Hot Fuzz


Aveam nevoie de o imagine mare, pentru că textul e cam subțirel

După o serie de lecții de istorie și o oarece imersare superficială în cultura lor, am ajuns la concluzia că britanicii sunt malefici. Cu adevărat malefici. Dar îi iubesc pentru că au un mod atât de politicos și de pasiv, aproape lipsit de agresiune în execuția maleficităților(?) pe care le comit. Iar Hot Fuzz este unul alt motiv pentru care îmi plac așa de mult.

Povestea începe cu căderea din grație a lui Nicholas Angel, un polițist workaholic, care crede cu tărie în litera legii și a cărui viața se învârte în jurul datoriei sale. Datorie pe care o îndeplinește atât de bine, încât este transferat într-un sătuc din Gloucestershire pentru că își face colegii să arate prost în fața opiniei publice.

Ajuns acolo Angel trebuie să încerce să se adapteze la pasul încetinit al vieții rurale, să învețe să respecte cutumele locului și își facă naivul partener, interpretat de Nick Frost, să înțeleagă că viața de polițist nu e ca în filme. După care Nick dă peste un complot și trebuie să se lupte cu babe care trag în el cu mitraliere.

Pasul este suberb și trece de la o comedie absurdistă, la una fizică, la un foarte bun film de acțiune fără nicio problem. Este plin de glorioasă violență fizică, capete explodând în fântâni artezinene de sânge, cetățeni în vârstă utilizând,fără foarte mult success, armament modern împotriva unei armate de delicvenți juvenili. Tot timpul, ecranul este umplut de nebunie pură și jovială, fie datorită editării lui Wright, al jocului actorilor care îmi aduce aminte de Monty Python, fie, după cum am spus…babe cu uzi.

Pentru filmul ăsta Simon Pegg și echipa s-au pregătit îndelung atât fizic cât și pshihic, Simon și Wright afirmând că au vizionat aproape 140 de filme de acțiune pentru a putea concepe scenariul. Și se vede. Întreaga poveste este un colaj suspect de omogen,care  jonglează atât de mult cu clișeele specifice filmelor de gen, încât s-ar putea să te surprindă uneori. După formulă te-ai aștepta să se bazeze pe referințe culturale și să îți smulgă cu forța un zâmbet prin bastardizarea unor momente cinematografice mai bine cunoscute. Dar nu. Hot Fuzz nu este o parodie sau o satiră, ci mai mult un omagiu adus filmelor polițiste și de acțiune, dar și îndeplinirea unui vis, transpunând acțiunea explozivă de pe marile ecrane, tocmai în mediul în care creatorii filmului au copilărit.

Nu rezultă un film complet englezesc, ci mai mult o filtrare a filmului de acțiune american prin lentilele unor oameni inteligenți, cu simțul umorului și…britanici. Nu se ia foarte mult în serios, însă nici n-aș vrea să o facă. Este un film la care te uiți și care nu te face să uiți că îl citești pe Kafka, dar care în același timp îți zice că asta nu te oprește să râzi când vezi Moartea prăjind ochiuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s