Coborâre în întunecimi


Giger este un om, din carne şi oase, nu pot atesta căci nu am respirat niciodată acelaşi aer cu el, este un artist elveţian, pentru a fi mai exact. Din punct de vedere genetic şi fizic nu diferă de oricare alt reprezentant al speciei umane. Nu cred să fie vreun domeniu, care să aibă chiar şi o minimă legătură cu al său principal domeniu de activitate, prin care să nu-şi fi băgat coada într-un mod sau altul, căci pe lângă pictură şi sculptură, a asistat regizori, a scris cărţi, a publicat pamflete, a proiectat instrumente muzicale, a decorat clădiri, a imaginat construcţii, căci a fost arhitect înainte să devină pictor, a gândit chiar şi un sistem de trenuri transmontante de-a lungul Elveţiei. Ca artist a fost plasat în suprarealism după care i s-au lipit pe frunte și peste picturi etichetele: ocult, macabru, fantastic şi ştiinţifico-fantastic.

Dar aceste cuvinte lipsite de suflet şi substanţă nu ne spun cine şi ce este Giger, el fiind mai mult decât un om. E o forţă abisală slobozită din Tartarul putrezit în noi, este o frică oruborică, este o teroare ce izvorăşte din substanţa noastră, din seva omului. Este un cuţit ce râşcâie straturi de puritanism, de îndoctrinare, de imbecilitate indusă forţat de morală, este mai mult decât un nihilist, este o scârbă absolută de viitorul atât de acut existent în minţile noastre. Este necroza ce vor deveni idealurile noastre odată cu avansarea omului pe calea duală a evoluţiei şi involuţiei.

Lucrările lui nu sunt perverse, nu sunt macabre, nu sunt groteşti sau abonimabile, aşa cum pot părea la prima vedere. Sunt incredibil de detaliate, iar fiecare mic detaliu ascunde o porţiune de infern, o perlă de agonie, căci în fiecare e o prezicere, în fiecare se deschide un şuvoi de puroi subconştient, care inundă conştiinţa înecând orice fărâmă de curaj rămasă. Nu contează dacă priveşti un Necronom, Landscape XX(cunoscut sub numele Câmpul de Penisuri), erotomechanics sau un portret. Indiferent de conţinut, majoritatea lucrărilor sale surprind depravare şi decadenţă la nivelul cel mai adânc posibil: al visului, al subconştientului surprind o esență umana deviantă, singura consecință logica a situației actuale. Din momentul în care îi studiez un tablou, devii victima unei operaţii pe cord deschis, în care Giger este doctorul iar aerograful său, bisturiul. Doar că nu îţi curge sânge, ţi se oferă în schimb un sânge negru-verzui precum picturile sale, un sânge care perverteşte, care tulbură, care finalmente, dacă nu îl refuzi, eliberează.

Cel mai întâlnit motiv în operele sale este uniunea carne-metal(şi sunt sigur că adepţii cyber-punk salivează la posibilatea etichetării lui Giger ca făcând parte din curentul lor), chipuri desfigurate cu tije de metal implantate adânc şi fără vreun scop aparent, tuburi ce leagă porţiuni ale corpului de alte creaturi, organe de simţ înlocuite, creiere amplificate, toate acestea ca nişte accesorii reci, superficiale, ca o normă…ca o modă;precum firele izolate ce ne încojoară tot mai mult, pe care le purtăm cu atâta mândrie pe stradă şi ne oferă atât de multă plăcere în riffuri şi acorduri dragi. Numai că personajele lui nu simt plăcere, nu simt nimic, cele mai multe ne mai având conştiinţă, nefiind mai mult decât animale, lucru care ar putea fi interpretat filozofic dar nu vreau să consider că aş cunoaşte opţiuniile ideologice ale domnului Giger, mai ales că suprarealismul nu ar trebui interpretat la nivelul acesta. Dar nu apectul înfiorător, hidos sperie, căci el ajunge să devină obişnuiţă, ci faptul că acele creaturi suntem noi, sau vom fi noi, groaza este interioară, este frica de un potențial evolutiv existentă atât de puternic la nivel subconștient.

Altă temă abordată des de artist este sexualitatea. Dar o sexualitate Freudiană, una onirică în care se explorează, nu relaţii şi sentimente, ci orificii, fascinaţia din perioada falică, acea curiozitate care nu piere niciodată cu adevărat, animalică, regresivă, considerată greşită, imorală, reprimată şi refulată adând în psihicul şi psihismul uman, răbufneşte în aproape toate apectele stilului său, dând naştere unora dintre cele mai colorate tablouri ale sale. Iarăşi, dezgustul pentru imaginea creată nu apare datorită aspectului conţinutului, ci trezește monștrii din noi înşine, iar de reamintirea acelor curiozităţi ne este frică şi greață. Când conectează cele două teme: delăsarea, renegarea umanităţii(fie prin ascenderea la un statut superior, fie prin pierderea ei, personajele sale reușindu-le pe amândouă) şi sexualitate explorativă, se nasc cele mai hectice, obscure şi agonice senzaţii care pot rezulta dintr-un tablou.

Prin modul în care se joacă cu normele societăţii şi nu numai, încalcă cutumele şi tabuurile instituite prin secole de raţiune şi conştiinţă, sapă prin scoarţa subconştientului şi lasă izvoare de teamă să curgă în voie, Giger este un adevărat artist suprarealist, iar prin calitatea stilistică, detaliul fotorealist şi intensitatea senzaţiilor stârnite, este un adevărat artist, care îşi merită locul printre cei mai mari artişti moderni şi nu numai.

Anunțuri

3 gânduri despre „Coborâre în întunecimi

  1. Pingback: Influence Map « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s