Război întru cuvânt


Scriu să-mi dau și eu proverbialii doi cenți în legătură cu problema ateismului în România și să supăr pe toată lumea cum fac de obicei când vorbesc despre ceva care chiar interesează pe unii. Noi nu avem o comunitate atee, cel puțin nu cum se întâmplă în S.U.A. Avem o mână de bloguri, câteva foarte inteligente, unele mai puțin, dar la fel de necesare, mulate pe tipul de discurs ateist american, ai căror proprietari se citesc, poartă dialoguri și cam atât, pe partea vizibilă. Da știu, că în București este ieșirea aia la bere. Nu e destul și mi se pare că ratează punctul oleacă(******* idioms). Problema e următoarea: tipul de discurs american nu merge în contextul românesc. Violența cu care își refulează frustrările este destul de îndreptățită din toate punctele de vedere. Au fundamente istorice, culturale și sociale pentru a pleda pentru acceptarea ateismului și pentru secularizarea instituțiilor statului. Întreaga lor cultură a fost contramandată în anii 50 și 60 de către doctrina bisericească. Figuri foarte importante din viața lor culturală au fost atee, deiste sau foarte rezervate în ceea ce privește credința și religia.

La noi nu se poate spune așa ceva din moment ce viața culturală a luat naștere sub patrimoniul Bisericii(că dacă cineva ar fi putut să învețe să citească fără să fie preot sau nobil s-ar fi întâmplat lucrurile mai devreme asta este partea a doua), iar cele mai mitologizate figuri istorice și-au câștigat renumele construind mănăstiri, având relații foarte prietenoase cu Biserica Ortodoxă și apărând creștinismul de păgâni. Iar dacă asta nu ar fi destul, pun mâna și pe figuri care au fost destul de clar înafara creștinismului, precum Mihai Eminescu, și le poartă drept stindarde. Secțiuni imense din literatura noastră sunt ortodoxe prin excelență. Rebreanu dormea cu Biblia la cap, Călinescu a construit Cartea Nunții în jurul ideilor dogmei creștine cu privire la căsătorie(și a textului balzacian, dar asta nu contează).

În mod evident asta nu le reduce în niciun fel valoarea, pentru că noi, ca niște oameni normali care înțelegem cultura și arta, nu o analizăm din punct de vedere religios. Nu căutăm în operele culturale mijloace de a ataca religia sau de a o propaga, iar în momentul în care ei fac asta, ar trebui să piardă orice pretenții de spiritualizare a omului, ar avea. Arta se împlinește prin ea însăși și ca atare ne împlinește și pe noi care luăm parte în felul nostru(eu într-un mod foarte pasiv și consumatoricesc, recunosc) la conceperea ei. Cultura, nici nu este nevoie de artă înaltă, eliberează de superstiții și dogme, de nevoia de religie, iar acum este atacată crunt la nivelul liceului prin ridicarea forțată a propagandei religioase la nivelul unor capodopere.
Titlul articolului este întradevăr numele unui blog creștin, dar nu intenționez să îl atac. Mi se pare destul de inofensiv, mai ales comparativ cu blogul lui Savatie Baștovoi, sau cu Apologeticum. Cu toate acestea sunt uimit cât de corect este ales numele. Asta pentru că singura lor armă este cuvântul. Noi venim cu idealuri raționale, ei au de partea lor tradiția, cultura, frica, ura…cuvântul. Omul fiind o ființă destul de irațioanlă, de care credeți că ascultă?

Militanții nu atacă concepte, ci vorbe, iar lucrul acesta merge mult mai bine la noi decât în alte părți tot din cauza contextului istoric. În S.U.A. bisericile sunt foarte atomicizate, cu numeroase culte, biserici protestante și secte, toate într-un anumit grad de confluct; motiv pentru care nu se poate crea o dogmatică foarte puternică, care să reziste îndelung la scrutinul intelectualilor. Motivele pentru care încă mai rezistă în era Internetului sunt mărimea și izolarea comunităților(după cum se vede foarte bine prin Texas) și acțiunile din spatele fricii roșii, reîmprospătate recent de administrația Bush. Dar astea se corodează încetul cu încetul, motiv pentru care pledează tot mai des în victime.

În estul Europei, chiar dacă în formă Biserica Ortodoxă este foarte granulară, ea își cunoaște interesul și reușește să creeze un front comun împotriva sectelor, celorlalte religii și a ateilor. Conflictele interne nemaifiind atât de puternice au reușit să țeasă o teologie atât de deasă și de agresivă încât este aproape imposibil să i te opui. Cel puțin nu în mod direct. Nu după modelul american. Asta pentru că au avut timp să se îngroape în cultura românească și să pună mâna pe cuvânt, să îl măsluiască, să îl pângărească, să îi poată schimba definiția după vrerea lor.

Ați observat asta, nu? Cum stalinist, comunist, leninist și ateist sunt interschimbabile. Cum secular, rațional și materialist sunt folosite în același context. Au un talent în a transfera conotațiile negative prin asociații obscure. Se folosesc de ignoranță și opacitate pentru a surpa semnificația unor concepte foarte clare, cum ar fi Teoria Evoluției, folosind foarte des ideea de Darwinism, de parcă ar fi o dogmă, un alt cult sinistru. Iar de parcă nu ar fi destul, pledând ignoranță o transformă, atacând omul de paie pe care l-au construit, sperând să distrugă adevarata teorie în schimb. Ceea ce se și întâmplă în mințile lor lugubre și ale ovinelor bipede care îi urmează.

Însăși ideea de ateism a fost tranfigurată în gurile lor mocirloase. Suntem sataniști(deși asta ar presupune credință), demoni, posedați, avortatori și homosexuali(de parcă ar fi ceva intrinsec malefic în alte înclinații sexuale). Credința nu este o problemă de alegere, nu este un act premeditat, nu este o bifă pe un chestionar, iar lipsa credinței cu atât mai puțin. Pot întradevăr să mă las manipulat în așa hal încât să ajung să cred că dacă sărut o frescă, viața mea se va îmbunătăți; pentru asta sunt ritualurile, pentru asta se fac slujbele și rugăciunile în public, deși Iisus ne învăța cu totul altceva. Sunt metode de a îți manipula într-o oarecare măsură subconștientul să inventeze pentru tine un Bau-Bau astral în care să nu crezi, dar ce pot să fac pentru a nu crede.

Pentru a nu crede este de ajuns un singur lucru. Până la vârsta când ajungi să fii capabil de raționamente, să nu fii obligat să crezi și să trăiești într-un mediu relativ decent. Ceea ce la noi nu se întâmplă. Se predă religie în școală din clasa I până în a XII-a. Pentru mulți, mai ales în mediul rural unde de obicei predă un preot, până și asta este destul, chiar dacă părinții nu sunt foarte înclinați către cele bisericești. După acest stadiu, pentru a-ți pierde credința este nevoie de episoade instrospective intense, de informare, studii, eventual suport moral, dar și de ceva care să declanșeze aceste precese. Acel ceva poate fi o tragedie, dar aici Biserica a monopolizat acest lucru, sprinjinul moral căutându-se foarte des în fața icoanelor și a preoților, preferându-se iluziile decât acceptarea realităților mai dure ale vieții. Acel ceva poate fi pur și simplu o idee, atât religioasă cât și non/antireligioasă, care să pună pe gânduri. Dar și aici biserica este acoperită, prin teologia stufoasă la care m-am referit mai devreme. Nu există lucru pe care să nu îl poată explica, în timp ce știința, raționalul, caută răspunsuri încontinuu.

Despre dificultățile pierderii credinței recomand clipurile tipului ăstuia . Cel puțin mie mi se par, dacă nu foarte bune, atunci măcare foarte illustrative pentru multe dintre lucrurile pe care le-am spus aici.

Văzând asta, lucrurile ar părea clare: trebuie să cimentăm o comunitate în jurul idealurilor ateiste. Dar care sunt acestea ? Nu sunt. Ateismul reprezentând pur și simplu o lipsă, nu obligă individul să adere la nicio ideologie sau mod de a privi viața. Nu obligă la toleranță, la știință, la idealism sau mizantropie. Cum să realizăm comunitatea și cultra atee dacă nu avem lucruri care să ne lege? Trebuie să avem, eu zic să le descoperim. Trebuie să avem lucruri mai bune de făcut decât să dezvăluim tot timpul mârșăviile cultelor. Eu zic să demonstrăm mai întâi că suntem oameni, membri funcționali ai societății, poate mai funcționali decât frații noștri religioși, să construim o platformă culturală solidă și de abia apoi să creăm și să susținem figuri cu scopul de a ataca religia. Trebuie să punem înapoi mâna pe cuvânt!

Okai, acum mă întorc în grotă.

Anunțuri

11 gânduri despre „Război întru cuvânt

    • Din cea după Iona e și sună cam așa: ”La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”. Care este ereticul mai mare: cel care își trăiește viața în cuvânt și pentru cuvânt sau cel care îl măsluiește și pângărește pentru a-și motiva ura pentru seamănul om?

  1. Nu există valori ale ateismului, ci valori ale umanismului, valori ale raționalismului, valori ale anti-iraționalismului.

    Comunitatea atee se clădește în jurul acestor valori, în aste constă noul val ateist.

      • Eu cred ca cel putin valorile rationalismului, anti-irationalismului, gandirii critice, etc (cum vrem sa le numim) le sunt comune tuturor celor care isi asuma rolul de atei militanti. Altfel, de ce i-ar „deranja” in vreun fel credinta oarba? Ar „nu-crede”, pur si simplu, fara sa se sinchiseasca prea mult de ceea ce fac cultele…

        Pe de alta parte, ma numar si eu printre cei care cred ca asta nu e destul. Rationalismul salbatic, lipsit de un fundament umanist, mi se pare mai crud decat orice religie…

  2. @onebluebutterfly
    Să nu crezi că nu apreciez comentarii și discuții, dar nu văd foarte bine diferența dintre ce ai spus tu și ce am susținut eu. Înseamnă că unul dintre noi nu s-a făcut bine înțeles, probabil că eu.

  3. Ce am sustinut eu in plus fata de tine sau de zergu? Doar ca valorile rationalismului/ ale gandirii critice sunt oarecum implicite ateismului militant- asta spre deosebire de cele umaniste, care sunt optionale 🙂 Din cate am inteles eu, Zergu spunea ca nici una dintre cele de mai sus nu este o caracteristica necesara a ateismului, dar ca miscarea ateista se construieste in jurul lor, in vreme ce tu subliniai ca umanismul nu este cu necesitate o valoare atee.

    Nu am pretentia ca am spus o mare originalitate, stai linistit! :)) Era vorba doar daca exista niste valori comune tuturor ateilor…iar eu am facut diferentele intre valorile „ratiunii” (care mi se par comune ateilor militanti, nu neaparat si celor „blazati”) si valorile „umane” care nu sunt neaparat comune, nici macar ateilor militanti (asa cum ai spus tu). Eu am avut impresia ca mesajul meu vine in completare mesajelor voastre…

    • Sunt obișnuit mult mai mult ca oamenii să mă corecteze decât să fie în asentiment cu mine.

      Și zergu m-a mai bătut la cap cu asta într-un post precedent, motiv pentru care chiar mă gândeam că e ceva greșit în modul cum privesc eu lucrurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s