun cât se poate de sincer că îmi doresc ca Michael Myers să moară şi să intre în istoria filmului aşa cum l-a lăsat Carpenter şi să ne uităm la el ca la moaşte, iar singurul mod de a ne arăta respectul să fie prin revizionarea filmelor de început.

P.S. Nu vrea nimeni un album cu Rob Zombie că m-a supărat atât de tare după ce a făcut cu Halloweenul încât nu-l mai vreau în casă?!  🙂

Anunțuri

9 gânduri despre „This is Halloween! This is Michael Myers!

    • Cum asa?
      Recomand sa citesti recenziile si eventual sa te mai uiti pe niste situri de filme cum ar fi imdb.com sa nu iti pierzi timpul asa cum am facut-o eu cu filmele care nu merita.

      • No, stai că e o mică poveste aici. Recenzii citit și chiar am rămas puțin surprins de notele mari și tonul destul de laudativ al lor, ținând cont că slasherul nu e foarte bine văzut critic. Se apropia sfârșitul lui octombrie anul trecut, adunam eu filme horror peste filme horror, dar în principal cu scopul de a vedea și eu Halloween … de Halloween. Strâns gașcă în jurul unui flat, împrăștiat junk food prin cameră și când s-a auzit sugestia mea(destul de corny tre să recunosc) am fost asaltat de buciumul celor care îmi spuneau că l-au mai văzut și că e plictisitor. Iar așa am rămas eu fără să văd proto-slasherul, dar rectific toamna asta problema.

  1. A două chestii…cyborgi care vomită chestii verzi…sună oarecum awesome.

    Și Rob Zombie transformându-l pe MM într-un soi de…reaper?(nu-mi vine acum conceptul în cap) cred că vrea să ducă cu un pas înainte interpretarea clasică oferită slasherelor. În general, puștii care fac tâmpenii mor, dar fără să aibă obligatoriu vreo logică în narațiune. Deși asta e mai mult valabil pentru Friday…

  2. frate mam cam saturat de cacaturile astea care tot le zice asta ce se crede asa de smecher sa se apuce sa comenteze filme horrpr frate parca zici ca e mare vedeta si injura la greu cu coaie si tot restu ce pot sa spun de asta tipicu taran romanesc

    • da frate cum spui tu frate esti cel mai tare frate ai dreptate frate cu hororpuriel atsea aftre zici cai tampit nul duce capul vorbsete ramoneste tamptiul darcului de porst.
      tipiclu taran romanesc cu tipciul analfabet romansec plin taradeposrti farte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s