Romania: tara mea trista, plina de popor


Din ce în ce mai des dau peste tot felul de articole care întreabă tinerii şi nu numai din România de ce mai stau în ţara asta. Răspunsuri sunt foarte multe şi din păcate extrem de diferite, ceea ce înseamnă enorm de multe nemulţumiri. Culmea este că în doar câteva zile am avut parte de unele evenimente care m-au făcut să înţeleg nu doar tristeţea celor ce trăiesc aici ci şi ura pe care o nutresc unii. Am să vă povestesc ce am păţit sâmbătă, când a început de fapt acest circ infernal care m-a făcut să scriu acest blog.

  1. Am un credit la GE Money şi din păcate nu am reuşit să plătesc luna această, până astăzi, de fapt, rata pe care o aveam de plătit.

Plus că la un moment dat datorită faptului că am fost plecat prin ţară şi extrem de ocupat am decalat într-un fel, habar nu am cum, plata ratelor.

În fine, sâmbătă primesc un telefon de la o domniţă care lucrează pentru această bancă şi începe să mă informeze asupra întârzierii.

Îi spun că ştiu însă că nu pot efectiv să efectuez această plată pentru că nu am luat salariul luna aceasta şi că toţi banii pe care i-am avut au fost 800 de lei (o lună întreagă) şi că nu am reuşit să plătesc rata, normal.

La care domniţa îmi spune că înţelege dar dacă nu plătesc mă dă la biroul de credite şi nu mai pot să fac nici un împrumut timp de 4 ani.

Eu sunt de acord cu ea şi o întreb dacă are vreo soluţie, pentru că uite că se pare că nu am cum să plătesc această datorie.

La care domniţa plină de profesionalism iniţiat de politica băncii, sunt sigur, îmi spune să mă împrumut de la prieteni sau cunoscuţi pentru că altfel ajung la biroul de credite şi nu mai pot să iau nici un împrumut timp de 4 ani.

Am întrebat-o dacă îşi bate joc de mine şi dacă mă crede tâmpit. I-am mai spus că mai am de altfel datorii de 750 de lei şi că salariul pe care am să-l iau, jumătate din el o să se ducă pe datorii şi că nu pot până pe data de 05.07 să plătesc această datorie.

La care domniţa îmi spune că toţi avem probleme dar avem familie, prieteni, etc. oameni la care putem apela şi dacă tot m-am împrumutat de 750 de lei de ce nu aş putea să mă mai împrumut de 85.

Am rămas complet trăznit.

Am întrebat-o dacă altă soluţie nu vede, cum ar fi de exemplu ca banca să mă păsuiască cu o lună şi să îmi extindă contractul cu o lună sau orice altă soluţie, la care domniţa îmi spune veselă că ba da, este posibil însă trebuie să veniţi cu o lună înainte.

What the fuck?

Păi aveam eu de unde să ştiu domniţă dragă că am să rămân fără bani acum o lună? La care draga de ea începe din nou cu împrumutul de la prieteni.

I-am explicat că nu mai vreau să vorbesc cu ea pentru că nu îmi oferă soluţii la care dumneai foarte supărată îmi spune că ea stă sâmbătă la lucru pentru a suna clienţii nesimţiţi ca mine (nesimţiţi nu a zis, dar aşa mă simt eu pentru că nu am minimul de bun-simţ să am bani şi dacă nu am să mă împrumut de undeva să plătesc).

La care mintea mi s-a blocat şi i-am spus că nu mai pot vorbi şi am închis telefonul.

Vreau şi eu să îmi spună careva dacă sunt atât de aberant când aştept ca o bancă, cu o imagine, cu pretenţia de profesionalism şi care cunoaşte situaţia economică a unei ţări în care are sucursale, poate să vină cu o astfel de abordare faţă de clienţi. Aceasta este o soluţie de tip bancar, un serviciu financiar, o firmă care se ocupă cu tranzacţii şi servicii financiare poate să îndrăznească sau doar să gândească să sune clientul dator şi să-i spună să se împrumute de la prieteni sau familie pentru că altfel îi bai mare? Aşa este noul profesionalism bancar?

Vă rog să mă luminaţi şi pe mine în această problemă pentru că pe mine mă tentează să îi anunţ la OPC sau să îi dau în judecată pentru că m-au jignit cu astfel de sfaturi. Să înţeleg că sunt un om extrem de trist, singur, incapabil şi iresponsabil pentru că nu am primit salariul şi nu mai vreau să mă împrumut de la prieteni pentru că nu mă simt bine?

Să înţeleg că banca nu îţi poate oferi soluţii în situaţii de criză ca şi client dar poate să plătească angajaţi suplimentar care să îţi ofere soluţii de tip cămătăresc?

Vă rog luminaţi-mă pentru că mă simt extrem de prost, singur şi părăsit.

2. Mi-s sătul de cefele late mitocăneşti gen România şi în speţă cele de Timişoara.

O ceafă era să-mi facă un masaj cu finalizare la urgenţe pe motiv de mers cu maşina din dotare Q7 pe trotuar spre un loc de parcare mai umbros. Accelerat, urcat bordură, lovit doi oameni (eu şi un cetăţean nesimţit care la rândul lui nu avea maşină sau avea, dar nu la el, şi mergea pe trotuar) şi ajuns vesel şi sprintenior la locul umbros (loc cu răcoare la care îi doresc să ajungă la fel de repede cum a urcat maşina pe trotuar). I-am găsit ca un bun creştin ce sunt şi scuză: ceafa prea lată i-a blocat vederea periferică.

Alte două cefe s-au postat în faţa librăriei unde lucrez pe motiv de ploaie sau de cod galben temporar. Deşi i-am rugat să încerce să nu îmi blocheze intrarea în librărie, cu toate că ar fi jucat excelent rolul de cerberi postmoderni, şi să-mi lase clienţii să-mi intre în librărie (cu atât mai mult cu cât un biet nene cu ochelari se chinuia să se strecoare printre cefe şi picioare goale vârâte în pantofi), aceştia au ripostat inocent: Da’ unde să mergem bă? Nu vezi că plouă? Nu am reuşit să le văd ochii de ceafă dar am încercat o împăcare şi i-am întrebat dacă i-am deranjat cumva la care mi-au răspuns prieteneşte că nu. La fel de prietenesc am bătut şi eu o ceafă pe umăr şi i-am răspuns că mă aşteptam la asta, dar speranţa moare ultima. Mai tare a fost reacţia la adresa colegei mele care le-a atras şi ea atenţia, iar distinsele cefe au ripostat cu faza clasică din copilărie şi cartierele de ţigani din scumpa noastră ţărişoară: Tu ştii cine sunt eu bă? Cumpăr spaţiul ăsta şi pe tine şi tot că-l ştiu pe patron! Oare contează că patronul librăriei ar putea să-i cumpere dacă şi-ar pune mintea cu el toată familia, arborele genealogic, locul unde s-a născut şi locşorul din Rai ori Iad? Cred că în curând exact aşa or să fie duse orice dispute de orice tip în România: băăă io pot să cumpăr aia şi aia şi pe tine şi cu asta i-ai închis gura oricui. Să mai îndrăznească careva să spună că nu sunt bani în România şi că este criză când se pot atât de uşor cumpâra şi vinde chestii.

Hi, hi, să nu uit: cefele după oprirea ploii au subliniat că pleacă la Loid să mănânce pentru că acolo nu-i dă nimeni afară. Nu ştiu ei ce experienţe au avut, dar nici pe mine nu m-a dat nimeni afară dintr-un restaurant atâta timp cât am făcut consumaţie. Sau au pus deja banii deoparte pentru cumpărarea librăriei şi vor să-şi deschide cont pentru când vor fi bogaţi?

3. Cireaşa de pe tort este mirosul insuportabil de pişat, căcat şi transpiraţie poposit în centrul Timişoarei. Unde dai cu pasul e imposibil să nu dai şi cu nasul de un iz ce-ţi ameninţă stomacul la revoltă. Ca să nu mai spun de cerşetorii care atacă turiştii ce trec pe Aba Iulia. Mă mir că mai au oamenii curajul să ceară lămuriri de la băştinaşi. Oricum am observat că instinctul lor este după îţi cer o informaţie duc mâna la buzunar. O fi vre-un salut la ei sau o reacţie la noi?

Chiar mă gândesc ce dracu’ ne mai ţine în ţara asta? De ce nu plecăm toţi cei care suntem puţini mai luminaţi şi cu ceafa mai puţin mai umanoidă şi să-i lăsăm să trăiască cum vor ei?

Mi-am adus aminte de faza de căcat pe care au făcut-o CNA-ul cu clipul celor de la Caţavencu în care gazetarii îşi făceau reclamă la un număr din revistă referitor la ministrul ungur al culturii româneşti şi îi considerau (pamfletar bineînţeles că altfel oricum nu s-ar fi pus problema (sic!) drept cuceritori şi cotropitori ai unui popor leneş (caută numărul 26 din Caţavencu Asta are, asta n-are, asta e discriminare). Maistorii CNA au răspun unei sesizări ai altor maistori unguri care s-au simţit discrminaţi (de ce? De ruşine că alt popor mai muncitor nu au găsit de cucerit sau pentru că nu avem cultură peste care să domnească?). Colac peste pupăză CNA-ul cu un ochişor finuţ de critic antropolog co doctorat în etică şi-a dat seama că sintagma de popor leneş poate să lezeze fr’un ceţăţean român care de obidă să înceapă să muncească ca să demonstreze cât de tare se înşeală Caţavencii. Haidi bre mă leşi! De când se simte românul naşpa când este făcut leneş că încă mai este la modă trasul mâţii de coadă şi frecatul mentei indiferent de funcţie şi salariu în minunatul spaţiu mioritic. Ce să zic, zdravănă jignire făcută unui popor care se mândreşte cu făcutul de nimic.

Şi dacă tot am ajuns la Caţavencu am citit un interviu cu o tanti Raluca Turcan. Dacă nu ştiţi cine e citiţi Caţavencu sau daţi pe google un search pentru că nu am chef să-i scriu biografia. Faza este că tantia m-a supărat foarte tare când a spus asta:

Reporterul: Cum vă simţiţi creierul după ce vă uitaţi două ore la ştirile mogulilor?

R.T.: Aproape stimulat. Ca după una dintre lecturile soft ale adolescenţei: Stephen King sau Sandra Brown. Alegeţi dumneavoastră (Academia Caţavencu nr.26, 2010, pag.4)

Da, tipa este blondă.

Băăăăăi du-te tu de deşteaptă şi citită cultă ce eşti! Îmi cer scuze pentru cititori dar e vina tastelor care empatizează cu mine.

Chiar nu pot să înţeleg cum pizda măsii pot să compari Stephen King cu Sandra Brown, cum poţi să spui că astea-s lecturi soft ale adolescenţei şi cum dracu după ce spui asta mai ajungi şi vicepreşedinte de partid şi şef de comisie pentru cultură, arte, media. Fiţi-ar Sandra Brown de râs să-ţi fie că văd că bine ţi-a prins de ai ajuns aşa de sus într-un timp aşa de scurt.

Mă aştept ca şi Cinabru să-mi apere şi să-mi susţină spumele cu atât mai mult cu cât este şi el un fan Stephen King.

Oare dacă Stephen King ar afla că o blondină dintr-o ţară uitată de civilizaţie dar nu şi de maimuţe îl consideră egalul Sandrei Brown ar mai accepta să i se traducă romanele în România? Dar de fapt, doar în ţara asta pot să existe astfel de comparaţii pentru că doar aici totul este posibil.

Nu pot să nu mă întreb ce înţelege duduia prin hard dacă King şi Sandra Brown este soft. Cred că face foarte fericit un bărbat în aşternuturi, mai ales pentru că nu cred că a ajuns la de Sade, Apollinaire sau, mai recent, Alain Robbe Grillet.

Sunt din ce în ce mai convins că pe viitor miniştrii culturii vor da citate din Can-can, Libertatea sau altă presă culturală de genul.

Cred că îmi dau seama de ce unii oameni nu pleacă din România:

-oamenii în genul unora de mai sus îşi dau seama că doar aici pot supravieţui şi avea un rol determinant în societate. Altundeva probabil că ar fi fost suprimaţi conform teoriei lui Darwin

– Paraziţii nu au de ce să plece din România pentru că este o continuă sursă de inspiraţie şi este singurul mod în care îşi pot exercita mesianismul. Dacă stau bine să mă gândesc, nu m-ar mira dacă Iisus ar arăta ca Cheloo şi ar ţine o predică pe un pult cam aşa: bă dă-vă-n pula mea că pe voi nu vă vrea nici dracu’!

– cei ca mine stau de frică şi din încăpăţânare;

– cei bătrâni de ciudă;

– iar copii pentru că nu au de ales.

Am băgat şi Paraziţii aici pentru că tare îmi place piesa asta şi am vrut să o bag în post.

Concluzia este conform înţelepciunii străvechi româneşti: România este o ţară de toată pula ce fute pe toată lumea-n cur pentru că prea pute a căcat.

Numai bine.

P.S. acest blog este scris fără nicio dorinţă de a părea cult, deştept, eminent, elitist, bine scris, inteligent, cu un target sau cu o dorinţă de schimbare. Acest post este un pamflet conform cu ţara în care a fost scris.

Anunțuri

2 gânduri despre „Romania: tara mea trista, plina de popor

    • Am platit rata.
      Sper sa nu am nevoie sa imi mai fac vreun credit vreodata.
      Oircum nu cred ca o sa fie in viitor credite foarte usor de acordat, asa ca suntem pe drumul cel bun. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s