Prînzul dezgolit – William S. Burroughs
Ai luat vreodată o ţigară şi ţi-ai stins-o de mînă? Ţi-a alergat vreodată prin vene adrenalina ceea care explodează exact atunci cînd eşti cît pe ce să dai un pumn într-o bătaie? Îţi mai aduci aminte clipele cînd mult aşteptata partidă de sex cu ea era la cîteva minute depărtare de a se întîmpla? Ai trăit vreodată frica de necunoscutul ce se ascunde după ce ai tras pe nas o linie groasă de cocaină? Dacă da atunci Prînzul dezgolit este tot ce trebuie să le retrăieşti. Dacă nu, ţine-te bine. Nu este o experienţă chiar plăcută.
Sunt destui autori ce au avut cărţi interzise pentru a fi prezentate publicului larg. Nu am să dau exemple deoarece sunt ştiuţi de cei iniţiaţi. Ceilalţi nu mă interesează, cel puţin în această recenzie. Lui Burroughs i-a fost intenta un proces din cauza acestei cărţi. Puteţi afla mai multe din fragmentele extrase din procesul de la Boston avînd ca subiect cartea mai jos prezentată. Gingsberg si Norman Mailer au fost martori la acel proces. De ce? Pentru că Prînzul dezgolit este masa la care demonii se întîlnesc pentru a sufoca omenirea. Poftă bună!
Dicţionar al stupefiantelor? Posibil. Enciclopedie a tripu-rilor? Probabil. Un DEX al decadenţei? Înspăimîntător. Un breviar al alienării? Verosimil. Un talmeş-balmeş scriitoricesc? Dacă asta îţi convine să crezi pentru a te păstra întreg la minte, da.
Oooh, da! Cartea asta arde! Arde din temelii totul, totul aşa cum vrei să-l crezi, aşa cum ţi-ar place să-l crezi, aşa cum ai fost învăţat să-l vezi. Îţi arde pielea degetelor, îţi arde retina, sinapsele, buzele şi sfîrcurile, îţi întăreşte penisul, îţi umezeşte vaginul, îţi netezeşte drumul către infern şi te aduce pe culmile haosului în care trăieşti. Doctorul Benway e dirijorul absolut a tot ceea ce există şi lumea există deoarece baghetele magice sunt pline de substanţe halucinogene şi psihotrope, pline de feromoni şi alcool, pline de imagini şi informaţii, pline de cifre exacte care te conduc către ceea ce eşti aşa cum ar trebui să fii. Crezi în dragoste? Crede, dar nu încerca să o pătrunzi căci s-ar putea să dai de viermi şi scîrnă, puroi şi deziluzie. Acceptă ce ţi se dă. Ai dreptul la a accepta, nu şi înţelege. Multumeşte-te cu puţin şi ai totul. Asta e această carte. Drumul către tine însuţi aşa cum nici prin ruptul capului nu ţi-ar trece că ar putea fi.
Nu e o recenzie în adevăratul sens al cuvîntului şi nici un am vrut să o fac astfel. Nu îmi permit să recenzez ca la carte Prînzul dezgolit deoarece sunt gol şi automat, sunt mecanic şi explodez în rămăşiţe de bulgări de zăpadă. Nu sunt întreg pentru a putea reda un întreg, dar pot să îţi spun stimabile cititor că această carte e grea, o să-ţi rămînă atîrnată de gît sau de boaşe tot restul vieţii. Şi dacă nu mă crezi am să-ţi arăt urmele lăsate de ea pe piele atunci cînd ai să mă vizitezi la spitalul de nebuni din apropierea oraşului tău, căci am devenit unul dintre pacienţii lui Dr. Benway şi sclavul imaginaţiei lui Burroughs care şi-a sacrificat nevasta pentru a mă primi de-a dreapta lui.
Iartă-mă stimabile cititor, prieten drag, dar nu mai pot cerne cuvinte… Mi s-a luat acest drept acu’ cîteva sute de pagini.
Iartă-mă…
