Şase chipuri: Poponarul


2. Poponarul

Au ieşit din bar ţinîndu-se de mînă. Ca de obicei. Se sărutau zîmbind şi se atingeau de fiecare dată cînd se uitau în ochi, aducîndu-şi aminte cum au făcut dragoste în baia barului. Cum s-au penetrat unul pe altul, cum s-au iubit tandru, cum s-au gustat unul pe altul, ştiind exact cum ar vrea celălalt să fie atins. Ca şi cum ar fi făcut dragoste fiecare cu el însuşi. Se iubeau nefăcînd diferenţa la nivel somatic. Degetele atingeau pielea unuia prin pielea celuilalt. Spasmele ajungeau de la unul la celălalt prin acelaşi corp. Anticipau fiecare tremur, geamăt, clipă de plăcere, sorbind senzaţiile născute dintre ei, senzaţii luate din afară, explodînd înăuntru, între, spre ei.

O seară normală. Ca de obicei stăteau pe banca lor, banca unde s-au întîlnit prima dată, unde pentru prima dată N i-a cerut o ţigară lui B, banca unde pentru prima dată şi-au dat seama că sunt amîndoi la fel, fără să spună nici unul nici un cuvînt. Banca unde s-au sărutat prima dată, unde li s-au ciocnit dinţii şi un firicel de sînge a trecut de pe o limbă pe alta. Banca unde B l-a primit pentru prima dată pe N în el, banca unde B a muşcat din braţ de durerea dulce ce îi provoca atîta plăcere iubitului său. Banca unde B a gustat din N, unde l-a dezmierdat făcîndu-l să tremure sub febra plăcerii de a dărui cel mai ascuns şi scump suc, suc ce B l-a luat ca pe o ofrandă supremă închinată iubirii lui, suc ce s-a păstrat pe papilele lui gustative în acea noapte cînd se mîngîia transpirat cu gîndul la B.

Ca de obicei, se ţineau de mînă şi-şi şopteau promisiuni. Doar că de data asta nu au mai ajuns să facă dragoste. De data asta o pereche de bocanci veniţi din noapte l-au lovit pe N în testicole, aruncîndu-l pe jos, horcăind şi tuşind. Nişte pumni de pe care inele mari rînjeau morbid, au spart arcadele lui B, i-au scos trei dinţi, spart buzele şi timpanul urechii stîngi. Indivizi invizibili, dar rapizi şi cruzi, puternici şi meticuloşi, izbeau în N, făcînd să izvorească gheizere de sînge din corpul lui frumos. L-au sodomizat cu o ţeava de metal, rupînd şi nimicind înlăuntrul lui. Lacrimi şi icnete, răgete animalice şi sunete înfundate se auzea dinspre masa diformă de carne ce era N acum. Iar B se uita la el, printr-o perdea de sînge în timp ce un lanţ gros îi strivea pomeţii, îi smulgea bucăţi de scalp şi îi sfărîma coastele. Neputincios, întindea plîngînd o mînă patru degete rupte şi umflate, încercînd să-l cuprindă în palmă şi să-l ascundă la piept, să-l apere de animalele ce-l tocau pe iubitul său. Dar nu a putu să facă nimic. Nimic. Nici măcar atunci cînd l-au apucat şi l-au aruncat, leşinat, în rîu. Nici măcar atunci. Nu a putut nici măcar să urle. Doar un sunet mut, gîtuit, un scîncet auzit doar de inima şi sufletul lui spart în milioane de bucăţi.

N era frumos. Înalt, bine făcut, cu o faţă blîndă şi cu nişte ochi în care te oglindeai mereu, fără nici un pic de efort. Ochi limpezi şi calzi, ochi care vorbeau iubirea chiar şi atunci cînd nu spunea nimic sau era nervos. Ochi care dădeau zîmbetului său căldură şi pace. Părul lung, atent îngrijit, pieptănat în aşa fel încît o parte din el îi cădea pe frunte şi pe ochi, ascunzînd jumătate din comoara ce putea să aducă liniştea deplină. Mîini puternice cu degete tandre şi atente la tot ce făceau. Un adevărat magician al atingerilor fine, un născător de arcuri electrice în fiecare por ce-l dezmierda. Pieptul şi abdomenul lui musculos, acoperit de fire de păr negre, scurte şi gîdilitoare, aţîţau pasiuni şi călduri în vintre. Perfecţiunea corpului său trezea dorinţa cu viteza cu care pleca un glonţ de pe ţeava unei arme. Fesele rotunde şi ferme, fese între care se ascundea locul ce putea să înebunească orice puritan, loc ce mirosea atît de bine şi te făcea săţi pierzi orice umbră de raţiune, făcîndute să vrei să-l guşti la nesfîrşit, sentimentul de saturaţie nefiind nici măcar întrevăzut vreodată.
Ahh, N! înger căzut în braţele mele. Rugăciunile mele întremate în carne şi oase, în piele şi unghii, în buze moi şi dulci, în adîncuri răscolitoare şi tremurînde. Minune vie. Icoană şi zeu. Idol al iubirii, stăpîn al fiorilor, rege peste trupul şi sufletul meu!
Unde eşti putere a braţelor mele!?!
Unde eşti tu abur de vis şi somn al raţiunii!?!
Unde eşti motor al gambelor mele, focul meu divin!?!
Unde eşti tu, cel ce păstrează în palmele, ochii, buzele, pielea sa, cheile către paradisul clipelor infinite!?!

Un picior îl împinge.

Ahhh…

Hei, poponarule, ridică-te, tu-ţi gura mătii de stricat!

O durere ascuţită îi săgetează singura pleoapă ce o poate ridica. O uniformă de poliţist străbate prin ochiul lui şi construieşte o imagine salvatoare în creierul înecat în durere.

Ajutor! Ajutor! Prietenul meu. N. salvaţi-l. e bătut. În apă. Ajutor! Ajutaţi-mă! Ajutaţi-l!

Ajisifjpdmhashhhhfjklhhhmffff!

Ce pula mea mormăie ăsta aici bă! Bagă-l în dubă. Cred că e drogat. S-o fi certat cu gagicuţul lui şi i-o fi făcut ăla felul. Curvă masculină.

Nuuuu!!! Nuuuu!!!

Sunetele mute răsunau în mintea lui, sunete pierdute undeva într-un noian de durere. Cuvinte scrise pe o tablă neagră în urma cărora se freca un burete ce murdărea cu alb forma literelor.

Nu mai avea pantalonii pe el şi din anus i se scurgea sînge, un şuvoi de sînge gros ce mirosea urît.

Pleoapa îi cade obosită cînd două braţe îl apucă brutal şi-l ridică.

N. N. nu mă lăsa singur. N. mă doare. unde eşti, N? Iubitule. mă doare.

Ce mă cu ăsta? De unde l-aţi cules?

Din parcul central. O fi avut vre-o ceartă cu gagiu-su şi i-o fi dat o lecţie. Nu şti cum sunt ăştia? În pula mea de degeneraţi. Cred că e şi drogat.

Păi, trimiteţi-l la un spital. Uite-l cum arată.

Pentru? Lasă că o noapte la noi nu o să-i strice. Să-şi aducă aminte că e om, nu animal, poponarul dracului.

Poate îţi moare aici.

Moare pe dracu.

Ăştia-s rezistenţi, parcă ar fi intrat dracu-n ei. Pun pariu că i-a plăcut cînd i-a rupt ăla curul.

Măcar daţi-i o pereche de pantaloni că mi-e scîrbă de el cînd îl văd tot plin de borală, sînge şi căcat.

Am găsit o jachetă. Are suficient. Să-i vină mintea la cap la idiot.

N. te simt. simt mirosul tău. mirosul tău atît de dulce. unde eşti. ia-mă-n braţe. nu mă lăsa pradă durerii. sărută-mă N. strînge-mă tare să uit de tot. N. N. N?

În celulă era frig. Acoperit cu o jachetă, jachetă ce o strînge la piept, agăţat de ea, respirînd prin ea, cu fesele lipite de cimentul ud şi rece, încearcă să pună în ordine tot ce s-a întîmplat. Tot corpul îi este un vulcan din care durerea erupe continuu. Aude voci ce par să-l întrebe ceva, dar creierul nu poate înţelege nimic. Nu ajunge nimic la el. Urechile receptează dar nimic nu poate fi tradus, făcut înţeles. Nimic nu răzbate de după perdeaua de foc ce îi sufocă neuronii. Focare de senzaţii ucigătoare sunt imposibil de localizat. Totul doare ca o durere de dinţi, de cap, de ficat, inimă, stomac, os rupt, deget fărîmat, suflet.

Zi mă animalule, ce s-a întîmplat? Vorbeşte, futu-ţi gura mătii, că de nu stai aici toată noaptea!

Ştie că poate să vorbească. Cel puţin ştia. Ştia să vorbească. Însă nici măcar în minte nu i se mai formează cuvinte. Este incapabil să formeze cuvinte. Nici măcar imaginile nu îi mai spun nimic. Creierul îi este blocat pe alte percepţii. Transformă absolut tot ce primeşte în burghie sfredelitoare ce îi ard sinapsele, strivesc neuronii, nivelează circumvoluţiunile.

O palmă îl trînsteşte într-o parte. Obrazul umflat se lipeşte de ciment şi o mică parte din durere pare să se estompeze. Pentru o clipă.

Lasă-l mă să se gîndească şi după aia poate o să-şi dea seama că e spre binele lui să vorbească.

Se aude o izbitură a unei uşi ce o resimte în coaste. O cheie şi nişte paşi grei ce se îndepărtează. Şi nişte rîsete cîineşti.

Simte alte prezenţe în cameră. Frica îşi face loc prin fiecare por din corp.

Îi străbate oasele şi le inundă cu brutalitate. Frica îi cuprinde plămînii şi îi încorsetează cu ghearele ei ascuţite.

Se ridică chinuit în fund. Încearcă să privească, dar pleoapa nu răspunde.

Se strînge şi se lipeşte de perete.

Îşi strînge picioarele sub el, mîinile cuprind gambele, fruntea se aşează pe genunchi.

Se aud paşi. Mari. Apăsători. Vin către el. Se opresc, dar caută ceva. Găsesc şi se un jet cald şi gros începe să-i curgă pe frunte în jos. Îi pătrunde printre buze şi simte gustul sărat al lichidului ce-l împroaşcă scîrbos peste tot. Nu poate să-şi mişte limba şi nici să scuipe. Se leagănă în neştire sub duşul uman.

Căcatule!

Jeg!

Uite bă cum arată jegul ăsta. Are găozul desfiinţat. Se cacă pe el, poponar jegos. Ia frate nişte apă sfîntă să te speli, căcănar împuţit.

Un zgomot ciudat vine de undeva de sus şi se sfîrşeşte pe obrazul lui şi pe ochi, un zgomot ce se materializează într-un material vîscos.

Eşti o flegmă!

Se înghesuie cît mai mult în poziţia în care s-a adunat. Lacrimi mari se adună pe sub pleoape. Unele reuşesc să iasă şi să spele flegma şi urina. Altele rămîn în spatele pielii umflate.

te iubesc N. mereu am să te iubesc. am să te caut. vom fi împreună. pentru totdeauna. Şi nu îţi v-a mai face nimeni nici un rău. o să fim numai noi. doar noi. noi doi. singuri. Şi o să ne iubim. te iubesc N. am să te caut N. am să te găsesc…
Anunțuri

Un gând despre „Şase chipuri: Poponarul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s