Alasdair Gray – Lanark. O viaţă în patru cărţi

Recunosc că am aşteptat cu sufletul la gură apariţia acestei cărţi. Deşi singurul lucru care-l ştiam despre autor şi carte era că i-au trebuit treizeci de ani să o scrie, am aşteptat-o înfrigurat şi cu nerăbdare. Pot să vă spun că am devorat Lanark în căteva zile şi am declarat-o a treia carte în top ten-ul personal (după Idiotul lui Dostoievski şi Romanul cocainei lui Agheev). Nu îndrăznesc prea mult când spun că Lanark, mai târziu Thaw, poate fi oricine dintre noi, oricare dintre cititorii romanului. M-am recunoscut în Lanark, m-am regăsit în drumeţiile şi lumea fantastică în care-şi caută sinele, am retrăit dramele personale alături de monologurile şi aventurile lui. Alasdair Gray recunoaşte în interviul din sfârşitul volumului că romanul este în foarte mare parte autobiografic, însă, faptul că acţiunea se învârte într-o lume fantastică, viaţa lui Gray devine universală, devine o epopee marcantă într-o lume posibilă, dureros de relevantă pentru lumea în care trăim. Lanark este o carte tristă însă plină de umor, situaţiile sunt dramatice însă hazul salvează de la căderea în deprimare. Personajul principal este un deprimat incorigibil, un deprimat care nu renunţă totuşi la speranţă. De la Thaw ai multe de învăţat însă este partea cea mai dureroasă din toată cartea. Deşi iubirea nu este găsită de nici un personaj, singurătatea ce-l apasă pe Thaw, o singurătate aproape universală, face paginile dedicate lui să te apese şi să te inunde sentimentul de solitudine ca lipsă dintr-un întreg, dintr-un plan în care tu nu ai fost vreodată inclus. Povestea lui Thaw este construită din mai multe parabole la fel cum şi viaţa lui Lanark este o parabolă, însă Thaw este el însuşi o parabolă în sensul kafkian al cuvântului. Thaw-parabola trăieşte o viaţă-parabolă. Acţiuni, întâmplări, personaje, tot ce ţine de el dă senzaţia că conţine ceva ascuns. Lanark însuşi pare a fi ascuns însă cunoscut, un soi de mister ce ţi-a fost dezvăluit o dată îl înconjoară şi îi dă savoare. Numele ce şi-l ia la început de pe o foaie găsită în tren, deoarece nu ştia cine este, unde este şi ce caută, îl face să pară comun şi extraordinar în acelaşi timp. Faptul că nu reuşeşte să se integreze în societatea în care nimeni nu lucrează şi oamenii dispar inexplicabil la un moment dat, provoacă trimiterea sa la Institut, institut care foloseşte oamenii drept combustibil sau hrană. Boala lui Lanark, boală de care suferă toţi oamenii de fapt, este o transformare a corpului în diferite animale. Ce se întâmplă cu Lanark este ceva obişnuit, boala lui nefiind altceva decât un efect somatic la starea sa psihică. Deşi este bine primit şi îşi face prieteni, Lanark nu se regăseşte, nu se simte împlinit, iar boala îl „salvează” de la a deveni unul dintre cei ce-l înconjoară. Institul îi oferă şansa dragostei, însă, după cum singur o să afle, nu există, însă tânjeşte după ea. La Institut îl ”cunoaşte” pe Duncan Thaw, personaj ce trăieşte într-un Glasgow lipsit de imaginaţie, plafonat şi marcat de război şi revoluţia industrială. Am trasat în linii mari firul poveştii însă vă promit că nu o să vă plictisiţi şi că tot o să fiţi luaţi prin suprindere şi că nu o să puteţi lăsa cartea din mănâ. Traducerea este superbă, Gray este un scriitor ce are grijă de cititorul său pentru că mai întăi a avut grijă de el, deci, nu aveţi cum să nu vă îndrăgostiţi de romanul lui. Ascuns, misterios, ingenios, problematic, universal, reuşeşte să strângă ce-i mai bun din Kafka, storcându-l într-un singur personaj, amuzant dar tragic, Lanark are toate atributele unui roman ce merită să rămână în istorie şi la tine în bibliotecă.

Şase chipuri: Poponarul

1. 

2. Poponarul

Au ieşit din bar ţinîndu-se de mînă. Ca de obicei. Se sărutau zîmbind şi se atingeau de fiecare dată cînd se uitau în ochi, aducîndu-şi aminte cum au făcut dragoste în baia barului. Cum s-au penetrat unul pe altul, cum s-au iubit tandru, cum s-au gustat unul pe altul, ştiind exact cum ar vrea celălalt să fie atins. Ca şi cum ar fi făcut dragoste fiecare cu el însuşi. Se iubeau nefăcînd diferenţa la nivel somatic. Degetele atingeau pielea unuia prin pielea celuilalt. Spasmele ajungeau de la unul la celălalt prin acelaşi corp. Anticipau fiecare tremur, geamăt, clipă de plăcere, sorbind senzaţiile născute dintre ei, senzaţii luate din afară, explodînd înăuntru, între, spre ei.

O seară normală. Ca de obicei stăteau pe banca lor, banca unde s-au întîlnit prima dată, unde pentru prima dată N i-a cerut o ţigară lui B, banca unde pentru prima dată şi-au dat seama că sunt amîndoi la fel, fără să spună nici unul nici un cuvînt. Banca unde s-au sărutat prima dată, unde li s-au ciocnit dinţii şi un firicel de sînge a trecut de pe o limbă pe alta. Banca unde B l-a primit pentru prima dată pe N în el, banca unde B a muşcat din braţ de durerea dulce ce îi provoca atîta plăcere iubitului său. Banca unde B a gustat din N, unde l-a dezmierdat făcîndu-l să tremure sub febra plăcerii de a dărui cel mai ascuns şi scump suc, suc ce B l-a luat ca pe o ofrandă supremă închinată iubirii lui, suc ce s-a păstrat pe papilele lui gustative în acea noapte cînd se mîngîia transpirat cu gîndul la B.

Ca de obicei, se ţineau de mînă şi-şi şopteau promisiuni. Doar că de data asta nu au mai ajuns să facă dragoste. De data asta o pereche de bocanci veniţi din noapte l-au lovit pe N în testicole, aruncîndu-l pe jos, horcăind şi tuşind. Nişte pumni de pe care inele mari rînjeau morbid, au spart arcadele lui B, i-au scos trei dinţi, spart buzele şi timpanul urechii stîngi. Indivizi invizibili, dar rapizi şi cruzi, puternici şi meticuloşi, izbeau în N, făcînd să izvorească gheizere de sînge din corpul lui frumos. L-au sodomizat cu o ţeava de metal, rupînd şi nimicind înlăuntrul lui. Lacrimi şi icnete, răgete animalice şi sunete înfundate se auzea dinspre masa diformă de carne ce era N acum. Iar B se uita la el, printr-o perdea de sînge în timp ce un lanţ gros îi strivea pomeţii, îi smulgea bucăţi de scalp şi îi sfărîma coastele. Neputincios, întindea plîngînd o mînă patru degete rupte şi umflate, încercînd să-l cuprindă în palmă şi să-l ascundă la piept, să-l apere de animalele ce-l tocau pe iubitul său. Dar nu a putu să facă nimic. Nimic. Nici măcar atunci cînd l-au apucat şi l-au aruncat, leşinat, în rîu. Nici măcar atunci. Nu a putut nici măcar să urle. Doar un sunet mut, gîtuit, un scîncet auzit doar de inima şi sufletul lui spart în milioane de bucăţi.

N era frumos. Înalt, bine făcut, cu o faţă blîndă şi cu nişte ochi în care te oglindeai mereu, fără nici un pic de efort. Ochi limpezi şi calzi, ochi care vorbeau iubirea chiar şi atunci cînd nu spunea nimic sau era nervos. Ochi care dădeau zîmbetului său căldură şi pace. Părul lung, atent îngrijit, pieptănat în aşa fel încît o parte din el îi cădea pe frunte şi pe ochi, ascunzînd jumătate din comoara ce putea să aducă liniştea deplină. Mîini puternice cu degete tandre şi atente la tot ce făceau. Un adevărat magician al atingerilor fine, un născător de arcuri electrice în fiecare por ce-l dezmierda. Pieptul şi abdomenul lui musculos, acoperit de fire de păr negre, scurte şi gîdilitoare, aţîţau pasiuni şi călduri în vintre. Perfecţiunea corpului său trezea dorinţa cu viteza cu care pleca un glonţ de pe ţeava unei arme. Fesele rotunde şi ferme, fese între care se ascundea locul ce putea să înebunească orice puritan, loc ce mirosea atît de bine şi te făcea să-ţi pierzi orice umbră de raţiune, făcîndute să vrei să-l guşti la nesfîrşit, sentimentul de saturaţie nefiind nici măcar întrevăzut vreodată.

Ahh, N! înger căzut în braţele mele. Rugăciunile mele întremate în carne şi oase, în piele şi unghii, în buze moi şi dulci, în adîncuri răscolitoare şi tremurînde. Minune vie. Icoană şi zeu. Idol al iubirii, stăpîn al fiorilor, rege peste trupul şi sufletul meu!

Unde eşti putere a braţelor mele!?!

Unde eşti tu abur de vis şi somn al raţiunii!?!

Unde eşti motor al gambelor mele, focul meu divin!?!

Unde eşti tu, cel ce păstrează în palmele, ochii, buzele, pielea sa, cheile către paradisul clipelor infinite!?!

Un picior îl împinge.

Ahhh…

Hei, poponarule, ridică-te, tu-ţi gura mătii de stricat!

O durere ascuţită îi săgetează singura pleoapă ce o poate ridica. O uniformă de poliţist străbate prin ochiul lui şi construieşte o imagine salvatoare în creierul înecat în durere.

Ajutor! Ajutor! Prietenul meu. N. salvaţi-l. e bătut. În apă. Ajutor! Ajutaţi-mă! Ajutaţi-l!

Ajisifjpdmhashhhhfjklhhhmffff!

Ce pula mea mormăie ăsta aici bă! Bagă-l în dubă. Cred că e drogat. S-o fi certat cu gagicuţul lui şi i-o fi făcut ăla felul. Curvă masculină.

Nuuuu!!! Nuuuu!!!

Sunetele mute răsunau în mintea lui, sunete pierdute undeva într-un noian de durere. Cuvinte scrise pe o tablă neagră în urma cărora se freca un burete ce murdărea cu alb forma literelor.

Nu mai avea pantalonii pe el şi din anus i se scurgea sînge, un şuvoi de sînge gros ce mirosea urît.

Pleoapa îi cade obosită cînd două braţe îl apucă brutal şi-l ridică.

N. N. nu mă lăsa singur. N. mă doare. unde eşti, N? Iubitule. mă doare.

Ce mă cu ăsta? De unde l-aţi cules?

Din parcul central. O fi avut vre-o ceartă cu gagiu-su şi i-o fi dat o lecţie. Nu şti cum sunt ăştia? În pula mea de degeneraţi. Cred că e şi drogat.

Păi, trimiteţi-l la un spital. Uite-l cum arată.

Pentru? Lasă că o noapte la noi nu o să-i strice. Să-şi aducă aminte că e om, nu animal, poponarul dracului.

Poate îţi moare aici.

Moare pe dracu.

Ăştia-s rezistenţi, parcă ar fi intrat dracu-n ei. Pun pariu că i-a plăcut cînd i-a rupt ăla curul.

Măcar daţi-i o pereche de pantaloni că mi-e scîrbă de el cînd îl văd tot plin de borală, sînge şi căcat.

Am găsit o jachetă. Are suficient. Să-i vină mintea la cap la idiot.

N. te simt. simt mirosul tău. mirosul tău atît de dulce. unde eşti. ia-mă-n braţe. nu mă lăsa pradă durerii. sărută-mă N. strînge-mă tare să uit de tot. N. N. N?

În celulă era frig. Acoperit cu o jachetă, jachetă ce o strînge la piept, agăţat de ea, respirînd prin ea, cu fesele lipite de cimentul ud şi rece, încearcă să pună în ordine tot ce s-a întîmplat. Tot corpul îi este un vulcan din care durerea erupe continuu. Aude voci ce par să-l întrebe ceva, dar creierul nu poate înţelege nimic. Nu ajunge nimic la el. Urechile receptează dar nimic nu poate fi tradus, făcut înţeles. Nimic nu răzbate de după perdeaua de foc ce îi sufocă neuronii. Focare de senzaţii ucigătoare sunt imposibil de localizat. Totul doare ca o durere de dinţi, de cap, de ficat, inimă, stomac, os rupt, deget fărîmat, suflet.

Zi mă animalule, ce s-a întîmplat? Vorbeşte, futu-ţi gura mătii, că de nu stai aici toată noaptea!

Ştie că poate să vorbească. Cel puţin ştia. Ştia să vorbească. Însă nici măcar în minte nu i se mai formează cuvinte. Este incapabil să formeze cuvinte. Nici măcar imaginile nu îi mai spun nimic. Creierul îi este blocat pe alte percepţii. Transformă absolut tot ce primeşte în burghie sfredelitoare ce îi ard sinapsele, strivesc neuronii, nivelează circumvoluţiunile.

O palmă îl trînsteşte într-o parte. Obrazul umflat se lipeşte de ciment şi o mică parte din durere pare să se estompeze. Pentru o clipă.

Lasă-l mă să se gîndească şi după aia poate o să-şi dea seama că e spre binele lui să vorbească.

Se aude o izbitură a unei uşi ce o resimte în coaste. O cheie şi nişte paşi grei ce se îndepărtează. Şi nişte rîsete cîineşti.

Simte alte prezenţe în cameră. Frica îşi face loc prin fiecare por din corp.

Îi străbate oasele şi le inundă cu brutalitate. Frica îi cuprinde plămînii şi îi încorsetează cu ghearele ei ascuţite.

Se ridică chinuit în fund. Încearcă să privească, dar pleoapa nu răspunde.

Se strînge şi se lipeşte de perete.

Îşi strînge picioarele sub el, mîinile cuprind gambele, fruntea se aşează pe genunchi.

Se aud paşi. Mari. Apăsători. Vin către el. Se opresc, dar caută ceva. Găsesc şi se un jet cald şi gros începe să-i curgă pe frunte în jos. Îi pătrunde printre buze şi simte gustul sărat al lichidului ce-l împroaşcă scîrbos peste tot. Nu poate să-şi mişte limba şi nici să scuipe. Se leagănă în neştire sub duşul uman.

Căcatule!

Jeg!

Uite bă cum arată jegul ăsta. Are găozul desfiinţat. Se cacă pe el, poponar jegos. Ia frate nişte apă sfîntă să te speli, căcănar împuţit.

Un zgomot ciudat vine de undeva de sus şi se sfîrşeşte pe obrazul lui şi pe ochi, un zgomot ce se materializează într-un material vîscos.

Eşti o flegmă!

Se înghesuie cît mai mult în poziţia în care s-a adunat. Lacrimi mari se adună pe sub pleoape. Unele reuşesc să iasă şi să spele flegma şi urina. Altele rămîn în spatele pielii umflate.

te iubesc N. mereu am să te iubesc. am să te caut. vom fi împreună. pentru totdeauna. Şi nu îţi v-a mai face nimeni nici un rău. o să fim numai noi. doar noi. noi doi. singuri. Şi o să ne iubim. te iubesc N. am să te caut N. am să te găsesc…

Şase chipuri: Curva

1. Curva

Soarele şi-a făcut, nu se ştie cum, loc pe lângă draperie şi o bate direct în ochi.

Mormăie îmbufnată, se întinde şi-şi trage pătura peste cap.

Un miros de spermă şi lichid vaginal îi invadează nările. Strâmbă din nas şi înjurând cu năduf, aruncă cuvertura la o parte şi se ridică. Se freacă la ochi şi caută ţigările.

Futu-ţi gura mă-tii de idiot.

Clientul de aseară i-a fumat mai bine de jumătate de pachet de ţigări.

Jegu’ dracului!.

Camera e vraişte. Cu mişcări mecanice şi plictisite, strânge lenjeria şi o aruncă în maşina de spălat. Se aşează pe WC şi un jet gros de urină îşi face loc printre labii, împroşcând galben vasul. Se şterge precaută, aruncă hârtia şi rămâne pe budă, sprijinită de bazin, scoţând rotocoale de fum. Din oglindă o priveşte un chip obosit şi cu cearcăne. Privirea îi cade pe un pliculeţ cu cocaină ce stătea uitat lângă periuţa de dinţi. Zâmbeşte. Pregăteşte o linie lungă şi groasă pe marginea chiuvetei şi o trage direct cu nara. Nişte fire de păr îi intră în nas şi strănută scuipând cocaina.

Băga-mi-aş pula!.

Mai pune o linie dar de data asta ia o bancnotă de 50 de lei de pe masa din sufragerie. Trage tot şi de data asta praful se duce pe gât în jos, inflamându-i mucoasa. Dă drumul la duş şi se lasă stropită de apa caldă.

“There are nine million bicycles in Beijing,

That’s a fact,

It’s a thing we can’t deny,

Like the fact that I will love you till I die.”

Cântă înnăbuşit în timp ce se spală cu atenţie. Degetele întind repede gelul de duş pe picioare, pe sâni, la şubţiori, pe gât, zăbovind între pulpe producând zgomote perverse. Se spală temeinic şi în forţă. Apa curge de pe ea şi umple podeaua băii de picuri.

Sună un telefon.

Da.

La patru?

Ok.

Dar de data asta nu vreau la mine.

Şi vreau 30 de grame de data asta.

La bani e OK.

Ca şi pînă acum.

Te-am pupat.

Ceau.

Pune telefonul pe masă. Îşi aprinde o ţigară. Se duce la baie, mai trage o linie şi se uită în oglindă. Lung. Prelung. Îndelungat. Oglinda tremură. Faţa ei tremură. Se cutremură şi-şi strînge fălcile. Ochii pătrund reflecţia iar reflecţia începe să urle. Urle. Zbiară. Zbiară cu scrîşnete de dinţi, cu sunete uscate, dintr-un gît sucit, strîns, strunit de infinitul pupilelor dilatate.

CCCCCOOOOPPPPIIIIILLLLLăăăăăăăăăăăăăăăăăhhhhhhhhhh!!!!!!!

MIcă. E mică. Buze se apleacă. O sărută pe frunte. Te iubesc. Pătura îi trece de obraz. Lasă lumina aprinsă. Te iubesc.

Cînd se ridică, un şuvoi gros de sînge îi curge pe picior în jos. Lacrimi. Obraji murdari, brăzdaţi de lacrimi. Două mîini o ridică. Puternice. Mari. Tata. Nu mai plînge. Nu s-a întîmplat nimic. Înţepături de la părul de pe faţă pe pleoape, pe nas, pe buze.

O păpuşă. Îi coase haine. Cu cineva. Cu mama. Se înţeapă. Se sperie. Rîsete. Un sărut zgomotos. E la fel de frumoasă ca tine.

Cadouri. Miros de brad. Ace ce înţeapă palmele ce bîjbîiesc după pachetele colorate. Un puzzle!

E cald. Mîna ce o ţine nu se lasă înduplecată să îi ia o îngheţată. Te rog! Te rooog! Din cornet se prelinge îngheţată pe mînă. Pe toată mîna. E moale şi îi cade pe rochie. O murdăreşte. Plînge. Lacrimi.

Ciocolată. Întinsă pe toată faţa. O poză. Rîde. Rîd. Păpuşă de ciocolată.

Sînge. Pe hîrtia igienică. A făcut pipi sînge. Eşti Femeie. Ca mama.

Te iubesc. Mîini ce o ating. O fac să tremure. O pătrund. Usturime. Frică. Corp moale. Cald. Plăcere şi tremur. Tremur şi sudoare. Sunt femeie.

Te iubesc. Doi.

Te iubesc. Trei.

Patru.

Cinci.

Şase.

Te iubesc. Şapte.

Sunt femeie.

Opt.

Nouă.

Sunt femeie.

Eşti o curvă!

Ia cinci sute de mii de aici să te mai speli şi tu dracului! Tîrîtură.

Curvemeie. Femeicurvă. Copilă. Curvfemeicopilă. Ă. Ă. Ă.

Stomacul i se strînge violent. Vomită direct în chiuvetă, un lichid gros, colorat, cu bucăţi de mîncare nedigerată. Se loveşte cu fruntea de robinet. Lacrimi mari îi curg pe obraji. Cad în chiuvetă şi se amestecă cu voma. Curvemeiecopilă.

Amintiri cangrenoase aduc miros de putred şi trezesc răni ce zgîrie globii oculari pe dinăuntru.

Mintea supurează, ochii curg, buzele şi obrajii îi sunt murdari şi reci de la faianţa pe care şi-a izbit chipul.

Doi gîndaci maronii, mari, urîţi, scormonitori îi caută nările.

Mizeria e înăuntru. Înăuntru e mizerie. Iar gîndacii îşi caută familia.

Singurul punct de reper este o uşă întredeschisă. Culoarul întunecat, împuţit, o strînge şi o împinge către lumină ca un uter intrat în travaliu.

Hai fetiţo! Pe tine te aşteptam.

Un rînjet animalic, galben şi urît mirositor întîmpină femeia. Copila e lasată afară.

Intră într-o cameră în care se află mai bine de o duzină de bărbaţi care stau pe canapele sau în picioare, fumează şi beau, trag cocaină şi amfetamină. Nu mai mulţi ca de obicei.

O să aibe nevoie de mai multe linii în seara asta. Ştie.

Presimte.

Simte.

În faţa oglinzii imense îsi retuşează fardul. Lîngă ea, încă trei femei fac acelaşi lucru. Rînjetul apare pe după uşă, se lăţeşte galben şi le aruncă o pungă plină cu cocaină.

Una dintre ele, care aduce foarte mult a puştoaică se repede la praf şi-şi face o linie lungă şi groasă ce o trage imediat, înecîndu-se puţin din cauza avalanşei ce i-a intrat în nas.

Pupilele i se dilată, muşchii se relaxează, un zîmbet tîmp înfloreşte pe faţa ştearsă deodată de substanţa ce îi invadează sîngele.

Se uită la puştoaică.

Se uită în oglindă.

Se uită la praf.

Şase linii o să îi ajungă.

Şase.

Şase.

Şase.

Nările o ustură, dar insistă meticulos. Nu se pierde nimic.

O uşoară ceată îi acoperă privirea.

O nemărginită uşurare îi invadează mintea şi corpul.

Îsi aranjează sutienul, alungă chipul palid şi irişii scrutători şi zboară în camera unde mugete încep să se audă de departe direct în creierul ei.

Trei mîini o trag de haine. Le împinge şi începe să danseze în faţa a patru bărbaţi.

Dansează.

Se învîrte, îşi plimbă degetele pe feţele lor îndepărtate, şoldurile provoacă erecţii, fesele trezesc pasiuni.

Colaje şi bucăţi deformate de imagini încep să i se deruleze prin faţa retinei inflamate.

Vaginul îi este invadat de cărnuri tari cărora i se opun noduri în gît şi convulsii abdominale.

Buzele îi sunt murdare de roşeaţa unui ruj. Gîtul o doare şi ustură. Sînii îşi pierd frăgezimea.

E pătrunsă, străpunsă, răpusă, supusă, ruptă.

Fibre minuscule din corpul ei cedează şi sîngele îi este violat de sucuri străine.

Mirosuri neprietenoase i se impregnează în piele.

O oră?

Două?

Trei?

Un corp ferfeniţit pierde noţiunea timpului.

Din ea curg lichide amestecate. Sînge de pe sîni, abdomen, braţe, spate, pulpe.

Sperma iese din vagin cu bolboroseli jignitoare, acuzatoare.

Anusul nu mai poate fi controlat şi ea este scuturată de un tremur dureros, incontrolabil.

Sînge, spermă, excremente se preling în scurgerea de la duş.

Apa arde urmele adînci ale unor lacrimi uitate pe obraji şi-n colţul ochilor.

Un rînjet animalic, galben şi urît mirositor îi intinde un plic gros.

Ne vedem săptămîna viitoare fetiţo.

În hol nu mai e nimeni.

Coboară scările cu ochii închişi.

Îşi aprinde o ţigară cînd ajunge în stradă.

O ploaie măruntă şi densă îi lipeşte genele.

Buzele scuipă picături de apă şi salivă.

O linie.

O linie.

Două.

Se trage într-o străduţă, lîngă nişte tomberoane.

Mirosul de gunoi putrezind, de jeg, de moarte o împresoară. Sună dureros de familiar. Sună a vis.

Sună a durere.

Sună a EA.

Desface plicul de plastic şi-şi pune pe mînă o grămăjoară de praf alb.

Mamă.

Tată.

Tu.

Fetiţo.

Copilă.

Ă.

Ă.

Ă.

Se trage lîngă tomberoane şi lasă gustul fetid al mizeriei să-i pătrundă în carne.

Îşi strînge picioarele sub ea, măinile cuprind gambele, fruntea se aşează pe genunchi.

Tremur. Frig. Frică.

O mînă micuţă îi trece prin păr.

Nişte aşternuturi albe şi imaginea unui coşmar cu monştri sunt aduse de o fetiţă ce se uită la ea cu ochii mari şi pupilele dilatate. Lacrimile sunt mai mari decît picurii de ploaie.

Şi ploaia se opreşte în dreptul copilei ce plînge alb-negru.

Într-un canal, apa cară spermă, excremente, sînge şi lacrimi.

Fuck you Romania!!!

Semnati impotriva celei care a ucis o studenta pe trecerea de pietoni si se afla in libertate http://www.my-zone.ro/studenta_ucisa.html

O soferita inconstienta si fara remuscari+politisti care prefera sa pupe fesele \”mai marilor\”+o Salvare ce numai Salvare nu este (20 de minute intarziere)=o tinara ucisa…

Ceea ce ati vazut mai inainte nu s-a intimplat in vreo tara uitata de Dumnezeu, ci intr-o tara cu pretentii de civilizatie, o tara care se vrea membra a unei Uniuni Europene cu inalte standarde morale si culturale, o tara care se vrea respectata, o tara care de 15 ani maninca acelasi cacat in legatura cu distrugerile comunismului, a nivelului de trai si alte frustrari idioate.

Soferita: Obrazul ei curat si fara urma de parere de rau, aduce aminte de toate doamnele ce fac reclama la detergentii buni la toate de la TV. Pasiva, calma, linistita, raspunde la intrebari cu intrebari… “Cat puteam sa am la ora? 60-70? Cat sa fie de mult?” Draga doamna, nu stiu exact cat de mult poate sa arate vitezometru dvs. in momentul in care ati lovit tinara, dar pot sa spun cu mina pe inima ca ati avut suficient cat sa o omorati… Cred ca de fapt conduceati cu 10-20 la ora… Sau poate ca mergeati pe jos… Sau poate ca nu a fost vina dvs. ci a unui OZN care a lovit-o miseleste de masina dvs. pentru ca mai apoi sa dispara ca magarul in ceata. Fu*u-i in gura de extraterestrii!!! Doamna, sa va dea Dumnezeu sanatate si sa va fereasca din calea masinii mele, ca pe cuvantul meu de onoare, ca daca nu infundati puscaria, promit sa dau cu masina peste dvs. si am sa ma scobesc in nas cand o sa dea sangele pe gura si pe urechi! Sarbatori Fericite stimata doamna inconstienta si sa va traiasca familia tot atit cat a trait si fata de ati ucis!

Politistii: Domnule, ei nu au nici o vina. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Oamenii au chemat Salvarea si dupa aia si-au vazut de munca, ca doar trebuia sa treaca domnul Tariceanu si nu se putea ca domnul Tariceanu sa fie deranjat din cauza unei fufe ce tocmai atunci s-a nimerit sa dea ortu’ popii la ei pa zona. Ce puteau ei sa faca? Ce sa le ceri? Ai de unde sa le ceri? Ce poti sa le spui? Gaborul ramine tot gabor. Odata se numea militian, acum e politist, insa sub chipiu, e tot acel singur neuron ce se zbate sa supravietuiasca printre semnele de circulatie, cuvintele adresate de oameni, gesturi, pulane, volan, etc. Singurele lucruri la care sunt buni sunt foarte bine cunoscute: tzocuri zgomotoase pe poponetele demnitarilor, lustruirea maciuliilor a mai marilor in grad, snopirea in bataie a elementelor recalcitrante cunoscuti ca studenti, elevi, prezenti la concerte, etc. “in stare avansata de ebrietate, producand zgomote si larma” ( a propos, am vazut pina acum 8 amenzi date de politisti unor persoane din Timisoara pe motiv de deranjarea linistii publice si toate erau scrise exact la fel… cred ca in Politie inca se mai copie unul de la altul si ca intotdeauna intr-o sectie e unu’ mai destept care primeste primu’ cafa de dimineata ). Domnilor politisti, in cazul in care citit acest blog, va rog sa ma contactati si sa-mi explicati ce intelegeti dvs. ca presupuna slujba dvs. Eu in 24 de ani nu prea v-am inteles rostul, decat de foarte putine ori… Iar dirijarea coloanelor oficiale nu se pune.

Salvarea: 20 de minute… 20 de minute… “Trebuie intubata… Nu mai are puls… Trebuie intubata… Nu mai are puls…” 20 de minute… 20 de minute… Girofar… 20 de minute… E mult? Putin? 20 de minute… O viata de om… 60-70 km/h… O viata de om.

Tinara: Moarta. Ucisa de o vita cu carnet eliberat in regula ce mergea cu 60-70 la ora. Limita legala in localitate e de 60… 70 km/h este deja incalcarea legislatiei in vigoare. Politisti cu fluiericiu in gura. O doamna ce cred ca conducea un Audi A4. O tinara isi da ultima suflare pe marginea strazii ca un animal… Tinara… Animal… Vite cu chip de oameni… Nu-i ierta Doamne, ca stiu ce fac!

Martorii: Doi tineri si un domn se cearta cu politistii. Restul ce nu se vad, probabil ca se uita cu o satisfactie morbida la ce se intimpla. Nimeni nu este linga tinara ce moare. Cameramanul filmeaza. Totul pentru informatia poporului. Traiasca Televizorul! Traiasca stirile de ultima ora!

Concluzie? Din pacate imi este atit de scarba de ceea ce am vazut si de ceea ce stiu ca se intimpla in tara asta incat nu mai am taria de a trage niste concluzii ce sa ma faca pe mine sa ma simt mai bine si sa ajute si pe altii. Ana-Maria Strauss. Femeie de afaceri. Asta este numele criminalei. Sunt sigur ca se stiu destul de multe despre acest caz si nu cred ca as mai putea sa spun eu ceva in plus. Ieri, 17.04.2008 a fost un mars in amintirea tinerei ucise. Tatiana Duplei. 20 de ani. Ganditi-va la toate aceste lucruri, facand abstractie de nume si date. Ganditi-va cati au facut ca doamna pomenita mai sus si cati au scapat. Ganditi-va cati oameni au murit din cauza unor vite ce se cred Dumnezeu. Nu ma ajuta cu nimic ideea ca Dumnezeu e sus si vede. Ca o sa arda in Iad. Ca roata se intoarce. Ca, ca, ca, cacat! Muierusca asta trebuie sa plateasca conform regulilor stabilite de societate. Nimic mai mult. Oricare dintre noi poate fi urmatorul… Daca nu se gandeste nimeni sa o faca pentru tinara ucisa, macar sa se gandeasca ca intr-o zi s-ar putea sa fie chiar el sau cineva din familia sa si nimanui sa nu-i pese…

P.S. Fuck you Romania! “Fuck you” parvenitilor, politistilor, demnitarilor, mancatorilor de cacat, televiziunilor ahtiate dupa cadavre, indiferentilor! “Fuck you” mie ca fac parte din aceeasi rasa imputita si troglodita!

DORINTA: Imi doresc sa innebunesc o data, sa ma cred Mina lui Dumnezeu si sa incep sa omor in stinga si in dreapta, incepand cu stiu eu cine, pina am sa cred eu ca nu mai sunt lichele, dupa care sa imi trag un glont in cap, bucuros ca mi-am indeplinit telul pe acest Pamint! Asa sa imi ajute Dolarul, Euro, VW, Audi, S.U.A, Europa, Pro TV, Antena 1, Basescu, Tariceanu, Politia, Salvarea, Procuratura, Alcoolul, Iarba si cu voia dvs. Dumnezeul de-l au americanii!