Ava-tarr and feathers


Am văzut şi eu Avatar. 2 ore şi jumătate în care m-am plictisit groaznic. Nu ştiu dacă a fost de vină şi managementul prost al celor de la Cinemacity care au dat drumul la public în sală după mai bine de jumătate de oră de stat ca sardelele şi fiert ca racii.

Nu vreau să fiu nici al dracu’, nici să-mi ridic în cap fanii lui Avatar, dar vă spun cât se poate de sincer că cel mai mult în orele astea cât am stat holbat la marele ecran a fost trailerul de la Alice in Wonderland de Tim Burton. Nu ştiu de ce am rămas cu impresia că Avatarul lui Cameron nu este altceva decât o operă pop-art 3D care a pătruns în main-stream, o grafică excelentă şi superbă dar lipsită de conţinut şi o lume creată pentru îndrăgostiţii de MMORPG-uri şi în care îşi pot pierde identitatea la fel cum o fac în jocurile online. Nu fac nici filosofie şi nu încerc nici să fac cine ştie ce profil psihologic al filmului sau al celor care se uită la Avatar, expun doar opinia unui cinefil care considerăcă a pierdut aproape trei ore din viaţă şi nu a rămas cu absolut nimic. M-am plictisit îngrozitor şi nici măcar mult lăudatele scene de acţiune cu mirobolantele animale de pe Pandora nu mi-au tăiat din plictis. Cred că nu am absolut deloc simţul esteticului penntru că nu mi-a plăcut deloc planeta Pandora şi nu am putut să înţeleg de ce se aprindeau luminiţe sub paşi ca în videoclipul lui Michael Jackson, Billie Jean. E foarte faină şi tare ideea cu natura care funcţionează ca un creier şi întreprinde acţiuni astfel încât balanţa ecosistemului să rămână în echilibru, dar în afara de asta, eu nu am mai văzut nimic extraordinar la Pandora.

Sunt sigur că îmi voi ridica în cap o mulţime de critici, dar Avatar nu mi-a spus nimic, cu excepţia graficii şi a efectelor speciale. Prea multe clişee, nici măcar o singură imagine care să îţi rămână blocată pe retină şi să îţi aducă mereu aminte de film. Cameron reuşea în Terminator şi Terminator 2 precum şi în Titanic nişte imagini care îţi îngheţau sângele în vine şi le ţineai minte pentru toată viaţa. Nu am să uit niciodată cum o căuta Terminatorul pe Sarah Connor prin discotecă cu pistolul cu laser şi nici cum i s-au stins ochii când a fost presat; cum mi-au dat lacrimile când s-a topit Terminator 2 şi a strâns mâna într-un ok adresat lui John Connor sau secvenţele de urmărire pe motor; iar în Titanic bătrânii care se ţin de mână iar camera le este inundată de apă, orchestra care tot mai cântă deşi vaporul se rupe în două, imaginea căpitanului care îşi aşteaptă sfârşitul pe corabia murindă, ca să nu mai spun de antologica fază în care Di Caprio dispare în apa îngheţată. Nici măcar un singur cadru, cădruleţ de genul nu am văzut în Avatar. O singură imagine care să îmi aducă aminte de acest film.

Şi am o mare problemă legată de reacţia Vaticanului care este mai mult decât tâmpită, cretinoidă, paranoică şi medievală. Cum dracu poţi să spui că filmul are o problemă pentru că slăveşte natura şi nu pe Dumnezeu când tocmai Dumnezeu e cel care, conform teoriilor lor (!), este cel care a creat întregul Univers. Deci, în momentul în care ridici ode oricărei părţi din Univers, înseamnă că o închini în mod indirect şi lui Dumnezeu, nu? Se pare că cei de la Vatican se plictisesc rău de tot de se apucă să lanseze asemenea balsfemii, ca să nu mai spun că adevarata problemă de care ar trebui să se ocupe, dacă tot caută o chichiţă de ordin religios în Avatar, este cruzimea de care dau dovadă oamenii şi ce sunt în stare să facă pentru bani. Însă şi Biserica ar fi făcut probabil la fel dacă ar fi fost în locul soldaţilor sau poate că ar fi avut niscai acţiuni şi ceva investiţii.

Când am ieşit din sală am auzit o doamnă care declara plină de patos că filmul strânge în el toate marile picturi ale lumii şi le pune în mişcare. Ce mai poţi să spui după o astfel de remarcă?

Când m-am întors acasă am simţit nevoia de un film bun, o nevoie fizică, şi am desfăcut DVD-urile cu Amintiri din epoca de aur a lui Mungiu. Vi le recomand cu cea mai mare plăcere. Sunt nişte legende urbane din perioada comunismului, extrem de delicioase, în care râzi cu gura până la urechi. Nu încape nici o îndoială că Mungiu este în momentul de faţă cel mai tare regizor român, cu atât mai mult cu cât ajungi să-l preferi în dauna milioanelor lui Cameron.

Asta chiar îmi spune ceva ce de mult aş fi vrut să aud…

P.S. se întreba Elena de ce dacă tot a avut atâţia bani de băgat în film nu a căutat şi nişte scenarişti pe măsură care să facă o poveste mai bună? Pentru că americanii nu se satură de clişee sau pentru că vechile clişee dau mai bine 3D?

Anunțuri

8 gânduri despre „Ava-tarr and feathers

  1. Mie mi-a lăsat impresia că ar fi o malaxă a tuturor filmelor epice și de acțiune care s-au perindat pe micile și marile ecrane, Cameron străduindu-se să bifeze niște tipuri de scene pe o listă, și nu să creeze altceva. S-a axat prea mult pe un epic nesusținut de personaje, pe o narațiune himpercomprimată acolo unde era nevoie de dezvoltare și mult prea laxă în locurile care nu prezintă interes.

    E păcat însă că filmul avea ceva potențial. Dacă ar fi fost scenariul în mâna unor oameni care să facă altceva cu settingul și tehnlogia dată, ar fi ieșit ceva frumos. Chiar și așa, apar pe ici pe colo urme ale unui creator cu oarece dăruire și know-how. Este mai bun decât mare parte dintre filmele de vară care au acaparat de prin 2000 cinematografele. Sunt câteva scene cu oarece încărcătură simbolică(cea de la sfârșit, de exemplu când se înfruntă doi oameni, folosind două tipuri de extensii ale corpului. Din păcate dă în mesajul ecologist ceea ce … e nașpa) și atenția la detaliu(vizual) este de respectat.

    Însă nu are dramă, nu are suflet, nu are emoție. Nu pricep de ce naiba a câștigat la globuri cea mai bună dramă și cel mai bun regizor, când printre nominalizați mai erau Inglourious Basterds și The Hurt Locker.

    • Este foarte adevarat ca detaliile s-au bucurat de foarte multa atentie si lucru, dar asta nu are nici o legatura cu ce a iesit intr-un final.
      Ce folos ca vizual poate fi o simfonie daca in rest este o manea?
      Ca s-a vazut talentul lui Cameron in unele faze, asta nu o neaga nimeni, si daca nu ar fi fost nu m-ar fi mirat daca ar fi ajuns nominalizat la zmeura.
      Ah, da si inca ceva, la cati bani s-a bagat in el era absolut normal sa primeasca tot felul de premii si sa se faca mega-mare tam-tam. Iti dai seama ce ar fi fost daca nu s-ar fi facut atata scandal pe marginea lui? Am impresia ca multe lume merge la film convinsa deja ca este cel mai tare film ever si ca trebuie sa il mai vada de inca cateva ori.
      Merge masinaria, merge.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s