Salut. Sunt EMO(tiv) si ma tratez cu lama


Întâmplător, am dat peste nişte ştiri care vorbeau despre un curent denumit Emo, curent din cauza căruia se sinucid pe capete adolescenti. Mi-am adus aminte de adolescenţa mea, de textele lui Cioran şi de corespondenţa ce o aveam cu o prietenă care de fiecare dată după ce citea Despre neajunsul de a te fi născut şi Amurgul gândurilor îmi trimitea nişte scrisori în care îmi povestea mereu de cât de mult vroia să se sinucidă; mi-am adus aminte de muzica lui Kurt Cobain şi ce durere şi scârbă de viaţă mă apuca când ascultam Come as you are, Dumb, Something in the way, etc., apucându-mă să ascund lame printre cărţi; mi-am amintit şi de Manson, Korn, etc. muzicieni care te înţelegeau şi îi adorai fiindcă te regăseai în versurile şi, mai ales, în videoclipurile lor; mi-am adus aminte de problemele ce le-am avut la şcoală pentru că aveam părul lung, umblam în bocanci tot anul, aveam numai tricouri cu morţi , pentru că aveam ditamai cerceii în ureche, pentru că scuipam pe holuri şi fumam în faţa şcolii, etc. Mi-am adus aminte de toate aceste lucruri şi am început să caut informaţii despre copii ăştia, bucuros, sincer să vă spun, că rock-ul încă mai este ascultat de puştani. Nedumerirea mea era de ce se sinucid în lanţ outsiderii, rebelii, anti-tot din ziua de azi. Ştiu că şi când eram eu puştan erau sinucideri, dar alea se produceau din cauza consumului de alcool de după o despărţire, probleme cu părinţii, probleme de comunicare cu cei din jur şi cu propria persoană ( un tip de comunicare, ce eu personal îl consider foarte important: dacă nu eşti mulţumit cu tine, nu ai cum să fii mulţumit de nimic. Nu îmi luaţi erijarea în Freud în nume de rău ). Aşadar, am purces la cules informaţii.

Am aflat că există câteva comunităţi în România, că sunt multe site-uri pe unde copii ăştia se întâlnesc, am găsit poze, am citit discuţii pe forumuri, am aflat cum se îmbracă, am citit istoria curentului, am aflat ce formaţii sunt considerate EMO şi le-am ascultat cu versurile în faţă. Am mai şi găsit o ştire difuzată de PRO TV, intitulată EMORIALUL DURERII, ştire ce vă invit să o vedeţi şi voi. Eh, pe mine m-a făcut această ştire să încep să le dau de urmă acestor puştani neînţeleşi. De ce? În dulcele stil clasic, PRO TV-ul păstrează atitudinea de reporter neprofesionalist şi dă pe post aberaţii după aberaţii, alături de un colaj idiot şi cât se poate de prost făcut pentru a sublinia ( atenţie! ) imbecilitatea si incapacitatea de adaptare a acestor copii. Vorba lui Caragiale: Să mori tu? Pe lângă toate astea, reportajul despre EMO este asociat ( de două ori ) cu un tinerel care are un tricou cu Dimmu Borgir! Ca să vezi chestie: eu eram EMO de zece ani şi nu ştiam asta! Excepţional! Uitaţi-vă şi voi la reportaj şi o să vedeţi cât de retardată poate fi domnişoara care vorbeşte în fundal. Îmi aduce aminte de o colegă din liceu care recita foarte frumos, dar era de-o prostie cruntă. Ah, da, şi să nu uit: hainele negre erau şi pe vremea mea privite circumspect, la fel şi machiajul, la fel şi cerceii, la fel şi tatuajele. Iar cireaşa de pe tort vine la sfârşitul reportajului, unde se încearcă o salvare a ideii, dar având în vedere că totul s-a făcut praf deja, nu prea mai cum să salvezi, se aduce în discuţie necunoscutul tânăr Werther alături de ( atenţie! ) sinucigaşul Kurt Cobain, totul încheindu-se cu o voce profundă care rosteşte grav: darkside, black clothes, black music, even self harm. M-am obişnuit ca televiziunile să jignească inteligenţa, dar nu pot să spun că nu mă deranjează de fiecare dată când văd acest lucru. Oricum, întreg Pământul colcăie de prostie crasă, de ce ar fi la noi în România altfel, nu?

http://www.protv.ro/stiri/portret-www-protv-ro/portret-www-protv-ro-emorialul-durerii.html

Acum că am terminat cu asta, să revenim la tinerii noştri sinucigaşi. Nu mai ştiu unde, am citit la un moment dat de un grup de persoane care se intitulau, sau au fost stigmatizaţi, Sinucigaşi în numele Domnului. Eh, gaşca asta de indivizi apelau la tot felul de numerofili dubioşi care calculau Apocalipsa, le dădeau informaţiile necesare, domnii şi domnişoarele se adunau undeva la un loc şi se sinucideau în masă. Foarte frumos. Dumnezeu îi privea de la balcon, în timp ce îşi savura cafeaua şi ţigara şi îi primea pe toţi la El în sufragerie. Din ce am observat eu până acum, ( am să recomand şi o carte interesantă: editor Malcolm Bull, Teoria Apocalipsei ) sinucigaşii se sinucid mereu în numele/din cauza cuiva, singurul care face excepţie fiind extraordinarul (ne)sinucigaş Kirrilov din Demonii lui Dostoievski. Nu am să dezvolt foarte mult această parte a articolului pentru că implică foarte multe lucruri şi nu am suficiente date şi cunoştinţe ca să îmi permit să aberez, cu toate că îmi place al dracului de mult să fiu demagog.

Revenind la EMO ai noştri, am început să le ascult muzica. Mai jos aveţi nişte formaţii recomandate de ei, le-am cules pe cele ce se aseamănă.

Jimmy Eat World
Taking Back Sunday
Saves The Day
Brand New
The Juliana Theory
Braid
Mineral
Sparta
The Get Up Kids
The Promise Ring
Further Seems Forever
Weezer
My Chemical Romance
The Used
Matchbook Romance
My Hotel Year
Thursday
The Early November
Refused
Blindside
Underoath
Copeland

http://youtube.com/watch?v=OF9UB_xrhMI&feature=related

http://youtube.com/watch?v=S5nw1-_5-Vk&feature=related

M-am pus pe ascultat şi vizionat videoclipuri, pe citit versuri şi comentarii. Pfuuuu!!! Eterna problema legată de liceeanul american care nu este fuckin’ popular , şcoala este un fel de închisoare, eterna gagică care nu se uită la el pentru că este puţin freaky, eternele şicane între adolescenţi, etc. Am repetat cuvântul etern pentru că toate astea sunt un lait-motiv în piesele ascultate. Nu am pus melodiile şi nici titlurile pieselor pentru că e dea ajuns să daţi un search pe youtube şi găsiţi tot ce vă trebuie acolo.

Ce nu înţeleg eu:

1- problema popularităţii= problema asta a apărut la noi o dată cu bombardamentul cu filme proaste, patetice şi penibile marca Holly(shit)wood în care nerds-i şi freaks-i devin până la urmă ceea ce visau. La fel cum s-a importat Halloween-ul, s-a importat şi frustrările şi trăirile de doi lei marca Uncle Sam. Măi copii, de unde până unde vă identificaţi voi cu pruncii ăia de peste Ocean? Nu prea seamănă nimic din ce-i acolo cu cei pe la noi. Ei au Prom Night din care fac mare scandal, noi avem Balul Bobocilor şi Balul de sfârşit de an. Încercaţi să vă aduceţi aminte careva cum au fost aceste baluri şi mai apoi comparaţi cu ceea ce vedeţi pe la TV. Cam puţine similitudini, cam puţine. Nu am o vârstă foarte înaintată, am terminat liceul acum şase ani, am trecut şi eu prin aceleaşi lucruri. Am fost prin şcoli şi am văzut că tot pe acolo se învârt interesele şi tot la fel se fac împărţirile din punct de vedere social. De unde nevoia asta de a trăi angoasele altuia decât ale tale, măi prietene? De unde faza cu popularitatea? E un termen cu veleităţi politice ce foarte mulţi dintre prunci nici nu îl înţeleg, darămite să se raporteze. La americani conceptul de popularitate aproape că este un concept a priori ( dacă îmi permiteţi comparaţia ), este înţeles în mod automat şi interiorizat, presupunând to be confidend/confidense în ceea ce presupune acest cuvânt în viaţa cotidioană. Popular-existenţă, a fi. Ai simţit vreodată asta?

2- Şcoala ca şi închisoare= Bacovia compara liceul cu un cimitir. Ascultaţi Work a celor de la Jimmy Eat World şi comparaţi. Dar nu numai cu Bacovia. Dacă şi în ziua de azi, şcoala este o închisoare, atunci pe vremea mea când trebuia să port uniformă şi când veneam cu un tricou cu Cannibal Corpse în loc de cămaşă şi era şedinţă în secunda doi şi mi se propunea exmatricularea, înseamnă că trebuia să mă sinucid tot o dată la două săptămâni. Ştiam doar câteva lucruri, dar bine şi credeam în ele: sistemul poate fii futut prin lovituri repetate; sistemul poate fii futut luând atitudine; ştiu cine sunt şi acţiunile mele sunt eu. Ori, tot ce am văzut eu aici e doar o gaşcă de copii plângăcioşi. Concluzie: a fii adolescent în ziua de azi presupune să vorbeşti despre probleme, dar să nu faci nimic. Asta înseamnă comunicare sau incapacitatea de a acţiona? Un fel de rigor mortis al voinţei?

3- Gagica ce mi-a dat cu flit= oh, Doamne! Atunci eram trişti ( vorbesc de băieţi ) şi citeam cine ştie ce romane de aventuri ca să ne dregem orgoliul, sau nu îmbătam şi ne băteam ca să reparăm inima frântă şi după aia eram ok. Oricum tânjeam ca apucaţii după ea, dar recurgeam la lame şi pastile mult mai rar. Ca să nu mai spun că toate dragostele astea americane, au un aer atât de superficial încât mai mult decât sex virginal nu văd.

4- Şicane, freaks, nerds, bully= au venit cu ceva nou americanii din punctul ăsta de vedere în afară de faptul că-l cântă? Da. Au inventat metode mult mai crude de a-şi bate joc de cel mai slab. Ori chestia asta se vede şi la nivel politic. Se întrezăreşte un oarecare complex de inferioritate. Prietene care eşti acum liceean, câte chestii din astea de vezi tu prin videoclip-uri chiar ţi s-au întâmplat? Vorba lu’ Sam: Get real, dude!

Bun. Toate formaţiile sunt de pe continentul american. A fi EMO e trendy. Ţoalele sunt cool. Atitudinea de victimă e persuasivă. Orice adolescent aşteaptă să vină careva să-i plângă de milă chiar de ştie şi el că nu ar avea de ce. Tinerii americani sunt frustraţi de o mulţime de lucruri, iar unul dintre ele şi cel mai important începe din şcoală. Iluzia terorii şi a the winner take all a construit o societate bazată pe concurs, pe o fugă continuă după ceva. E ceva în gen cozile la noi din vremea comunismului: stă unul la coadă, stau toţi, chiar de nimeni nu ştie pentru ce. Acolo nu ai voie să pierzi. Acolo trebuie să fii apreciat, pentru că altfel nu exişti. Nu ai nimic de oferit? Nu eşti de nici un folos comunităţii. Flituiala normală dintr-o societate, la ei capătă dimensiuni catastrofice. Dacă nu îţi este rostit numele niciodată în liceu, în viaţă nu ai să reuşeşti niciodată. La noi ţi se spune despre părinţii tăi care eventual au fost elevi înaintea ta la acelaşi profesor şi se compară cum învăţau ei şi cum o faci tu. La ei se discută despre nivelul de implicare în activităţile ce se petrec şi nu neapărat capacitatea intelectuală.

Ce caută toate astea la noi? Păi, Vallentine’s Day şi Halloween ce caută? Nu cred că ar mira pe nimeni dacă în câţiva ani le vom chiar şi în calendar.

Omul este emotiv din fire, dar să faci din asta un mod de trai, e puţin cam mult, chiar şi pentru viitorii oameni, acum în căutarea sinelui. Probleme sunt şi vor fi, dar de acolo până la a identifica sinuciderea cu un mod de a-ţi expune emoţiile, e puţin cam deplasat.

Încercaţi să vă creaţi propria conduită şi personalitate nu datorită unor tipi care zdrăngănesc chitări şi nu sunt în stare nici la 30 de ani să depăşească angoasele adolescenţei. Dacă vreţi să fiţi respectaţi şi ascultaţi, ştergeţi lacrimile, lasă muzica de doi lei deoparte, uită-te în oglindă şi vezi dacă îţi place ce vezi şi găndeşte-te că s-ar putea să fii doar un amărât de produs al unei pieţe de consum, că acele gânduri nu sunt ale tale, că toată imaginea o poţi păstra atâta timp cât TU te păstrezi pe tine şi nu devii tributar şi obedient unor frustrări comune, ridicate la rang de cataclism mondial.

Tuturor sinucigaşilor din lume le doresc lame ascuţite, frânghii alunceoase şi rezistente, pastile ce să-şi facă efectul în mod cât mai rapid, gloanţe voioase şi caldarâm tare. Iar emotivilor emotivi pentru că a fi emotiv e un scop în sine, le doresc adăpare îndelungată la fântâna cu lacrimi denumită viaţă. Are lacrimi din plin. De aia au apărut alchimiştii EMO.

P.S. nu mă pot abţine: domnişoara e supărată pentru că i-a venit ciclu şi nu ştie ce se întâmplă?

Anunțuri

18 gânduri despre „Salut. Sunt EMO(tiv) si ma tratez cu lama

  1. aceasi chestie peste care nu poti sa treci: ce e bun pentru tine e bun pentru toata lumea, ce e bun pentru restu nu e bun pentru tine dar marea gresala e ca intri in conflict. aici zic ca e gresala. de ce sa ne luam de plete, sa ne lovim cu bocancii…pt ca avem gusturi diferite.

    p.s. bine ca nu l-au citit baietii pe schopenhauer

  2. …interesant disecat subiectul…o intrebare(care poate parea stupida pt tine-dar cat se poate de serioasa pt mine)-la ce varste pasesc copii prin aceste-nici nu stiu cum a le spun-curente,tendinte,moda,….emo? si care sunt factorii care ii determina sa adopte o atractie spre emo?

  3. pai de indata ce se simt, pasesc. e oi chestie individuala. daca se intilnesc/regasesc mai multi intr-o clasa, poate deveni un nucleu de mici emo. daca nu, isi cauta gasti.

  4. Emo este un curent superficial,o joaca de copii.
    Adevarata suferinta este profunda , sta la baza existentei.
    Emil Cioran este dovada durerii primordiale a eului.

  5. majoritatea trupelor mentionate pe acolo nu au nici o leg cu emo 🙂 am vazut si o formatie de Christian Metal ..daca si aia ajung emo 🙂 in fine ideea era ca tot emo asta ..curentul nou aparut prin 1980 🙂 e doar o noua gaselnitza pt papusile alea de la televizor 🙂 dea lungul anilor prostimea a renegat fiecare stil de muzica si trendul asociat cu el 🙂 rock,rap,punk etc

  6. Adevar pur ‘_’…Sunt emo…Si sunt de acord cu absolut tot ce am citit de pe aceasta pagina…ahhh… sunt atatea complicatii si aberatii asupra noastra’_’…si totul pt ce?Doar de dragul de a spune? Nu ma refer la textul de mai sus, ci la totii oamenii care cand pronunta EMO, se gandesc ca spun: „Eu Ma Omor”… nu prea are rost sa scriu prea multe…’_’^_^ ce e de spus, e scris in textul de mai sus^_^ Imi place f mult ce ai scris acolo (adresandu’ma autorului)…Eu sunt sunt Enia, as fi incantata de cunostinta, daca as sti cine a scris acest extraordinar: text…am sa las hi5 aici…si sper sa comunicam acolo, iar apoi poate pe mess…’_’…^_^ http://eniadania.hi5.com

    • Nu ma indoiesc ca Emo means love mai ales ca limbajul utilizat face o subtila trimitere la anumite exercitii fara de care iubirea nu ar fi dragoste.
      Totusi… de ce a trebuit sa folosesti un limbaj de tip manelistic?

  7. eu cred ca generatia peste 25 din rom de la mom asta e o generatie compromisa. aveti tot felul de frustrari and shit. probabil carati cu voi toate kkturile parintilor vostri din comunism. fucked up people, crawl back into your whole..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s