Ubik- Philip K. Dick



Am primit cartea cadou de ziua mea, acum 2 ani, a stat şi s-a prăfuit în bibliotecă timp câteva luni bune, pentru că nu mai citisem nimic de Dick înainte şi nu ştiam de la ce să mă aştept. Într-un final m-am apucat de ea şi în cele şase-şapte ore cât a durat lecturarea ei, nu am lasat-o din mână.Am descoperit o lume pre-cyber-punkish dar nu pot să spun că e un SF. Ştiinţa şi Ubik sunt două lucruri la poli opuşi. Autorul a creat aparenţa limitărilor, aparenţă mijloacelor ştiinţifice…aparenţa explicabilului şi s-a jucat cu mintea mea de la început până la sfârşit.

„ O sumedenie de oameni pretind că-şi amintesc vieţile lor anterioare, ei bine, eu afirm că-mi amintesc o altă viaţă în prezent.”

Philip K. Dick

Câteva lucruri care trebuiesc ştiute despre autor, înainte de a încerca să descriu experienţa citirii lui Ubik. Scriitorul Dick a fost un demiurg ce a construit lumi literare după chipul şi imaginea Omului Dick, un om afectat de o cruntă plagă, îndoiala, care alimentată de-a-lungul timpului de consumul limitat de droguri, o viaţă familială defectuoasă şi dificultăţi financiare a evoluat într-o paranoia molipsitoare. La un moment dat bănuia guvernul Statelor Unite că ar fi fost responsabil pentru furtul unor documente din casa sa, ca mai apoi să se banuiască pe sine că ar fi fost responsabil pentru respectivul furt. Dar înapoi la una dintre cele mai bune opere ale sale.

„Eu sunt viu, iar voi sunteţi morţi”

Glen Runciter

Acţiunea din Ubik se desfăşoară într-o lume în care intimitatea gândurilor şi a destinelor poate fi violată fără să realizăm de psionici, sau esperi, plătiţi pentru asta, o lume în care uşile sunt plătite pentru a se deschide, amfetaminele se vând la automate de la colţ de stradă , iar morţii visează cuminţi în cuve de gheaţă.

Deşi multe legi ale naturii sunt încălcate sau ocolite, legea a treia a lui Newton se aplică. Odată cu existenţa esperilor s-a făcut remarcată şi cea a unor persoane capabile să anuleze puterile acestora. Au fost denumiţi sugestiv Anti-esperi.

Joe Chip lucrează în cadrul unei firme care se ocupă cu racolarea acestora şi utilizarea lor pentru a asigura intimitatea clienţilor împotriva psionicilor. În timpul unei misiune pe lună, Joe şi echipa sa, împreună cu patronul, Glen Runciter, sunt atraşi într-o capcană. Toţi înafară de Glen scapă cu viaţă, Runciter fiind pus în semi-viaţă pentru a putea oferi ajutor şi sfaturi . Încetul cu încetul supraviţuitorii mor în condiţii suspecte, rămânând doar cadavre uscate şi contorsionate, timpul regresează, primesc mesaje tulburătoare din lumea de dincolo, iar în final Joe află că doar un produs misterios Ubik îl poate feri de soarta prietenilor săi. Deşi în mod ciudat se găseşte la tot pasul, „odată cu restul realitaţii” şi Ubik regresează temporal în produse din ce în ce mai toxice, fiind imposibil de utilizat.

Uşoare aluzii biblice apar în numele personajelor sau în rolurile lor, dar cu mică importanţă, decât ca amuzamet pentru cine le descoperă, căci romanul este depare de a fi unul de inspiraţie religioasă şi cu atât mai puţin de inspiraţie biblică. În schimb ce se menţine din religii este ideea de elemente în opoziţie, căci ea domină romanul, de la esperi şi anti-esperi, la Jori şi Ella, cele două entităţi semi-omnipotente care se luptă pentru a distruge, respectiv, a păstra. Chiar şi unele acţiuni ale personajelor sunt paradoxale. De exemplu J.C. este la un moment dat tentat să se sinucidă, folosind acel ceva menit să îl salveze, pentru a scăpa din purgatoriul în care a fost aruncat.

Stilul lui Dick este unul care facilitează acţiunea iar simplitatea sa m-a absorbit. Lumea este abea schiţată, însă cu puţină imaginţie, sau cu puţină experienţă în ceea ce priveşte şi alte lucrări ale sale, căpătă culoare. În schimb personajele, deşi, cum aveam să aflu mai târziu, arhetipuri consacrate ale autorului, atât în caracterizare cât şi în rol, unidimensionale cum sunt ele, reuşesc să dea viaţă poveştii. Majoritatea sunt victime ale manipulării, metaforic, sunt victimele manipulării sistemului. Spre deosebire de lucrări mai vechi, sistemul nu este guvernul sau media ci însăşi lumea, realitatea care în ochii săi nu devine decât o mare iluzie. De fapt, m-am exprimat greşit. Personajele sunt victimele evadării din manipulare, cel puţin Joe, căci lui i se prezintă într-un final alternativa şi „adevărul”.

Pe lângă caracterul parţial filosofic, Ubik prezintă şi tipurile sale de orori. Orori aparte, eventual asemănătoare cu cele ale lui Lovecraft, căci unele lucruri nu pot fi înţelesede mintea umană. Continuă idei prezentate în Screamers, neîncrederea în cel de lîngă tine, The Electric Ant, factura subiectivă a realităţii, sau Faith of Our Fathers, prezenţa entităţlor demiurgice. Ubik poate fi privită şi ca o carte de groază, dar nu neapărat prin ceea ce prezintă ci prin ceea ce relevează, căci după epifania finală, până şi mottourile dezvăluie o posibilitate nu prea plăcută.

Dick se joacă cu natura universului, insinuând că singura realitate cât de cât validă este cea din mintea noastră, căci putem foarte bine să plutim într-o matrice de cuve îngheţate, suspendaţi în semiviaţă, fugind după ultima cutie de Ubik.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ubik- Philip K. Dick

  1. Pingback: Influence Map « Razvan Van Firescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s