Twilight: The Graphic Novel


Edit(8/8/2010): Înainte de a purcede cu articolul am de pus o întrebare: de câteva zile, tot ajung oameni pe blogul acesta căutând Thor Ultimate. Aveți idee ce caută, pentru a putea adresa problema și a mulțumi poporul?

Probabil că sunt eu cam ruginit în ceea ce privește manga că nu prea îmi dau seama cum să mă exprim în cel mai elocvent și elevat mod posibil cu privire la Twilight: The Graphic Novel? A da, am găsit! SUGE!!!Arta e mediocră în cel mai bun caz, culorile enervante, letteringul absimal, iar scriitura mă face să vreau să fiu lobotomizat.

Așa credeam și, Edward...Așa credeam și eu...

Personajele au fost transmutate într-un stil manhwa(similar cu cel manga numai că părul este mai realist se citește de la stânga la dreapta, sunt mai multe umbre și gradiente ca în manga și e corean) și arată ok. Unele scene sunt dinamice și în orice caz nu la fel de plictisitoare ca cele din film(sau din roman din câte mi s-a dat de înțeles). Însă fundalurile și foarte multe scene sunt făcute după fotografii. Ceea ce dacă ar fi fost realizate cum trebuie nu ar constitui o problemă, cel puțin doi dintre artiștii mei preferați fac asta foarte des, iar altul lucrează exclusiv astfel, dar în timp ce ei aplică cu grijă efecte și se folosesc de model pentru că nu au cum altfel să facă lună de lună ceea ce fac, oricum tratând inteligent imaginea astfel încât să se contopească cu stilul întregii benzi, aici arată de parcă cineva a răsfoit un album de fotografii prost developate și s-a apucat să deseneze oameni pe pozele cu geamuri. E penibil, leneș și anulează din puterea stilului manga/manhwa, atrăgând atenția asupra decorului și nu într-un mod bun.

Așa se folosește Alex Ross de model

Așa McKean

Așa o face Maleev(asta o aveam deja decupată)

Și așa Young Kim

Intenția artistului pentru culori a fost bună, și anume să picteze orașul în griuri șterse, lăsând culorile vibrante pentru scenele intense. Și dacă ar fi fost realizată cum trebuie ar fi fost foarte frumos; poate un pic kitchios, dar … e o bandă desenată, tre’  să fie un pic kitchiosă. Doar că nu i-a ieșit și am dubii că intenționa să facă asta de la început, pentru că paleta de culori aleasă este anapoda, iar culoarea în sine aplicată grăbit și ineficient și aproape aleatoriu.

Proza este cea mai proastă peste care am avut nenerocoul să dau vreodată. Parcă ar fi un curent de cioburi slinoase care se scurge printre circumvoluțiunile mele atrofiate. Personajele sunt schizoide, acționând contradictoriu, numai bun pentru a alimenta fanteziile prepubescente.  Nu apare pic de conflict, nici interior, nici exterior; toată lumea o adoră pe Bella de parcă ar fi o zeiță de fildeș și nu o adolescentă venită din Pheonix care îi privește de sus cu dispreț și dezinteres. Nu există pic de impuls în spatele benzii ăsteia, vreo fărâmă de motivație în spatele personajelor, mai mult decât porniri juvenile. Ah și e pretențioasă. Și e o analogie pentru castitate. Cred că nu trebuie să detaliez mai mult de ce e stupidă povestea, nu?

Dar nimic din ce am discutat până acum nu este la fel de rău ca letteringul. Times New Roman ca font, baloane imense și transparente agățate de personaje cu niște codițe confuze. Letteringul este una dintre cele mai importante elemente ale unei benzi desenate, motiv pentru care sunt oameni specializați exclusiv în așa ceva. De ce? Pentru că letteringul este liantul care poate transforma o bandă ok în una monumentală, sau poate strica o bandă fabuloasă. Letteringul nu înseamnă numai aspectul literei. Înseamnă forma balonului, modul cum face legătura între text și personaj, poziționarea balonului. Letteringul ghidează ochiul pe pagină, ascunde defecte în desen și îi evidențiază aspectele puternice. Letteringul transformă și condensează în limbaj grafic totul de la miros la tonul vocii.Mă rog, asta într-o bandă bună. Aici distruge orice fărâmă de plăcere care ar fi putut fi extrasă din această risipă de hârtie.

De fapt…Lettering face exact ceea ce ar trebui să facă. Este plat, plictisitor, prost făcut, scoate în evidență toate defectele benzii, atât artistice cât și de scriitură. Amplifică experiența neplăcută transformând-o în ceva de-a dreptul dureros.

Cele două panouri care îmi plac

Sunt unii care speră ca acestă bandă să aducă clientelă nouă unei industrii pe moarte(cum e în SUA) și ar fi plăcut, dar nu cred că se va întâmpla asta. Motivul este simplu: demograficul căruia îi place Twilight încât este dispus să plătească 20$ pentru a retrăi în alt mediu momentele preferate din film și carte, nu este unul care să suțină constant industria. Motivul pentru care se vinde Twilight: The Graphic Novel este că face parte dintr-o franciză din ce în ce mai puternică. Pe logica asta toți cei care au cumpărat romanele Star Wars sau Star Trek(și sunt multe, iar unele nu sunt proaste, mai ales în curtea trekerilor) ar trebui să fie înglobați în demograficul literaturii SF/Fantasy și să devină fanii lui Gene Wolfe sau ai lui Stephenson. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Uitați o diagramă:

Habar n-am cât de bine am făcut-o. Rozul reprezintă fanii lui Twilight, diagrama roșie pe cei Hard-Core care ar cumpăra orice are vreun soi de legătură cu Twilight, iar verdele cei care cumpără comics și manga. Gabe și Tycho sunt acolo pentru a face lucrurile mai explicite și un pic mai puțin plictisitoare.

Sper să nu se supere proprietarii Penny Arcade că m-am folosit de reproducerea parțială a unui strip de-al lor.

Anunțuri

Un gând despre „Twilight: The Graphic Novel

  1. Pingback: The Twilight Saga – Eclipse « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s