Şapte zile al doilea


Dragă jurnalule…Mă întreb dacă formularea asta merită să fie folosită, sau dacă trebuie sa fie folosită. Nu am de unde să ştiu. N-am mai avut niciun jurnal până acum. Din varii motive, în primul rând de frică. Dar n-are a face, niciodată nu e prea târziu să încep. Oricum, aşa trebuie. Doamna Doctor mi-a spus că trebuie să ţin unul. De fapt a zis că ar fi bine, dar cu tonul acela pe care îl au oamenii când îţi comandă, nu te sfătuiesc, indiferent de ceea ce le spun cuvintele. Deci să începem. Nu ştiu sigur cum, am ajuns să fiu obligat să consult un psiholog de cel puţin două ori pe săptămână. Cred că are legătură cu testele alea pe care ni le-au dat să le rezolvăm. Şi la naiba este o femeie. Mereu trebuie să fie o femeie. Nu, nu sunt fătălău, chiar am prietenă cu care mă giugiulesc, dar de ce trebuie să fie întotdeauna o femeie cea cu care să vorbeşti?
***
21.01 Doamna doctor m-a atenţionat că ar fi bine să menţionez data când scriu. Mi-a mai spus că vrea să ştie ce fac, ce citesc, ce se întamplă la şcoală. Ce naiba o interesează? În special de treaba cu şcoala? Am scris toată ziua, nici în pauze nu am lăsat pixurile jos pentru că aveam teme incomplete. Am găsit influenţele romantismului francez în literatura naţională, am învăţat despre mişcările revoluţionare cu care ne-am confruntat, am scris o tablă întreagă de reacţii ca să aflăm cum obţinem novacaina din metan şi acid azotic, ar fi trebuit să evidenţiem influenţa sistemului central nervos asupra muşchilor unei broaşte, dar s-au trezit că e cruzime împotriva animalelor, am aflat modul a cinci vectori şi am învăţat şi eu în sfârşit să scriu o structură repetitivă în C++. Sper să fie mulţumită. Ce am citit? Procesul. Iar Kafka a devenit scriitorul meu preferat. Ştii cum sunt cărţi scrise taman pentru tine? Sau cel puţin aşa le simţi? Aşa a fost şi acum. Habar n-am de ce mi-a plăcut aşa de mult, că n-am înţeles nimic din ea. Brod zicea că e o metafora pentru Dumnezeu. Aşa să fie. M-am chinuit două ore să găsesc câteva trupe bune de jazz.
***
24.01 Văzând remarca din intrarea precedentă, doamna psiholog m-a întrebat ce muzică îmi place şi nu am ştiut ce să îi răspund. Într-un final i-am spus că ascultam Metal Progresiv, după care Rock Progresiv şi Psihedelic sau Idie. M-a întrebat dacă îmi plac, iar eu i-am răspuns că m-am obişnuit cu ele. Nu are rost să descriu restul dialogului, nu? Doar numai ea o să citească paginile astea. Ideea e că ma simt atât de jos în comparaţie cu restul, cu cei care nu ascultă aceleaşi trupe care mine, care nu citesc aceleaşi cărţi pe care le citesc eu. Mai ales când îi văd cu atitudinile lor atât de suficiente, atât de siguri pe sine, atât de limpenzi în gusturile lor. Când sunt într-un conflict cu cineva ştii care e prima mea reacţie? Să ma tăvălesc la picioarele lui, să i le iau în palme şi să le fac să ma calce. Să spun întainte lui insultele pe care vrea să mi le adreseze şi să le recunosc veridicitatea. Mai ales dacă acel cineva e o femeie. Nu, nu fată. Femeie. Toate sunt femei. Exceptând pruncii. Pruncii nu au sex. Pruncii sunt puri şi atât de murdari în acelaşi timp. Dar este o mizerie telurică, care se spală. De ce trebuie să fie mereu o femeie?

***
27.01 Mă mir că nici acum nu a făcut vreun comentariu referitor la repulsia faţă de „sexul frumos”. Am citit un pic din biografia lui Kafka şi am citit Un artist al foamei. Exact asta fac şi eu. Chiar dacă ceva ma apasă pe creier şi îmi spune că e vorba de mult mai mult acolo decât pur şi simplu un om care moare de foame pentru că nu a găsit niciun fel de mâncare care să-i placă. Doar că nu ştiu ce. Am încercat să ascult câteva trupe vechi de Jazz. Băi, eu sunt un om care la o vreme asculta Death şi Morbid Angel, dar n-am putut să rezist la ce auzeam acolo. Pe lângă faptul că sunetul avea o calitate deplorabilă, intrumentaţia era un imens haos strident şi zgomotos, lirica imperceptibilă şi aşa mai departe. Poate să încerc ceva Acid J. Înainte. La ora de literatură profesoara a luat o pauză de la rutina ei şi ne-a rugat să luăm o operă de ficţiune şi să o demontăm, preferabil una care ne place nouă. Eu am fost primul cu mâna sus. Am vorbit despre cartea mea preferată până acum câteva luni, şi anume Ubik de Philip Dick. Jumătate de oră am spus ce naraţiune prost închegată are, ce personaje unidemenionate apar între filele ei, despre tentativele patetice de-a insera simboluri biblice şi tot ce mi-a trecut prin cap, uneori chiar exagerând. Atunci m-a întrebat de ce mi-a plăcut. Răspunsul meu a fost: pentru că sunt un copil prost care nu ştie nimic.
***
31.01 Am realizat o treabă. Sunt ateu. Ateu destul de convins, poate din cauza părinţilor şi a posturilor cu documentare ştiinţifice, dar cel puţin agnostic, oricum. Şi totuşi mă fascinează religie. Creştinismul în primul rând. În ceea ce scriu încerc să reproduc trinitatea, filmele lui Tarkovski sunt filmele mele preferate, Divina Comedia este singura opera literară în versuri care mi-a plăcut sincer. Chiar dacă eram ruşinat că o citesc, mai ales atunci când mă vedeau colegii mei ortodoxi până în sânge, ignoranţi faţă de frumuseţea lirică ce era poemul lui Dante. Aş minţi dacă soarta lui Mâşkin nu m-a emoţionat până la lacrimi. Da, cât a trebuit să sufere omul acela din cauza unei femei. Mereu femeiele. De ce mi-e atât de frică de ele? Pentru că sunt nişte forţe ale naturii, mânate de nimic altceva decât de propria lor sexualitate, bestii în carne şi sânge, care incită şi excită. Şi sunt trufaşe. Şi rele. Şi perfide. Mereu au fost aşa. Mereu cu mine. Cu alţii nu, dar cu mine mereu. M-au urât mereu. Fiecare este o furie grecească purtând faţa unei nimfe la fel de primejdioasă. Când promit ceva, iau restul în schimb. La ele totul este sexual, cu toate mereu totul trebuie să fie sexual, chiar dacă nu îşi dau seama. La o latura sau alta a spectrumului. Fie care vor să ne vâre sânge în mădular sau să ne castreze, mereu sunt la fel de animalice şi diferite, nenaturale, în cel mai bun caz supranaturale.

***
2.02 M-a întrebat de ce urăsc atât de mult femeile. Cum cine? Doamna doctor. Doamne aud voci în capul meu. Am întrebat cu teamă dacă s-ar putea să fiu un homsexual în negare. Urăsc homosexualii, trebuie să îi urăsc, nu? Toată lumea îi urăşte. Sunt nişte scârbe. În fine ea a răspuns că nu. Că eu nu urăsc sexul cu femeia, eu urăsc femeia, ceea ce reprezintă ea în capul ăla al meu. Şi în funcţie de ceea ce reprezintă ar putea să fie mai mult sau mai puţin grav. Problema, a spus ea, este că eu s-ar putea să văd femeia pur şi simplu ca intrument, ca mijloc, ca obiect nicidecum ca subiect şi că astfel nu pot să concep că ea ar avea aceleaşi caracteristici umane pe care le are bărbatul. Că eu vad femeia ca un doppelganger al meu, o copie aproape perfectă, menită să ma absoarbă, să mă erodeze şi să mă cosume, luându-mi locul. Ceea ce este fals, femeia nu este un instrument, sau o copeie inexactă a bărbatiul ci o entitate cu propriile ei caracteristici.

***

5.02 Doamna doctor m-a întrebat dacă am realizat că mi-am trăit toată viaţa sub imperiul părerilor altora. A vorbit chiar şi cu ai mei şi a aflat că am avut tentative de autoflagelare când eram mai mic. Eu nu am spus nimic. Ea a mai debitat o serie de observaţii care în acest punct ar trebui să fie evidente, totul se leagă. Eu sunt K. Eu sun Jospeh K. Ea spune că dacă ar fi după Freud, n-aş avea sine, poate nici eu. Tot psihicul meu este un Supraeu dornic să mulţumească lumea până la subminarea plăcerilor cuvenite de drept oricărei fiinţe umane. Doresc împlinire prin idealurile altora, sunt un om gol, care trebuie să se umple cu reconoaştere din partea celorlaţi. Aşa că probabil, la nivel subconştient l-am înţeles pe Kafka încă de la început. Nu vorbea despre dumnezeu, dar vorbea despre ceva mitic şi omnipotent în ochii lui. Despre autoritate, despre cei care au dreptate pur şi simplu pentru că sunt pe o treaptă mai sus decât el, sau decât mine. Iar noi suntem prea mici, prea jos, prea slabi pentru a avea dreptate, eu şi personajele sale. Doamne, cât aş vrea să îmi dau voie măcat odată să am şi eu dreptate să fiu plin şi să cred.

Anunțuri

3 gânduri despre „Şapte zile al doilea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s