3 Benzi bune – Part II


#2 The Invisibles( 59 de numere(cred) scrisă de Grant Morrison, desenată de …mai mulți, cel mai mult de Phil Jimenez)


Grant Morrison aproape că este scriitorul meu preferat în ale benzilor desenate. Lansează niște concepte geniale, nu se sfiește de personaje îmbrăcate în izmene, e oleacă pudic și îi place mai mult să sugereze violența decât să o arate. Numai că nu știe să închege o narațiune. Nu o să zic că e neapărat greu de înțeles pentru că nu este dacă…doamne ferește, depui un pic de efort și te implici conștient în actul citirii. Un pic antitetic cu scopul benzii desentate, dar deh, arta cere sacrificii. Problema mea este că nu prea știe să mențiă suspansul sau tensiunea și nici să le creeze intenționat…decât dacă se chinuie sau are o legătură instinctivă cu subiectul ori coboară din cer o rază roz care să îi controleze acțiunile. The Invisibles este una dintre acele rare instanțe când omul reușește să facă o narațiunea acceptabilă. E Cities of the red night în variantă de bandă desenată. Voodoo, sex, magie, teorii ale conspirație, călătorii în timp…în același mod bizar și un pic haotic.

Este un melanj de cultură populară în care John Lenon a devenit un zeu psihedelic, extratereștrii elevează conștiința umană, conformismul se luptă cu anarhismul numai pentru a afla că sunt două fețe ale aceleiași monede, iar în 2012 … eh o să vedeți. Personajele sunt …bizare ca toate personajele lui Morrison, dar stratificate și surprinzător de verosimile. Este o bandă destul de diferită de ceea ce a scris după, având mult mai mult text, acum mizând prea mult pe capacitatea artistului de a pune în scenă ideile sale. Se pot găsi foarte multe fraze și idei preluate din alți autori printre care și Burroughs, Dick sau Moorcock , și e adevărat că ceea ce face stă periculos de aproape de plagirism, pentru că sunt prea puternic țesute unele elemente în textul lui pentru a fi triburi inserate acolo din dragoste pentru mai marii lui, dar se folosește de textele lor pentru a da naștere unor idei aproape imposibil de exprimat într-o bandă  desenată și sunt pe acolo autori de care nu aș fi auzit dacă nu ar fi fost el.

Iar dacă stau să mă gândesc, nici nu se ferește de treaba asta, pentru tocmai în așa ceva stă pulpa benzii. Scoate la iveală nebunia din spatele teorilor conspirației, adunându-le pe toate într-o masă mai coerentă decât vor putea ele singure să fie vreodată. De asemenea cred că banda asta conține cea mai bună folosire a elementelor de metaficțiune din câte am întâlnit, prin transformarea autorului într-un avatar al unuia dintre personaje, dar care avatar are la rândul lui deliruri având impresia că este personajul unui roman pe care îl scrie.  Pare derivativ, dar credeți-mă, după ce trăiți toată treabă și aflați de unde a luat textul din fragmentul respectiv veți înțelege cât de personală este bandă.

Anunțuri

Un gând despre „3 Benzi bune – Part II

  1. Pingback: Manual de utilizare pentru Grant Morrison « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s