3 benzi bune, Part I


Toate sunt publicate de DC Comics, sub Vertigo, iar cei trei scriitori sunt englezi(mă rog, Morrison e scoțian)

#3  Transmetropolitan(60 de numere, scrisă de Warren Ellis, desenată în cea mai mare parte de Darick Robertson)

Warren Ellis se pricepe de minune la două lucruri: umor și SF, iar Transmet are de amândouă din plin. Ah, și urăște americanii. Pornind de la personalitatea și opera lui Thompson S Hunter, Ellis conturează încetul cu încetul un ziarist genial, plin de tupeu, foarte violent și obsedat de adevăr. Astfel se naște Spider Jerusalem, dependent de droguri, mizantrop, gonzo, procrastinator și din greșeală, spân, iar prin ochii lui vedem Orașul. Iar Orașul este poluat chimic, fonic, genetic și religios.  Jerusalem urăște orașul, urăște oamenii din el, urăște tot ce este teluric în jurul lui. Și crede că totul poate fi spălat prin adevăr. Un adevăr coroziv, spus cu nonșalanță așa cum este trăit de cel care îl transmite. Nu se droghează pentru a scăpa de lumea ce-l înconjoară, ci pentru a putea rămâne în ea și a fi la fel ca ea, pentru a nu scăpa prin intermediul televizorului, a cultelor, a pierderii umanității, sau a izolării.

Primele 15-25 de numere sunt de o nebunie absolută. Violente, viscerale și exa6gerate, pline de comentarii politice și de paralele la prezent(așa cum ar trebui să fie orice cyberpunk). Sunt amuzante într-un mod foarte dureros și atât de răvășitoare încât dau în ilar. Orașul nu este modul cum va evolua America, ci este chiar lumea noastră de acum într-o permanentă criză de identitate; o rană vie din care se adapă găști și culte și pseudo-profeți, iar deasupra tuturor politicieni.

Pagina asta cred că este preferata mea din toată banda. Este ultima din numărul 6 și conține chintesența întregii opere. De asemenea, are atât de multe juxtapuneri, că numai într-o bandă desenată pot fi realizate eficient. Dacă nu reiese imediat, Spider se află la un târg de religii și începe să producă ravagii…Este amintit chiar și tatăl său 😉

După ce Spider își pierde locul de muncă, după ce nu mai are nimic de arătat, când ajungem să cunoaște cât de urâtă și ciudată și minunată este lumea pe care a țesut-o Ellis, banda pierde din momentum. Nu mai este atât de alertă și de incitantă. Dar, axându-se mai mult pe personaje, devine mai subtilă, iar drama care apare în jurul lui Jerusalem este covărșitoare. În același timp, după alegerile mai mult sau mai puțin recente, înțeleg mult mai bine satira politică ce acaparează mai bine de jumătate din carte.  Jerusalem nu mai este nebunul care țipă prin piețe și bate bătrânici în parcuri, ci ajunge să meargă cu un baston, să aibă pierderi de memorie și de cunoștiință. Oricum, este o bandă superbă în urâțenia ei și merită citită chiar de cei care nu sunt pasioanți de mediu.


Anunțuri

Un gând despre „3 benzi bune, Part I

  1. Pingback: Space Basterd Says Hi!!!(Transmet) « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s