Juma’ de recenzie


Ah, din nou îmi deturnez programul, dar vă plac webcomicurile? Și nu cele de tipul daily-strip, de la Garfield(l-au pus pe Internet) la Penny Arcade, ci alea care se concentrează pe un fir narativ. Recunosc, nu știu foarte multe care să îmi placă(adică doar trei), dar cât mă bucur că am dat de ele. Așa că vorbim acum despre Gunnerkrigg Court.

Prima impresie: artă simpluță cu puternice influențe de manga, deci clar desenată de un amator, iar povestea, păi… oare nu e Harry Potter?

A doua impresie:  este atât de awesome!


Impresia finală: este atât de AWESOME!!!



După un sfert de oră cu banda în tabul de la Chrome, arta care mi se părea simplistă s-a metamorfozat în altceva, în naturalețe și subtilitate. Spre deosebire de alți artiști care întreprind proiecte asemănătoare, Tom Siddell nu își propune să impresioneaze sau să reinventeze roata, probabil pentru că își dă seama că cei care încearcă eșuează lamentabil și produc niște ”chestii” imposibil de citit. Arată că înțelege cum se citesc benzile, iar influența manga nu se rezumă pur și simplu la personaje cu ochi mari. Fundalul este mult mai detaliat decât personajele, lucru care conferă atât atmosferă, cât și substanță școlii, care devine un loc real. În același timp, personajele simplificate, reduse la câteve trăsături, devin mult mai identificabile, iar problemele le sunt mai personale. Deasemenea sunt și momente când arta devine abstractă și experimentală care se potrivesc foarte bine cu acțiunea, ceea ce ne arată că aparenta simplitate este o alegere și s-ar putea să vă înșele, așa că fiți atenți.

Dacă inițial mi se părea că povestea se trage puternic din seria lui Rowling, am realizat că înafară de faptul că au loc într-o școală mai ciudată, nu au aproape nimic în comun. Și cadrul cred că vine din faptul că ambii creatori sunt britanici, mai mult decât altceva. Sunt simboluri alchimice peste tot iar bizareriile nu încetează niciodată. Roboți cuprinși de o febră religioasă, fantome și alte feluri de nemorți, o lume puternic tehnologizată într-un conflict tacit și complex cu una mistică, toate se întrepătrund într-o plasă sumbră de mistere. Nu sunt lucruri nemaivăzute, dar împreună fac ca banda să se simtă  drept ceva foarte proaspăt. Pasul aduce aminte de Hellboy al lui Mignola, iar acum că mă gândesc și arta seamă uneori.

Sunt momente ceva mai … feminine, peste care am sărit pentru că îmi simțeam masculinitatea amenințată, dar sunt complet compensate de alte situații pe care dacă le pun în cuvinte or să sune de-a dreptul imbecile, însă defapt sunt exilerante:

În concluzie: o bandă intrigantă, awesome și gratuită.

PS: Bodyworld va fi publicată în curând, deci scoasă de pe site, citiți-o acum!

PS2: Dacă știți și alte webcomics de genul acesta nu ezitață să le recomandați.

Anunțuri

Un gând despre „Juma’ de recenzie

  1. Pingback: Ce webcomics vizitez neregulat? « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s