Eu si Dali, poveste suprarealista – Stan Lauryssens


Eu şi Dali, Poveste suprarealistă – Stan Lauryssens

Fiind la curent cu toate scandalurile din lumea literară, m-am bucurat cînd am auzit că Polirom o să scoată cartea lui Lauryssens deoarece eram tare curios să văd ce putea fi aşa de monstruos scris în ea despre Dali şi ce a făcut autorul de a fost închis şi urmărit de Interpol, precum şi de ce i-a trezit interesul unor producători de la Hollywood şi ce l-a făcut pe Al Pacino să vrea să joace în ecranizarea romanului. Deci, am luat o pauză de Lanark şi am citit Eu şi Dali, Poveste suprarealistă. În şase ore…

Ţin să subliniez faptul că Lauryssens e un biet scriitoraş ( cel puţin din acest roman aşa transpare ) ce a făcut bani şi carieră vînzînd falsuri de Dali. Înainte să facă asta, era un tip care găurea caşcaval. Mai apoi un gazetar ce scria pentru un tabloid interviuri imaginare cu diferite vedete. Totul se producea doar în mintea lui şi făcea acest lucru pentru a-şi duce traiul de pe o zi pe alta. Nimic extraordinar pînă ce a fost racolat de o firmă ce se ocupa cu vînzarea de tablouri, Dali în special, datorită faptului că Dali era o comoară, o mină nesecată de bani. De aici începe întreaga poveste.

Şmecheraş de cartier, Stan vinde Dali-uri ca pîinea caldă strîngînd averi de pe urma fraierilor care pun botul la vrăjeala lui, vrăjeală uneori ieftină, alteori bine ticluită. Personajul este plin de sine, lucru care se poate vedea din declaraţiile ulterioare date presei în urma proceselor intentate asupra sa. Dar acest lucru nu miră pe nimeni avînd în vedere dezinvoltura cu care acuză părintele suprarealismului de fals şi vînzare de fals.

Întreaga carte aduce a Dan Brown. O conspiraţie la un nivel înalt, bine camuflată, interesantă şi scandaloasă, pentru a o înţelege nu trebuie să ai un IQ foarte ridicat şi nici nu trebuie să ai habar de Dali sau de viaţa sa. Spumos scrisă, evoluţia lui Dali este foarte abil manipulată astfel încît autorul să fie the good guy în sfîrşit, el fiind de fapt o victimă a sistemului, nicidecum o parte a sa.

Concluzia e una scurtă şi nu are de ce să aibe nevoie de mai premize: o carte scandaloasă menită să scoată bani, ceea ce a şi făcut. Un roman prost, o scriitură bună pentru cineva îndrăgostit de Dan Brown sau alţii de genul, de reviste de scandal şi povestioare spuse la un pahar de bere. Dacă vrei să o citeşti, mai bine o iei de la un prieten şi dacă chiar îţi place, abia atunci să o cumperi şi doar dacă eşti un fan Dali.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s