Madonna/Whore


Mog Rabaj, e veninul zeilor. Zi după mine: Mog Rabaj, veninul zeilor, iar eu îl beau, iar eu îl doresc, iar eu reneg, iar eu nutresc, iar eu sunt fiinţă, iar eu nu cred, iar eu mă lepăd, iar eu nu vreau. Spune, la naiba! Altfel ajungi ca mine, ca mine…nenorocit, murdar, distrus, putred şi vinovat, plin de lacrimi din cap până în tălpi, de sânge şi lacrimi şi ipocrizie. Spune de parcă ar cânta cu fanatism orbitor cor de îngeri în capul tău, reali, cu furie şi zel, căci trebuie să zici. Dacă nu reciţi ce trebuie, daca nu îţi pui sufletul pe cuvinte şi reciţi ce trebuie, căci trebuie nu numai să reciţi ce trebuie dar să îţi şi pui toată fiinţa trebuie, dacă nu faci, dacă nu eşti, pământul de sub tălpile tale se va crăpa iar monştri refulaţi din iadurile cele mai obscure, monştri creaţi din ideile şi spaimele tale cele mai urâte, umbre violete pe retina ta, ce exista numai în întuneric sub formă de probabilităţi obscene şi absurde, moştri prigoniţi din frică, te vor sfârteca cu plăcere şi conştiinţă. Vor coborâ din ceruri, având chip de lumină şi sfinţenie, dar îţi vor smulge creierul din cap, îţi vor despleti ghemul de neuroni şi vor face o pânză a agnoiei din el. Aşa că recită, dacă nu vrei să devii un om al plânsului, dacă nu vrei imagini ce te-ar face să doreşti smulgerea ochilor. Zi că vrei să bei fierea şi veninul zeilor, căci cei mai amarnici monştri răsar din tine, te transformă ţi se urcă viermănos pe şira spinării până în craniul golit, se strecoară ca o mâzgă neagră prin oase şi prin nervi şi cu cât vrei să scapi de ei mai mult, cu atât te vor schingiu şi mutila, cu atât chipul tau va fi mai mult durere şi ură şi teamă, mai puţin carne şi materie.

Era o zi plânsă, cu ceruri gri şi drumuri gri, când eu îmi lăsam urma paşilor frânţi spre casa iubitei mele. Mi-o amintesc de parcă aş avea-o în faţa ochilor mei, avea doi ochi de-ai fi putut spune că sunt smulşi din vise, că au în ei supraculoarea transrealismului şi supratextura oniricului, iar zâmbetul îi era o fâşie decupată majestic din a noua sferă, din cântările sfinte şi atotarzătoare. Era…era…căci am băut veninul zeilor …era un amalgam hiperborean de vise şi suprarealism, era himera minunată a fricilor mele. De ce nu reciţi, blestemat să fii!

Eu am citit formula în dansul roşu al ţigăncii, în ochii negri ce sorbeau totul, l-am citit de pe buzele ei brune şi de pe sânii negricioşi, din braţele arcuite şi coapsele protectoare. Atunci am ştiut totul. Dansa roşie şi neagră şi dezbrăcată în mijlocul drumului colbuit fără să ridice praful. Nu era nimeni altul să i-a asupra-i mesajul damnat; numai eu am fost acela, omul plânsului, omul jelei, omul suspinelor, omul vinei. Încă de pe atunci am ştiut monştri şi creaturile subconştientului ce galopează spre iubita mea. Încă de atunci am ştiut-o pătrunsă de demoni şi îngeri, încă de pe atunci am ştiut-o descleştându-se cu drag lor, încă de pe atunci am ştiut-o transformată în târfă ordinară de către ceruri şi infern, căci chinul îi aducea ceea ce eu nu am fost niciodată în stare să îi aduc oricât de mult aş fi vrut: un zâmbet pe buze.

Când am ajuns la ea, ei îşi terminaseră seva, cei de jos şi ce de sus. Moştrii chinului trupului şi monştrii maltratării sufletului. Ştiam că urmează să apară cel al inimii, oricât de puternic aş fi repetat în mintea mea că vreau să beau veninul zeilor, gândul acesta parcă îl chema, căci a răbufnit furios asupra ei, iar nu puteam face nimic de cealaltă parte a oglinzii. O sfâşia şi o pătrundea, iar ea zâmbea, gemea a atingere fină şi plăcută. Ghearele negre îi intrau în carne şi în pulpe, lăsând urme purpurii arzânde. Colţii lungi cât dorinţele noastre se îmbătau din sângele gâtului ei. Iar ea zâmbea, iar eu spuneam incontrolabil, incapabil.
La sfârşit, când am fost eliberat de sub vraja veninului nu mai era niciun monstru, niciun vierme, niciun zâmbet. Doar o cameră roşie şi sărată, o cameră din sânge şi din lacrimi, un sân clătiându-se pe cârligulu unui cuier, măruntaie ce ies răbufnind a căldură şi duhoare… o mare ce nu vroia să mă înghită, o conştiinţă ce nu vroia să se piardă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s